SAKHNOV AND CHEPICHENKO v. RUSSIA

DIRECȚIE DECIZIE nr. 77950/11 și 44136/12 Stanislav Gennadyevich SAKHNOV împotriva Rusiei și Aleksandr Viktorovich CHEPICHENKO împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 18 februarie 2014 în calitate de comitet compus din: Khanlar Hajiyev, președinte, Erik Møse, Dmitry Dedov, judecători și André Wampach, grefier adjunct al secțiunii; având în vedere cererile depuse la 1 decembrie 2011 și, respectiv, 1 iunie 2012, având în vedere declarațiile depuse de Guvern și de solicitanți în ceea ce privește acceptarea termenilor lor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul în primul caz, dl Stanislav Gennadyevich Sakhnov, este un național rus, care s-a născut în 1978 și a trăit în Astrakhan. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna M. Gordeyeva, un avocat practicant în Astrakhan. Reclamantul în al doilea caz, dl Aleksandr Viktorovich Chepichenko, este un național rus, care s-a născut în 1978 și a trăit în Novosibirsk. Guvernul Rusiei („Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanții se plângeau, în special, cu privire la condițiile de detenției lor în centrele penitenciare ale Rusiei. Prin scrisorile prezentate la 3 octombrie și 22 noiembrie 2013, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație în vederea soluționării chestiunilor prezentate de cererea. Ei au recunoscut că reclamanții își îndeplinesc condamnările „în condițiile care nu respectă cerințele articolului 3 din Convenție”. Guvernul a declarat că sunt dispuși să plătească 5.000 de euro dlui Sakhnov și 3,565 euro dlui Chepichenko ca satisfacție. Plata a fost de a acoperi orice prejudiciu material și moral, împreună cu orice cost și cheltuieli suportate, precum și orice impozit care ar putea fi taxabil. Acesta ar fi efectuat într-o perioadă de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit în termenul respectiv, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plățile ar constitui rezoluția finală a cazurilor. În scrisorile lor de date diferite, reclamanții au informat Curții că au convenit cu termenii declarațiilor guvernamentale. HOTĂRÂREA având în vedere similaritatea cu principalele chestiuni din cadrul convenției în cazurile de mai sus, Curtea decide să se alăture cererilor și să le examineze într-o singură decizie. Curtea consideră că acordul reclamanților cu termenii declarațiilor formulate de Guvern este considerat ca o soluție prietenoasă între părți (a se vedea Cēsnieks c. Letonia (dec.), nr. 9278/06, 34, 6 martie 2012, și Bakal și alții c. Turcia (dec.), nr. 8243/08, 5 iunie 2012). Prin urmare, Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererilor. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazurile în conformitate cu art. 39 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor, decide să se elimine cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. André Wampach Khanlar Hajiyev Președintele adjunct secretar Hajiyev

FIRST SECTION

DECISION

Applications nos. 77950/11 and 44136/12

Stanislav Gennadyevich SAKHNOV against Russia

and Aleksandr Viktorovich CHEPICHENKO against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 18

February 2014 as a Committee composed of:

Khanlar Hajiyev,

President,

Erik Møse,

Dmitry Dedov,

judges,

and André Wampach,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on 1 December 2011 and 1 June 2012 respectively,

Having regard to the declarations submitted by the Government and the applicants’ acceptance of their terms,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant in the first case, Mr Stanislav Gennadyevich Sakhnov, is a Russian national, who was born in 1978 and lived in Astrakhan. He was represented before the Court by Ms M. Gordeyeva, a lawyer practising in Astrakhan.

The applicant in the second case, Mr Aleksandr Viktorovich Chepichenko, is a Russian national, who was born in 1978 and lived in Novosibirsk.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr

G. Matyushkin, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The applicants complained, in particular, about the conditions of their detention in Russian penitentiary facilities.

By letters submitted on 3 October and 22 November 2013, the Government informed the Court that they proposed to make a declaration with a view to resolving the issues raised by the applications. They acknowledged that the applicants had been serving their sentences “in the conditions which did not comply with the requirements of Article 3 of the Convention”. The Government stated their readiness to pay 5,000

euros

(EUR) to Mr Sakhnov and EUR 3,565 to Mr Chepichenko as just satisfaction. The payment was to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, together with any costs and expenses incurred, as well as any tax that may be chargeable. It would be effected within a period of three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay within that period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment would constitute the final resolution of the cases.

In their letters of different dates, the applicants informed the Court that they agreed to the terms of the Government’s declarations.

THE LAW

Having regard to the similarity of the main issues under the Convention in the above cases, the Court decides to join the applications and examine them in a single decision.

The Court considers that the applicants’ agreement to the terms of the declarations made by the Government shall be considered as a friendly settlement between the parties (see

Cēsnieks v. Latvia

(dec.), no.

9278/06,

§

34, 6 March 2012, and

Bakal and Others v. Turkey

(dec.), no.

8243/08, 5

June 2012).

The Court therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the applications.

In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list in accordance with Article 39 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to join the applications,

Decides

to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention.

André Wampach

Khanlar Hajiyev

Deputy Registrar

President