PARSHYN v. UKRAINE

Comunicat la 17 septembrie 2014 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 28686/11 Kostyantyn Oleksandrovych PARSHYN împotriva Ucrainei depusă la 28 aprilie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Kostyantyn Oleksandrovych Parshyn, este un național ucrainean, născut în 1969 și locuiește în Kyiv. El este reprezentat în fața Curții de către dl S. Mas, un avocat practicant în Kyiv. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 4 iunie 2010, Procuratura din orașul Kyiv a instituit o procedură penală împotriva reclamantului pentru îndepărtarea în sume mari a bunurilor. La 7 iunie 2010, Procurorul din Kyiv a solicitat Curtea de District Kyiv Golosiyivskyy (Curtea de District) să elibereze un mandat de arestare în ceea ce privește reclamantul. Cererea a menționat, printre altele, că reclamantul se ascundea de justiție și nu a reușit să apară la numeroase convocații. La 8 iunie 2010, reclamantul a sosit la Kyiv pentru o întâlnire cu primul șef adjunct al Departamentului de Poliție Kyiv. În aceeași zi el a fost arestat și acuzat de apropiere greșită de bunuri în sume mari. La 9 iunie 2010, Curtea de District a prelungit deținerea reclamantului la zece zile pentru a colecta informații suplimentare necesare pentru a lua o decizie privind detenția anterioară. La 18 iunie 2010, aceeași instanță a hotărât să pună reclamantul în custodie timp de două luni. În această decizie, instanța a luat în considerare, printre altele, faptul că reclamantul a fost acuzat de infracțiuni grave, că nu există dovezi că reclamantul nu poate fi reținut în arest, că nu are reședință permanentă în Kyiv și că este pe lista persoanelor dorite. Curtea nu a luat în considerare argumentele avocatului reclamantului că reclamantul a avut un loc permanent de reședință și de muncă permanentă, că a venit la ofițerii de aplicare a legii în mod voluntar, că nu există motive care ar necesita detenția sa, că nu a fost condamnat anterior, că a avut referințe pozitive din locul său de muncă, că a fost implicat în activări caritabile, că a avut doi copii minori, și că detenția ar afecta în mod negativ sănătatea sa. La 24 iunie 2010, Curtea de Apel din Kyiv a susținut decizia din 18 iunie 2010 privind recursul și a remarcat că instanța de primă instanță a examinat argumentele tuturor părților și a stabilit toate circumstanțele pentru a decide asupra selecției unei măsuri preventive. Curtea a concluzionat că având în vedere personalitatea reclamantului și gravitatea infracțiunilor de care a fost acuzat, custodia reclamantului era o măsură preventivă adecvată și nu exista niciun motiv pentru a anula decizia instanței de primă instanță. La 3 august 2010, Curtea de District a prelungit detenția reclamantului pentru încă două luni, având în vedere faptul că a fost acuzat de infracțiuni grave, a putut evada de anchetă și justiție, deoarece nu a avut reședință permanentă în Kyiv și a putut pune presiune asupra martorilor. Această decizie a fost susținută la apel la 12 august 2010, raționând că nu există motive de modificare a măsurii preventive. La 6 octombrie și 8 decembrie 2010 și la 7 februarie 2011 Curtea de Apel a Kyiv, respectiv, a prelungit deținerea reclamantului de până la șase, opt și nouă luni cu raționamentul standard de a menține măsura în ceea ce privește personalitatea reclamantului, gravitatea infracțiunilor pe care le-a acuzat și lipsa de motive pentru o măsură preventivă mai lentă. La 7 decembrie 2010, la cererea avocatului reclamantului, șeful Kyiv SIZO, în care s-a ținut reclamantul, a informat că reclamantul a fost examinat de către medicul care a stabilit că reclamantul a suferit de urolitiază, pielonefrită cronică, hidronefroză a rinichiului drept, durere lombară la spate, steatoză a ficatului, colecistită cronică și gastrită cronică. La 24 februarie 2011, Curtea Supremă Specializată pentru Chestiuni Civile și Criminale a prelungit deținerea reclamantului până la unsprezece luni. Acesta a remarcat că, având în vedere personalitatea și gravitatea crimelor pe care le-a acuzat, precum și datele de caz, ar putea evita investigația și justiția și ar împiedica stabilirea adevărului în acest caz. Curtea a remarcat, de asemenea, că nu au existat date medicale cu privire la modificarea starei de sănătate a reclamantului, care ar face imposibilă deținerea sa în custodie. Nu există informații suplimentare cu privire la detenția reclamantului și cursul procedurilor penale împotriva acestuia. Reclamantul plânge în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție că autoritățile interne l-au pus în custodie și și-a prelungit detenția fără motive suficiente și relevante, în ciuda argumentelor împotriva detenției sale, în special faptul că condițiile sale medicale nu erau compatibile cu un ședere în SIZO. A fost detenția anterioară a reclamantului de la momentul arestării sale la 8 iunie 2010 în încălcarea articolului 5 § litera (c) din Convenție, având în vedere raționalitatea motivelor acordate pentru justificarea detenției sale?

Communicated on 17 September 2014

FIFTH SECTION

Application no. 28686/11

Kostyantyn Oleksandrovych PARSHYN against Ukraine

lodged on 28 April 2011

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Kostyantyn Oleksandrovych Parshyn, is a Ukrainian national, who was born in 1969 and lives in Kyiv. He is represented before the Court by Mr S. Mas, a lawyer practising in Kyiv.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 4 June 2010 the Kyiv City Prosecutor’s Office instituted criminal proceedings against the applicant for misappropriation of property in large amounts.

On 7 June 2010 the Kyiv City Prosecutor’s Office applied to the Kyiv Golosiyivskyy District Court (the District Court) to issue an arrest warrant in respect of the applicant. The application mentioned, among other things, that the applicant was hiding from justice and failed to appear upon numerous summonses.

On 8 June 2010 the applicant arrived in Kyiv for a meeting with the First Deputy Head of the Kyiv Police Department. The same day he was arrested and accused of misappropriation of property in large amounts.

On 9 June 2010 the District Court extended the applicant’s detention to ten days in order to collect additional information necessary for taking a decision on his pre-trial detention.

On 18 June 2010 the same court decided to place the applicant in custody for two months. In taking that decision, the court took into account, among other things, that the applicant was accused of serious crime, that there was no evidence that the applicant could not be held in custody, that he had no permanent residence in Kyiv and that he was on the list of wanted persons. The court disregarded the arguments of the applicant’s lawyer that the applicant had a permanent place of residence and permanent work, that he came to the law-enforcement officers voluntarily, that there were no grounds that would necessitate his detention, that he had not been previously convicted, that he had positive references from his place of work, that he had been involved in charitable activates, that he had two minor children, and that detention would negatively affect his health.

On 24 June 2010 the Kyiv City Court of Appeal upheld the decision of 18 June 2010 on appeal. It noted that the first instance court had examined arguments of all parties and had established all circumstances to decide on the selection of a preventive measure. The court concluded that taking into account the applicant’s personality and gravity of crimes he was accused of, the applicant’s custody was an appropriate preventive measure and there were no grounds to quash the decision of the first instance court.

On 3 August 2010 the District Court extended the applicant’s detention for two more months on the ground that he was accused of serious crimes, could evade investigation and justice as he had no permanent residence in Kyiv and could put pressure on witnesses. This decision was upheld on appeal on 12 August 2010 with the reasoning that there were no grounds for change of the preventive measure.

On 6 October and 8 December 2010 and on 7 February 2011 the Kyiv City Court of Appeal extended the applicant’s detention respectively for up to six, eight and nine months with the standard reasoning that the measure should be upheld with regard to the applicant’s personality, seriousness of the crimes he was accused of and lack of grounds for a more lenient preventive measure.

On 7 December 2010, upon request of the applicant’s lawyer, the Head of the Kyiv SIZO, in which the applicant was held, informed that the applicant had been examined by the doctor who established that the applicant had suffered from urolithiasis, chronic pyelonephritis, hydronephrosis of the right kidney, low back pain lumbar, steatosis of the liver, chronic cholecystitis and chronic gastritis.

On 24 February 2011 the Higher Specialised Court for Civil and Criminal Matters extended the applicant’s detention for up to eleven months. It noted that given the applicant’s personality and seriousness of the crimes he was accused of, as well as case-file data, that he could evade investigation and justice and impede the establishment of truth in the case. The court also noted that there had been no medical data about change of state of the applicant’s health that would make his holding in custody impossible.

There is no further information about the applicant’s detention and the course of criminal proceedings against him.

COMPLAINT

The applicant complains under Article 5 § 1 of the Convention that the domestic authorities placed him in custody and extended his detention without sufficient and relevant grounds, despite arguments against his detention, in particular that his medical conditions were not compatible with a stay in the SIZO.

QUESTION TO THE PARTIES

Was the applicant’s pre-trial detention from the moment of his arrest on 8

June 2010 onwards in breach of Article 5 §

1

(c) of the Convention, regard being had to the reasonableness of the grounds given to justify his detention?