Necula împotriva României

Reclamantul s-a născut în 1970. El este în prezent reținut în închisoarea Mărginini. La 22 noiembrie 2003, reclamantul a fost reținut în timpul procesului pentru acuzații de crimă agravată și plasat în închisoarea Mărginini. Prin hotărârea finală din 22 iunie 2007 Curtea județului Dâmbovița l-a condamnat pentru crimă agravată și l-a condamnat la douăzeci și două de ani de închisoare. La 27 iulie 2004, reclamantul și-a depus prima cerere în fața Curții, și anume cererea nr. 31470/04, susținând că drepturile sale în temeiul articolului 3 din Convenție au fost încălcate din cauza, printre altele, condițiile materiale ale detenției sale în închisoarea Mărginini.

El susținea în special că celulele erau mici și suprapopulate; că toaletele nu erau separate de celule, au fost descoperite și mirosate rău pentru că nu exista apă curentă; că nu avea suficient exercițiu fizic, având în vedere că el a fost rareori scos din celulă și a permis să meargă în curtea mică, care în orice caz mirosea neplăcut; și că alimentele sale era inadecvate și scăzute în calorii. La 19 ianuarie 2009, reclamația reclamantului privind condițiile materiale de detenție a fost comunicată Guvernului român și au fost solicitate să prezinte observații cu privire la admisibilitatea și meritul cazului. 10. La 9 iunie 2009, observațiile prezentate de Guvernul român au fost transmise reclamantului și i s-a cerut de două ori să prezinte observații în răspuns.

Prin decizia din 3 iulie 2012, Curtea a hotărât să atace cererea nr. 31470/04 din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Potrivit reclamantului, în închisoarea Mărginini a trebuit să doarmă pe paturi metalice cu găuri mari în ele. Celulele lipseau lumina și aerul natural, erau squalid și umed, infestat cu picioare și bug-uri de pat, și nu existau facilități adecvate pentru a servi alimente. Facilitățile sanitare lipseau ventilații de aer și apă curentă și nu aveau uși sau oglinzi, în timp ce deșeurile au fost făcute din recipiente de plastic tăiate. 13. Reclamantul atașat la scrisoarea sa mai multe fotografii care se presupunea că a luat în închisoare pentru a susține acuzațiile sale.

14. De asemenea, reclamantul a susținut că alimentele erau sărace și că nu avea acces la asistență medicală adecvată. 15. Guvernul a informat Curtea că reclamantul a fost reținut în închisoarea Mărginini din 22 noiembrie 2003 până la 26 aprilie 2005, 18 până la 21 iulie 2005, 10 august 2005 până la 30 octombrie 2007 și 2 noiembrie 2007 până la data actuală. 16. În timpul detenției, reclamantul a rămas în mai multe celule de detenție. 17. Toate celulele de detenție în care reclamantul a rămas au fost conectate la electricitate, încălzire și aprovizionare cu apă. Fiecare celulă are o fereastră de 0,92 metri lungă cu 0,78 metri largi sau 1,75 metri lungime cu 1,25 metri largi, în funcție de dimensiunea celulei și numărul de ocupanți.

Celulele au fost aerate manual deschidend fereastra disponibilă. Au avut o zonă separată cu igienă sanitară și personală, care ar putea fi accesată direct de la camera de detenție. Zona de igienă a fost dotata cu o ventilație de aer. 18. Celulele aveau paturi individuale și au fost mobilate în mod adecvat pentru deținuții să-și poată mânca masa și să își păstreze lucrurile personale. Acestea au fost dotate cu radiatoare conectate la propriul sistem de încălzire al închisorii, care a furnizat o temperatură adecvată atunci când este necesar. Utilitățile sanitare funcționează în mod adecvat și au fost fixate în timp util ori de câte ori au fost deteriorate. 19. Deținuții au avut acces permanent la apă potabilă și s-au băgat de două ori pe săptămână în zone special desemnate, pe baza unui program aprobat de către autoritățile închisoare.

20. Reclamantul a primit o dieta care a fost servită în conformitate cu regulamentul în vigoare. Calitatea alimentelor a fost verificată zilnic de către, printre altele, un reprezentant al biroului medical și un reprezentant al deținutului. Nu a existat nici un indiciu că calitatea alimentelor era nepotrivă în timpul detenției reclamantului, iar alimentele erau servite în celule, care erau mobilate cu mase de lemn și scaune sau bancnote. 21. Higiena în celule era responsabilitatea deținuților și erau furnizate cu regularitate materiale de curățare de către autoritățile închisorii. Din 2009 până în 2012 celulele au fost fumigate de companii specializate în fiecare trimestru sau periodic de către managerul de igienă atașat la biroul medical.

Deținuții au fost furnizate coșuri de deșeuri și instalațiile sanitare au fost curățate zilnic cu clor de către managerul de igienă a închisorii. 22. Într-o dată neespecificată, reclamantul a introdus o procedură împotriva autorităților închisorii Mărginini, susținând că dreptul său la asistență medicală adecvată a fost încălcat, susținând că într-o ocazie nu a fost examinat de medic și nu a putut cumpăra antibioticele prescrise în ziua următoare. 23. Prin decizia din 18 noiembrie 2008, judecătorul responsabil pentru executarea condamnărilor de închisoare atașate la închisoarea Mărginini a respins acțiunea reclamantului din cauza faptului că examinarea medicală și tratamentul necesar au fost puse la dispoziția lui câteva zile mai târziu.

Nu există dovezi în dosarul că reclamantul a apelat împotriva deciziei în fața instanțelor interne. 24. Într-o dată neespecificată, reclamantul a introdus o nouă serie de proceduri împotriva autorităților închisorii Mărginini, susținând că drepturile sale la asistență medicală adecvată, la corespondență, la activități de lucru și educație, precum și la accesul la apă curentă și la condițiile de detenție adecvate au fost încălcate. El a trebuit să împărtășească o celulă cu alți douăzeci de deținuți, a fost implicat în activități doar o dată pe săptămână, nu a fost furnizată cu asistență medicală adecvată sau cu dieta corectă. În plus, instalațiile sanitare au fost în afara ordinului, închisoarea lipsă de apă curentă, celula lui a fost squalid și lipsește aer, dreptul de corespondență a fost restricționat și el nu a fost permis să lucreze.

25. Prin decizia din 19 septembrie 2011 judecătorul responsabil pentru executarea condamnărilor de închisoare atașate la închisoarea Mărginini a respins acțiunea reclamantului. Pe baza informațiilor furnizate de autoritățile închisoare, aceasta a susținut că mărimea închisoarei nu permite nicio reducere a numărului de deținuți pe celulă și că celula reclamantului a permis șase metri cubii de aer pentru fiecare deținut. În plus, el a avut acces la activitățile și exercitarea zilnică și a fost furnizată asistență medicală adecvată în spitalul de închisoare. Celula sa a fost dezinfectată în august 2011 și nu au fost găsite insecte în timpul inspecției sanitare din septembrie 2011. În plus, reclamantul a fost furnizat cu o dietă adecvată.

Calitatea alimentelor a fost verificată zilnic și nu există nici o indicație că este de calitate slabă. În plus, celula reclamantului a fost echipată cu instalații sanitar-higienice private, care au asigurat accesul permanent la apă curentă. De asemenea, s-a observat dreptul reclamantului la corespondență. În cele din urmă, cererea sa de a fi permisă să lucreze nu a fost examinată de către comisie de lucru, având în vedere că nu a îndeplinit cerințele legate de muncă. La 14 decembrie 2011, Curtea de District Moreni, în calitate de instanță finală, a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii din 19 septembrie 2011. Distribuirea corespondenței către deținuți de către supraveghetorii secțiunilor de închisoare mai degrabă decât personalul special autorizat nu a fost ilegală.

Reclamantul a formulat o plângere generală cu privire la absența unui tratament medical adecvat fără a identifica circumstanțele în care dreptul său a fost încălcat. Dosarul său medical conținea informații că el a refuzat în mod repetat tratamentul sau examenele de către medici specialiști. Calitatea alimentelor a fost adecvată și a fost revizuită zilnic de un reprezentant al biroului medical. Deși celulele erau suprapopulate, deținuții aveau acces la numărul statutar de metri cubi de aer, la instalațiile și instalațiile sanitare care oferiau acces la apă potabilă și la o intimitate adecvată. De asemenea, ei aveau acces la activități și exerciții zilnice. Fotografiile baiei celulare prezentate la tribunal de către reclamant nu au dovedit absența de rulare sau de apă potabilă.

Unele instalații de baie au fost într-adevăr deteriorate sau lipsă, dar care a fost legat de comportamentul deținuților și bugetul limitat disponibil pentru Administrația Națională a Prizonilor. În plus, conform documentelor prezentate de centrul de detenție, în august 2011 închisoarea a fost dezinfectată de două ori. Aspectele reclamantei au fost examinate ținând cont de nevoile celorlalți deținuți și de aspectele care au făcut posibilă respectarea drepturilor deținuților, și anume personalul și bugetul disponibil. În sfârșit, reclamațiile rămase ale reclamantului au fost examinate și respinse de judecătorul responsabil pentru executarea condamnărilor la închisoare pe baza documentelor prezentate de autoritățile de închisoare.

27. La date neespecificate, reclamantul a introdus două alte seturi de proceduri împotriva autorităților închisorii Mărginini, în căutarea unei injecții care să fie permise să primească mai multe produse alimentare din familia sa. 28. Prin hotărârile din 10 ianuarie și 13 septembrie 2012, judecătorul responsabil pentru executarea condamnărilor de închisoare atașate la închisoarea Mărginini a permis acțiunile reclamantului care urmăresc să fie autorizate să primească mai multe produse alimentare.

5. The applicant was born in 1970. He is currently detained in Mărgineni Prison. 6. On 22 November 2003 the applicant was detained pending trial on charges of aggravated murder and placed in Mărgineni Prison. 7. By a final judgment of 22 June 2007 the Dâmbovița County Court convicted him of aggravated murder and sentenced him to twenty-two years’ imprisonment. 8. On 27 July 2004 the applicant lodged his first application before the Court, namely application no. 31470/04, alleging that his rights under Article 3 of the Convention had been violated on account of, inter alia, the material conditions of his detention in Mărgineni Prison.

He argued in particular that the cells were small and overcrowded; that the toilets were not separated from the cells, were uncovered and smelled badly because there was no running water; that he lacked sufficient physical exercise given that he was rarely taken out of his cell and allowed to walk in the small courtyard, which in any case smelled unpleasant; and that his food was inadequate and low in calories. 9. On 19 January 2009 the applicant’s complaint concerning the material conditions of detention was communicated to the Romanian Government and they were asked to submit observations on the admissibility and merits of the case. 10. On 9 June 2009 the observations submitted by the Romanian Government were forwarded to the applicant and he was asked twice to submit observations in reply.

However, he failed to submit any observations. 11. By a decision of 3 July 2012 the Court decided to strike application no. 31470/04 out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1(a) of the Convention. The applicant did not ask for the aforementioned application to be restored to the Court’s list of cases. 12. According to the applicant, in Mărgineni Prison he had to sleep on metal beds with large holes in them. The cells lacked natural light and air, were squalid and damp, infested with lice and bed bugs, and there were no proper facilities for serving food. The sanitary facilities lacked air vents and running water and had no doors or mirrors, while the waste bins were made out of cut plastic containers.

13. The applicant attached to his letter several photographs allegedly taken by him in prison to support his allegations. 14. The applicant also contended that the food was poor and that he did not have access to adequate medical care. 15. The Government informed the Court that the applicant had been detained in Mărgineni Prison from 22 November 2003 to 26 April 2005, 18 to 21 July 2005, 10 August 2005 to 30 October 2007 and 2 November 2007 to the present date. 16. During his detention the applicant had stayed in several detention cells. 17. All the detention cells where the applicant had stayed had been connected to electricity, heating and water supplies. Each cell had a window measuring 0.92 metres long by 0.78 metres wide or 1.75 metres long by 1.25 metres wide, depending on the size of the cell and the number of occupants.

The cells were aired manually by opening the available window. They had a separate area with sanitary and personal hygiene facilities, which could be accessed from the detention room directly. The sanitary facility area was fitted with an air vent. 18. The cells had individual beds and were adequately furnished for the detainees to be able to eat their meals and store their personal belongings. They were fitted with radiators connected to the prison’s own heating system, which provided an adequate temperature when needed. The sanitary utilities were functioning adequately and they were promptly fixed whenever they were damaged. 19. The detainees had permanent access to drinking water and bathed twice a week in specially designated areas, based on a schedule approved by the prison authorities.

20. The applicant received a diet which was served in accordance with the regulation in force. The quality of the food was checked daily by, inter alia, a medical office representative and a detainee representative. There was no indication that the food quality had been inappropriate during the applicant’s detention. The food was served in the cells, which were furnished with wooden tables and chairs or benches. 21. Hygiene in the cells was the detainees’ responsibility, and they were provided regularly with cleaning materials by the prison authorities. From 2009 to 2012 the cells were fumigated by specialist companies every quarter or periodically by the hygiene manager attached to the medical office.

The inmates were provided with waste baskets and the sanitary facilities were cleaned daily with chlorine by the prison hygiene manager. 22. On an unspecified date the applicant brought proceedings against the Mărgineni Prison authorities, contending that his right to adequate medical assistance had been breached. He argued that on one occasion he had not been examined by the doctor and had been unable to purchase the prescribed antibiotics the following day. 23. By a decision of 18 November 2008 the judge responsible for the execution of prison sentences attached to Mărgineni Prison dismissed the applicant’s action on the grounds that the medical examination and the required treatment had been made available to him a couple of days later.

There is no evidence in the file that the applicant appealed against the decision before the domestic courts. 24. On an unspecified date the applicant brought a new set of proceedings against the Mărgineni Prison authorities, contending that his rights to adequate medical assistance, to correspondence, to working and educational activities, as well as to access to running water and adequate detention conditions, had been breached. He had to share a cell with twenty other inmates, was involved in activities only once a week, was not provided with adequate medical care or given the correct diet. In addition, the sanitary facilities were out of order, the prison lacked running water, his cell was squalid and lacked air, his right of correspondence was restricted and he was not allowed to work.

25. By a decision of 19 September 2011 the judge responsible for the execution of prison sentences attached to Mărgineni Prison dismissed the applicant’s action. On the basis of the information provided by the prison authorities, it held that the size of the prison did not allow any reduction in the number of detainees per cell, and that the applicant’s cell allowed six cubic metres of air for each detainee. Moreover, he had access to daily activities and exercise, and was provided with adequate medical care in the prison hospital. His cell had been disinfected in August 2011 and no insects had been found during the sanitary inspection of September 2011. Furthermore, the applicant was provided with an adequate diet.

The quality of the food was checked daily and there was no indication that it was of poor quality. In addition, the applicant’s cell was equipped with private and hygienic sanitary facilities, which provided permanent access to running water. Also, the applicant’s right to correspondence was observed. Lastly, his request to be allowed to work had not been examined by the work commission on the grounds that he did not meet the work-related requirements. The applicant appealed against the decision before the domestic courts. 26. On 14 December 2011 the Moreni District Court, sitting as a finalinstance court, dismissed the applicant’s appeal against the decision of 19 September 2011. It held that the applicant had failed to identify a particular circumstance when his right of correspondence had been breached.

The distribution of correspondence to prisoners by the supervisors of the prison sections rather than by specially authorised personnel had not been unlawful. The applicant had made a general complaint about the absence of adequate medical treatment without identifying the circumstances in which his right had been breached. His medical file contained information that he had repeatedly refused treatment or examinations by specialist doctors. The quality of the food had been adequate and had been reviewed daily by a representative of the medical office. Although the cells were overcrowded, the detainees had access to the statutory number of cubic metres of air, and to sanitary facilities and installations which provided access to drinking water as well as adequate privacy.

They also had access to daily activities and exercise. The photographs of the cell bathroom submitted to the court by the applicant did not prove the absence of running or drinking water. Some of the bathroom installations were indeed damaged or missing, but that was linked to the inmates’ behaviour and the limited budget available to the National Administration of Prisons. In addition, according to the documents submitted by the detention centre, in August 2011 the prison had been disinfected twice. The aspects the applicant complained of had been examined bearing in mind the needs of the other detainees and the aspects which made the observance of the detainees’ rights possible, namely the available staff and budget.

Lastly, the applicant’s remaining complaints were examined and dismissed by the judge responsible for the execution of prison sentences on the basis of the documents submitted by the prison authorities. 27. On unspecified dates the applicant brought two further sets of proceedings against the Mărgineni Prison authorities, seeking an injunction to be allowed to receive several food items from his family. 28. By decisions of 10 January and 13 September 2012 the judge responsible for the execution of prison sentences attached to Mărgineni Prison allowed the applicant’s actions seeking to be allowed to receive several food items.