Panych împotriva Ucrainei

Comunicat la 7 septembrie 2015 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 3163/11 Pavlo Oleksandrovich PANYCH împotriva Ucrainei depusă la 4 ianuarie 2011 DECLARAȚIE DE FACTE Reclamantul, dl Pavlo Oleksandrovich Panych, este un național ucrainean, care s-a născut în 1975 și trăiește în Berdychiv. El este reprezentat în fața Curții de către dl O.V. Levytskyy, un avocat practicant în Kyiv. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 iulie 2008, reclamantul a fost arestat sub suspiciune că a fost implicat într-un furt de autovehicule și, ulterior, retras în custodie, după ordinul Curții de district Shevchenkisvskiy din Kyiv („Tribunalul de district”) în așteptarea procedurilor penale.

La 6 iulie 2009, Curtea de District a condamnat reclamantul infracțiunii incriminate și l-a condamnat la opt ani de închisoare. Acesta a remarcat în hotărârea că reclamantul ar trebui să rămână în custodie în cadrul instituției de detenție anterioară (SIZO) „în funcție de intrarea în vigoare a hotărârii (verdictul)”. La 28 decembrie 2009, Curtea de Apel din Kyiv a anulat hotărârea din 6 iulie 2009 și a trimis cazul pentru o nouă examinare la Curtea de District. Nu a furnizat nici o instrucțiune privind dacă reclamantul ar trebui eliberat sau reținut în arest în așteptarea procesului său nou. La 19 mai 2010, atunci când noua procedură a procesului a fost deschisă, O.L., avocatul reclamantului, a susținut că hotărârea din 6 iulie 2009 după ce a fost anulată, validitatea ordinului de deținere a reclamantului în timp ce intrarea în vigoare a acestei hotărâri a fost extinsă în mod automat.

Prin urmare, nu a existat nicio bază juridică pentru detenția reclamantului în acest moment și, în consecință, el ar trebui eliberat. La 1 decembrie 2010, Tribunalul de District a respins această cerere, referindu-se la gravitatea infracțiunii incriminate, la antecedentele penale ale reclamantului și că, în momentul arestării acestuia, reclamantul nu a avut nici un loc de muncă, nici o adresă de reședință permanentă în Kyiv. Tribunalul de District a remarcat, de asemenea, că nici reclamantul, nici reprezentantul său nu au furat dovezi convingătoare că reclamantul nu ar fi absonat, dacă ar fi fost eliberat. La 23 decembrie 2010, Curtea de District a condamnat reclamantul că a participat la furt de autovehicule și l-a condamnat la șapte ani de închisoare.

Dispoziții relevante ale Codului de Procedință Penală din 1960 (revocate la intrarea în vigoare a Codului de Procedință Penală din 2012), așa cum au fost formulate în momentul material, se citesc după cum urmează: Capitolul III.

Procedințe în instanța de primă instanță art. 237. Chestiuni examinate de judecător în cursul examinării preliminare a unui caz „... judecătorul stabilește în ceea ce privește fiecare dintre acuzații următoarele chestiuni: ... dacă există motive de schimbare, discontinuare sau aplicarea unei măsuri preventive; … ” art. 253. Aspectele care trebuie determinate de judecător în legătură cu pregătirea unui caz de judecată Având hotărât să accepte cazul de judecată, judecătorul stabilește următoarele chestiuni: ... dacă trebuie să modifice, să anuleze sau să selecteze o măsură preventivă; ...” art. 343. Aplicarea unei măsuri preventive în așteptarea intrării în vigoare a unui verdict „Când se face un verdict, în temeiul căruia pârâtul este supus unei anumite pedeapse, instanța ar trebui să decidă cu privire la eliberarea unei măsuri preventive în așteptarea intrării în vigoare a verdictului și poate selecta o măsură preventivă sau anularea, modificarea sau susținerea celui selectat mai devreme … ” Capitolul IV.

Procedințe în vederea revizuirii verdicturilor, hotărârilor și deciziilor instanței art. 358. Determinarea problemelor legate de pregătirea cazului de reexaminare a apelului „În timpul revizuirii preliminare a cazului, instanța de recurs poate determina următoarele chestiuni legate de pregătirea cazului de reexaminare a apelului: … privind modificarea, anularea sau selecția unei măsuri preventive … ” Codul nu a conținut nicio dispoziție specifică care să oblige în mod expres instanța de recurs să decidă în legătură cu problema detenției sau eliberării continue a pârâtului atunci când a anulat verdictul instanței de judecată și a respins cazul pentru un proces proaspăt.

COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 1 din Convenție că nu a existat nicio bază juridică pentru detenția sa între 28 decembrie 2009 și 1 Decembrie 2010. El se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 5 4 din Convenție, că cererea sa de revizuire a legalității detenției sale în timpul perioadei menționate și de eliberare a acestuia nu a fost examinată rapid. Întrebări către părți a fost reclamantul privat de libertate în încălcarea articolului 5 1 din Convenție în perioada între 28 decembrie 2009 și 1 decembrie 2010? În special, care a fost baza juridică pentru a-l priva de libertate pe parcursul perioadei menționate mai sus? A avut reclamantul la dispoziția sa o procedură eficace prin care ar putea contesta legalitatea detenției sale pe parcursul perioadei menționate anterior, conform dispozițiilor art. 5 4 din Convenție?

În special, durata procedurii în acest caz, prin care reclamantul a încercat să pună în pericol legalitatea deținerii sale în timpul perioadei în cauză, a respectat cerința de „velocitate” a articolului 5 § 4 din Convenție?

Communicated on 7 September 2015

FIFTH SECTION

Application no. 3163/11 Pavlo Oleksandrovych PANYCH against Ukraine lodged on 4 January 2011

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Pavlo Oleksandrovych Panych, is a Ukrainian national, who was born in 1975 and lives in Berdychiv. He is represented before the Court by Mr O.V. Levytskyy, a lawyer practising in Kyiv. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 20 July 2008 the applicant was arrested on suspicion of having been involved in a car theft and subsequently remanded in custody on the order of the Shevchenkisvskiy District Court of Kyiv (“the District Court”) pending criminal proceedings. On 6 July 2009 the District Court convicted the applicant of the incriminated offence and sentenced him to eight years’ imprisonment. It noted in the judgment that the applicant should remain in custody in pre-trial detention facility (SIZO) “pending entry of the judgment (verdict) into force”.

On 28 December 2009 the Kyiv Court of Appeal quashed the judgment of 6 July 2009 and remitted the case for a fresh examination to the District Court. It did not provide any instructions as to whether the applicant should be released or held in custody pending his new trial. On 19 May 2010, when the new trial proceedings were opened, O.L., the applicant’s lawyer, submitted that the judgment of 6 July 2009 having been quashed, the validity of the order to hold the applicant in custody pending its entry into force contained in that judgment was automatically extinguished. There was therefore no legal basis for the applicant’s detention at the moment and, accordingly, he should be released. On 1 December 2010 the District Court rejected this request, referring to the gravity of the incriminated offence, the applicant’s prior criminal record, and that at the moment of his arrest the applicant had neither employment, nor a permanent residence address in Kyiv.

The District Court also noted that neither the applicant, nor his representative had provided convincing evidence that the applicant would not abscond, if released. On 23 December 2010 the District Court convicted the applicant of having participated in the car theft and sentenced him to seven years’ imprisonment. B. Relevant domestic law Relevant provisions of the Code of Criminal Procedure of 1960 (repealed upon entry into force of the Code of Criminal Procedure of 2012), as worded at the material time, read as follows: Chapter III.

Proceedings in the court of first instance Article 237. Matters examined by the judge in the course of preliminary consideration of a case “...the judge shall determine with respect to each of the accused the following matters: ... 4. whether there are grounds for changing, discontinuing or applying a preventive measure; … ” Article 253. Matters to be determined by the judge in connection with preparing a case for trial Having decided to accept the case for trial, the judge shall determine the following matters: ... 2. whether to modify, annul or select a preventive measure; … ” Article 343. Application of a preventive measure pending entry into force of a verdict “When rendering a verdict, pursuant to which the defendant is subjected to a certain punishment, the court should decide on the issue of a preventive measure pending entry of the verdict into force and may select a preventive measure or annul, modify or uphold the one selected earlier … ” Chapter IV.

Proceedings with a view to reviewing verdicts, rulings and decisions of the court Article 358. Determination of issues connected to the preparation of the case for the appellate review “During the preliminary review of the case, the court of appeal may determine the following issues connected to the preparation of the case for appellate review: … 5. on modification, cancellation or selection of a preventive measure … ” The Code did not contain any specific provisions expressly obliging the court of appeal to decide on the issue of the defendant’s continuous detention or release when quashing the trial court’s verdict and remitting the case for a fresh trial.

COMPLAINTS The applicant complains under Article 5 § 1 of the Convention that there was no legal basis for his detention between 28 December 2009 and 1 December 2010. He also complains under Article 5 § 4 of the Convention that his request for a review of the lawfulness of his detention during the aforementioned period and his release was not examined speedily.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the applicant deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention during the period between 28 December 2009 and 1 December 2010? In particular, what was the legal basis for depriving him of liberty during the aforementioned period? 2. Did the applicant have at his disposal an effective procedure by which he could challenge the lawfulness of his detention during the aforementioned period, as required by Article 5 § 4 of the Convention? In particular, did the length of the proceedings in the present case, by which the applicant sought to challenge the lawfulness of his detention during the period at issue, comply with the “speed” requirement of Article 5 § 4 of the Convention?