SIRENKO v. UKRAINE
SIRENKO v. UKRAINE (CtEDO, 2014)
Comunicată la 3 martie 2014
SECȚIA A CINCEA
Cererea nr. 22964/11
Dmitriy Mikhaylovich SIRENKO
împotriva Ucrainei
introdusă la 1 aprilie 2011
EXPUNEREA FAPTELOR
Reclamantul, dl Dmitriy Mikhaylovich Sirenko, este cetățean ucrainean, născut în 1981 și domiciliat în Simferopol, Ucraina.
A.
Circumstanțele cauzei
Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.
La 15 ianuarie 2008 au fost inițiate două proceduri penale pentru încălcarea normelor privind protecția resurselor minerale și pentru abuz de putere.
La 8 februarie 2008, reclamantul a fost pus sub acuzare pentru infracțiunile menționate. În special, a fost acuzat de ocupare neautorizată a unui teren și de excavare ilegală de cochilii (rocă cu cochilii).
Din martie 2008, reclamantul a fost supus obligației de a nu părăsi localitatea.
În martie 2009, reclamantul s-a plâns Procurorului Republicii Autonome Crimeea (RAC) cu privire la diverse acțiuni presupus ilegale ale Parchetului Local pentru Protecția Mediului din Simferopol (
Сімферопольська міжрайонна природоохоронна прокуратура
) și că anumite persoane private încercaseră să ocupe un teren care aparținea reclamantului.
La 17 martie 2009, Parchetul RAC l-a informat pe reclamant că plângerea sa a fost primită și că procurorul RAC îl va primi la 24 martie 2009, ora 10:00.
La 24 martie 2009, reclamantul a fost arestat de Parchetul Local pentru Protecția Mediului din Simferopol în sediul Parchetului RAC. În procesul-verbal de reținere s-a menționat că ar putea fugi și împiedica ancheta.
La 25 martie 2009, Inspectoratul de Poliție al orașului Saky a refuzat să deschidă o urmărire penală asupra plângerilor reclamantului că o persoană necunoscută ocupase terenul său și înlăturase stratul superior de sol. Poliția a notat că nu deținea informații despre cuantumul prejudiciilor cauzate. Decizia finală urma să fie luată mai târziu.
La 27 martie 2009, Tribunalul Districtual Kyivskyy din Simferopol a prelungit detenția reclamantului până la 7 aprilie 2009 pentru a verifica dacă acesta avea antecedente. Această decizie nu era susceptibilă de recurs.
La 1 aprilie 2009, reclamantului i s-au adus acuzații de încălcare a normelor privind protecția resurselor minerale, abuz de putere și încălcarea obligației de protecție a bunurilor, încălcarea procedurilor de exploatare a afacerilor și a procedurilor bancare și spălare de bani.
La 3 aprilie 2009, Tribunalul Districtual Kyivskyy din Simferopol a dispus arestarea preventivă a reclamantului. Instanța a declarat următoarele:
„Având în vedere că acuzatul nu își recunoaște vinovăția, există motive de a considera că ar putea obstrucționa stabilirea adevărului. Prin urmare, trebuie plasat în arest preventiv."
La 14 aprilie 2009, Curtea de Apel a RAC a menținut decizia de mai sus. Instanța a notat că reclamantul era acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pedepsite cu trei ani de închisoare, că după inițierea procedurii penale a continuat activitatea infracțională, că ar putea fugi, continua activitatea infracțională și împiedica ancheta.
La 18 mai 2009, dosarul penal împotriva reclamantului a fost transmis instanței pentru examinare pe fond.
La 4 iunie 2009, Tribunalul orașului Saky a autorizat menținerea în continuare a detenției reclamantului. A notat că nu existau motive pentru eliberarea reclamantului.
La 10 și 23 iulie 2009, aceeași instanță a respins cererile reclamantului de eliberare, întrucât săvârșise o infracțiune gravă.
La 24 septembrie 2009, Tribunalul orașului Saky l-a condamnat pe reclamant pentru acuzațiile aduse și l-a condamnat,
inter alia
, la cinci ani și două luni de închisoare.
La 8 decembrie 2009, Curtea de Apel a RAC a anulat această sentință și a trimis cauza pentru o nouă investigație. De asemenea, a dispus menținerea în continuare a detenției reclamantului.
La 20 ianuarie 2010, Tribunalul Districtual Kyivskyy din Simferopol a prelungit arestarea preventivă a reclamantului până la 10 martie 2010. Instanța a notat că ancheta în cauză era încă în curs și că nu existau motive pentru eliberare.
La 9 februarie 2010, Curtea de Apel a RAC a menținut această decizie.
La 26 februarie 2010, dosarul penal al reclamantului a fost transmis instanței.
La 29 martie 2010, Tribunalul orașului Saky a autorizat continuarea detenției reclamantului.
La 13 septembrie 2010, aceeași instanță l-a condamnat pe reclamant pentru acuzațiile aduse și l-a condamnat la cinci ani de închisoare.
La 22 februarie 2011, Curtea de Apel a RAC a anulat această sentință și a trimis cauza pentru o nouă investigație. De asemenea, a dispus menținerea în continuare a detenției reclamantului.
La 29 aprilie și 6 mai 2011, Parchetul Local pentru Protecția Mediului din Simferopol a respins cererea reclamantului de eliberare.
La 31 mai 2011, dosarul penal împotriva reclamantului a fost transmis instanței.
La 19 iulie 2011, instanța a trimis cauza înapoi pentru investigații suplimentare, dispunându-se menținerea în continuare a arestării preventive.
La 20 septembrie 2011, Curtea de Apel a RAC a menținut decizia din 19 iulie 2011.
La 19 decembrie 2011, Tribunalul orașului Yevpatoriya a dispus eliberarea reclamantului sub obligația de a nu părăsi localitatea.
În ianuarie 2012, Parchetul Local pentru Protecția Mediului din Simferopol a modificat acuzațiile aduse reclamantului. În cele din urmă, reclamantul a fost acuzat de ocuparea ilegală a unui teren în iunie-iulie 2008 și de excavarea ilegală a resurselor minerale.
La 22 februarie 2012, Tribunalul orașului Yevpatoriya a încheiat procedura împotriva reclamantului. Reclamantul a fost exonerat de răspunderea penală din cauza prescripției.
CAPETE DE CERERE
Reclamantul se plânge, în temeiul art. 5 §1 din Convenție, de arestarea sa ilegală din 24 martie 2009 și de detenția ilegală ulterioară.
Reclamantul se plânge, în temeiul art. 5 §§3, 4 și 5 din Convenție, de durata prelungită a arestării sale preventive, de imposibilitatea de a contesta în mod corespunzător arestarea preventivă și de a primi compensație pentru încălcările menționate. În special, reclamantul se plânge că instanțele i-au ignorat argumentele privind eliberarea sa și că nu a participat la unele dintre audieri.
ÎNTREBĂRI ADRESATE PĂRȚILOR
1.
A fost reclamantul privat de libertate cu încălcarea art. 5 §1 din Convenție? În special, arestarea reclamantului din 24 martie 2009, deciziile privind detenția sa din 27 martie, 3 aprilie și 14 aprilie 2009, precum și detenția sa ulterioară, au fost compatibile cu cerințele articolului menționat?
2.
Durata arestării preventive a reclamantului a încălcat cerința „termenului rezonabil" prevăzută la art. 5 §3 din Convenție?
3.
A avut reclamantul la dispoziție o procedură eficientă prin care să poată contesta legalitatea detenției sale, astfel cum cere art. 5 §
4 din Convenție?
4.
A avut reclamantul un drept efectiv și executoriu la compensație pentru detenția sa în presupusa încălcare a art. 5 §§
1, 3 și 4, astfel cum cere art. 5 §5 din Convenție?