PANYCH v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
PANYCH v. UKRAINE (CtEDO, 2015)
Comunicat la 7 septembrie 2015 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 3163/11 Pavlo Oleksandrovich PANYCH împotriva Ucrainei depusă la 4 ianuarie 2011 DECLARAȚIE DE FACTE Reclamantul, dl Pavlo Oleksandrovich Panych, este un național ucrainean, care s-a născut în 1975 și trăiește în Berdychiv. El este reprezentat în fața Curții de către dl O.V. Levytskyy, un avocat practicant în Kyiv. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 iulie 2008, reclamantul a fost arestat sub suspiciune că a fost implicat într-un furt de autovehicule și, ulterior, retras în custodie, după ordinul Curții de district Shevchenkisvskiy din Kyiv („Tribunalul de district”) în așteptarea procedurilor penale. La 6 iulie 2009, Curtea de District a condamnat reclamantul infracțiunii incriminate și l-a condamnat la opt ani de închisoare. Acesta a remarcat în hotărârea că reclamantul ar trebui să rămână în custodie în cadrul instituției de detenție anterioară (SIZO) „în funcție de intrarea în vigoare a hotărârii (verdictul)”. La 28 decembrie 2009, Curtea de Apel din Kyiv a anulat hotărârea din 6 iulie 2009 și a trimis cazul pentru o nouă examinare la Curtea de District. Nu a furnizat nici o instrucțiune privind dacă reclamantul ar trebui eliberat sau reținut în arest în așteptarea procesului său nou. La 19 mai 2010, atunci când noua procedură a procesului a fost deschisă, O.L., avocatul reclamantului, a susținut că hotărârea din 6 iulie 2009 după ce a fost anulată, validitatea ordinului de deținere a reclamantului în timp ce intrarea în vigoare a acestei hotărâri a fost extinsă în mod automat. Prin urmare, nu a existat nicio bază juridică pentru detenția reclamantului în acest moment și, în consecință, el ar trebui eliberat. La 1 decembrie 2010, Tribunalul de District a respins această cerere, referindu-se la gravitatea infracțiunii incriminate, la antecedentele penale ale reclamantului și că, în momentul arestării acestuia, reclamantul nu a avut nici un loc de muncă, nici o adresă de reședință permanentă în Kyiv. Tribunalul de District a remarcat, de asemenea, că nici reclamantul, nici reprezentantul său nu au furat dovezi convingătoare că reclamantul nu ar fi absonat, dacă ar fi fost eliberat. La 23 decembrie 2010, Curtea de District a condamnat reclamantul că a participat la furt de autovehicule și l-a condamnat la șapte ani de închisoare. Dispoziții relevante ale Codului de Procedință Penală din 1960 (revocate la intrarea în vigoare a Codului de Procedință Penală din 2012), așa cum au fost formulate în momentul material, se citesc după cum urmează: Capitolul III. Procedințe în instanța de primă instanță art. 237. Chestiuni examinate de judecător în cursul examinării preliminare a unui caz „... judecătorul stabilește în ceea ce privește fiecare dintre acuzații următoarele chestiuni: ... dacă există motive de schimbare, discontinuare sau aplicarea unei măsuri preventive; ....” art. 253. Aspectele care trebuie determinate de judecător în legătură cu pregătirea unui caz de judecată Având hotărât să accepte cazul de judecată, judecătorul stabilește următoarele chestiuni: ... dacă trebuie să modifice, să anuleze sau să selecteze o măsură preventivă; ...” art. 343. Aplicarea unei măsuri preventive în așteptarea intrării în vigoare a unui verdict „Când se face un verdict, în temeiul căruia pârâtul este supus unei anumite pedeapse, instanța ar trebui să decidă cu privire la eliberarea unei măsuri preventive în așteptarea intrării în vigoare a verdictului și poate selecta o măsură preventivă sau anularea, modificarea sau susținerea celui selectat mai devreme ....” Capitolul IV. Procedințe în vederea revizuirii verdicturilor, hotărârilor și deciziilor instanței art. 358. Determinarea problemelor legate de pregătirea cazului de reexaminare a apelului „În timpul revizuirii preliminare a cazului, instanța de recurs poate determina următoarele chestiuni legate de pregătirea cazului de reexaminare a apelului: .... privind modificarea, anularea sau selecția unei măsuri preventive ....” Codul nu a conținut nicio dispoziție specifică care să oblige în mod expres instanța de recurs să decidă în legătură cu problema detenției sau eliberării continue a pârâtului atunci când a anulat verdictul instanței de judecată și a respins cazul pentru un proces proaspăt. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 1 din Convenție că nu a existat nicio bază juridică pentru detenția sa între 28 decembrie 2009 și 1 Decembrie 2010. El se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 5 4 din Convenție, că cererea sa de revizuire a legalității detenției sale în timpul perioadei menționate și de eliberare a acestuia nu a fost examinată rapid. Întrebări către părți a fost reclamantul privat de libertate în încălcarea articolului 5 1 din Convenție în perioada între 28 decembrie 2009 și 1 decembrie 2010? În special, care a fost baza juridică pentru a-l priva de libertate pe parcursul perioadei menționate mai sus? A avut reclamantul la dispoziția sa o procedură eficace prin care ar putea contesta legalitatea detenției sale pe parcursul perioadei menționate anterior, conform dispozițiilor art. 5 4 din Convenție? În special, durata procedurii în acest caz, prin care reclamantul a încercat să pună în pericol legalitatea deținerii sale în timpul perioadei în cauză, a respectat cerința de „velocitate” a articolului 5 § 4 din Convenție?