Comunicat la 4 martie 2014 SECȚIUNEA a treia Cerere nr 28617/13 Bela TOTHPAL împotriva României introdusă la 1 aprilie 2013 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Bela Tothpal, este un resortisant român născut în 1966 și rezident în Arad. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Recurentul a fost pastorul comunității evanghelice luterane din orașul d În 2008, în temeiul Legii privind libertatea religioasă, reclamantul și mai mulți membri ai comunității au constituit, în fața notarului, grupul religios, fără personalitate morală, de mărturisire luteriană În conformitate cu deciziile parohiei, reprezentanții acesteia încheie cu reclamantul un contract de muncă în temeiul căruia acesta din urmă avea funcția de pastor.
Ei au stabilit, de asemenea, în beneficiul asociației: un drept de utilizare a lacului și a casei parohiale. Recurentul a intrat în conflict cu ierarhia Bisericii evanghelice luterane din România (adică biserica din România). Adunările generale ale parohiei ținute la 1 februarie, 21 iunie și 12 iulie 2009 și-au declarat sprijinul față de reclamant și au protestat împotriva încercărilor organelor ierarhice ale Bisericii de a-l destitui. Prin decizia din 17 august 2009, Biserica l-a destituit pe reclamant din funcția de pastor și l-a numit pe un nou pastor în parohia din Arrad. La 12 și 14 noiembrie 2009, reprezentanții parohiei au protestat împotriva deciziilor bisericii și a încercărilor noului pastor de a alege o nouă conducere a parohiei.
Adunarea generală a parohiei, reunită la 6 decembrie 2009, își va reitera refuzul de a accepta noul pastor. Recurentul a continuat să celebreze slujbele la litiera luterană în prezența unei părți din membrii comunității. El a scris pe ușa ui â â â â â â â un anunț care preciza că slujbele erau acum organizate de grupul religios fără personalitate morală. El a participat, de asemenea, la ceremonii religioase în afara bisericii. Noul pastor a cerut în numele parohiei la deportarea reclamantului de la biserică și de la casa parohială. Cererea a fost respinsă la 3 martie 2010 de către tribunalul județ da .Arad pe motiv că: adunarea generală, organul statutar al parohiei, a fost pronunțat în favoarea reclamantului și nu a recunoscut noului pastor calitatea de reprezentant al parohiei.
La 3 martie 2010, Biserica și parohia, reprezentată de noul pastor, au depus o plângere penală împotriva reclamantului pentru exercitarea ilegală a profesiei de preot. Ele au explicat că, în lipsa ordinii de destituire, reclamantul continua să conducă oficiul religios la biserica luterană. De asemenea, acestea au acuzat mai mulți membri ai conducerii parohiei de complicitate la această infracțiune. La 22 iulie 2011, Parchetul a respins cazul. El a constatat că membrii comunității luteraneene dalteriene Arad fuseseră informați cu privire la destituirea reclamantului și că o majoritate l-a urmărit și sprijinit. Pe de altă parte, Parchetul a precizat că dreptul de utilizare de către reclamant a clădirilor aparținând parohiei fusese constituit în mod legal de organele statutare ale parohiei și că acțiunile reclamantului și ale celorlalți membri ai conducerii parohiei nu constituiau încălcări.
Cu toate acestea, Parchetul a arătat că profesia de preot nu putea fi exercitată decât cu acordul organizațiilor religioase cu sau fără personalitate juridică, iar acest acord fusese retras reclamantului în august 2009. 000 de lei românești (RON), adică echivalentul a aproximativ 200 de euro (EUR). Reclamanții au contestat hotărârea în fața instanței de primă instanță din Arrad și au solicitat condamnarea penală a reclamantului. Acesta din urmă a amintit că credincioșii cultului evanghelic luteran erau conștienți de destituția sa și că au ales în mod liber să participe la slujbele care nu erau organizate de Biserica Evanghelică luterană din România, ci de grupul religios autonom, așa cum era afișat pe ușa bisericii.
El a adăugat că nu a acționat în calitate de pastor luteran, ci doar ca pastor protestant, în virtutea studiilor sale de teologie și a doctrinei cultului protestant. Martorii au ascultat, la cererea reclamantului, au confirmat că membrii comunității erau informați cu privire la excluderea reclamantului Bisericii Evanghelice luterane din România și că aceasta continuă să celebreze liturghia protestantă, potrivit unui ritual diferit de cel luteran. Prin hotărârea din 20 martie 2012, Tribunalul de Primă Instanță din Arad a primit plângerea și l-a condamnat pe reclamant la o amendă penală de 4 000 RON, și anume echivalentul a aproximativ 1 000 EUR. Tribunalul a solicitat ca, după destituirea sa, reclamantul să continue să fie pastor, ceea ce a făcut ca comunitatea să fie derutată și confuză.
El a îndepărtat argumentul întemeiat pe notorietatea publică a excluderii sale din Biserica Evanghelică luteriană din România, considerând că reclamantul era responsabil pentru exercitarea ilegală a funcției de pastor, deoarece comunitatea luteană d'Arrad nu contestase jurisdicția Bisericii evanghelice luteraneene din România și că aceasta nu devenise autonomă în raport cu această organizație religioasă. În ceea ce privește diversele acte referitoare la utilizarea clădirilor aflate în parohie, tribunalul a considerat că aceasta era destinată să creeze o aparență de legalitate a faptelor reclamantului. Reclamantul a formulat un recurs. El a solicitat relaxarea pledând pentru exercitarea libertății religioase.
Prin hotărârea definitivă din 2 octombrie 2012, Curtea de Apel din Timișoara a confirmat hotărârea pronunțată în primă instanță pe motiv că recurentul efectuase ritualuri specifice cultului evanghelic luteran, în timp ce destituirea sa constituia un impediment legal pentru continuarea activității de predicator în parohia luteriană d La art. 23 alineatul (4) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă se citește după cum urmează: exercitarea funcției de preot sau a oricărei alte funcții care implică exercitarea prerogativelor de preot fără autorizare sau acordul explicit al structurilor religioase cu sau fără personalitate juridică, este pedepsit în conformitate cu dispozițiile legii penale.
La art. 281 din Codul penal se citește după cum urmează: "Angajarea ilegală a unei profesii sau a oricărei alte activități pentru care legea impune o autorizație (...) este pedepsită cu închisoarea de maximum un an sau cu o amendă." GRIEF Invocând art. 9 coroborat cu articolele 6, 13 și 14 din convenție, reclamantul susține că condamnarea sa penală pentru exercitarea ilegală a profesiei de preot a încălcat dreptul său de a-și manifesta în mod colectiv convingerile religioase. Condamnarea reclamantului pentru exercitarea ilegală a profesiei de preot a adus atingere dreptului de a-și manifesta religia în mod colectiv, astfel cum se prevede la art. 9 din convenție, interpretat în lumina protecției oferite prin art. 11 din convenție
Communiquée le 4 mars 2014
Requête n o 28617/13 Bela TOTHPAL contre la Roumanie introduite le 1 er avril 2013
Le requérant, M. Bela Tothpal, est un ressortissant roumain né en 1966 et résidant à Arad. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le requérant a été le pasteur de la communauté évangélique luthérienne de la ville d’Arad. A ce titre, il habitait la maison paroissiale et célébrait l’office religieux dans l’église luthérienne de la ville. Ces immeubles appartiennent à la paroisse luthérienne d’Arad qui est une personne morale de droit privé.
En 2008, en vertu de la loi sur la liberté religieuse, le requérant et plusieurs membres de la communauté constituèrent, devant le notaire, le groupement religieux, sans personnalité morale, de confession luthérienne « Les Chrétiens Libres » et l’association « l’Église évangélique luthérienne autonome ». En application des décisions de l’assemblé générale de la paroisse, les représentants de celle-ci conclurent avec le requérant un contrat de travail en vertu duquel ce dernier assurait la fonction de pasteur. Ils établirent également au profit de l’association susmentionnée un droit d’usage de l’église et de la maison paroissiale. Le requérant entra en conflit avec la hiérarchie de l’Église évangélique luthérienne de Roumanie (« l’Église »). Les assemblées générales de la paroisse tenues les 1 er février, 21 juin et 12 juillet 2009 affirmèrent leur soutien au requérant et protestèrent contre les tentatives des instances hiérarchiques de l’Église de le destituer.
Par une décision du 17 août 2009, l’Église destitua le requérant de la fonction de pasteur et nomma un nouveau pasteur dans la paroisse d’Arad. Les 12 et 14 novembre 2009, les représentants de la paroisse protestèrent contre les décisions de l’Église et les tentatives du nouveau pasteur de faire élire une nouvelle direction de la paroisse. L’assemblée générale de la paroisse, réunie le 6 décembre 2009, réitéra son refus d’accepter le nouveau pasteur. Le requérant continua de célébrer les offices à l’église luthérienne en présence d’une partie des membres de la communauté. Il afficha sur la porte de l’église une annonce qui précisait que les offices étaient désormais organisés par le groupement religieux sans personnalité morale.
Il participa également à des cérémonies religieuses en dehors de l’église. Le nouveau pasteur demanda au nom de la paroisse l’expulsion du requérant de l’église et de la maison paroissiale. La demande fut rejetée le 3 mars 2010 par le tribunal départemental d’Arad au motif que l’assemblée générale, organe statutaire de la paroisse, s’était prononcée en faveur du requérant et n’avait pas reconnu au nouveau pasteur la qualité de représentant de la paroisse. Le 3 mars 2010, l’Église et la paroisse, représentée par le nouveau pasteur, portèrent une plainte pénale contre le requérant pour exercice illégal de la profession de prêtre. Elles exposèrent qu’en méconnaissance de l’ordre de destitution, le requérant continuait de conduire l’office religieux à l’église luthérienne.
Elles accusèrent également plusieurs membres de la direction de la paroisse de complicité à cette infraction. Le 22 juillet 2011, le parquet rendit un non-lieu. Il constata que les membres de la communauté luthérienne d’Arad avaient été informés de la destitution du requérant et qu’une majorité l’avait suivi et soutenu. Par ailleurs, le parquet nota que le droit d’usage par le requérant des bâtiments appartenant à la paroisse avait été légalement constitué par les organes statutaires de la paroisse. Il conclut que les agissements du requérant et des autres membres de la direction de la paroisse ne constituaient pas des infractions. Toutefois, le parquet releva que la profession de prêtre ne pouvait être exercée qu’avec l’accord des organisations religieuses dotées ou non de personnalité morale.
Or, cet accord avait été retiré au requérant en août 2009. Par conséquent, il leur infligea des amendes contraventionnelles à caractère administratif allant de 700 à 1 000 lei roumains (RON), à savoir l’équivalent d’environ 200 euros (EUR). Les plaignants contestèrent la décision devant le tribunal de première instance d’Arad et demandèrent la condamnation pénale du requérant. Ce dernier rappela que les fidèles du culte évangélique luthérien étaient au courant de sa destitution et qu’ils avaient librement choisi de participer aux offices qui n’étaient pas organisés par l’Église évangélique luthérienne de Roumanie, mais par le groupement religieux autonome, tel qu’il était affiché sur la porte de l’église.
Il ajouta qu’il n’avait pas agi en sa qualité de pasteur luthérien, mais seulement comme pasteur protestant, en vertu de ses études de théologie et de la doctrine du culte protestant. Les témoins entendus, sur demande du requérant, confirmèrent que les membres de la communauté étaient informés de l’exclusion du requérant de l’Église évangélique luthérienne de Roumanie et qu’il continuait de célébrer à l’église la messe protestante, selon un rituel diffèrent de celui luthérien. Par un jugement du 20 mars 2012, le tribunal de première instance d’Arad accueillit la plainte et condamna le requérant à une amende pénale de 4 000 RON, à savoir l’équivalent d’environ 1 000 EUR. Le tribunal releva qu’après sa destitution, le requérant avait continué à officier comme pasteur, scindant ainsi la communauté et provoquant de la confusion en son sein.
Il écarta l’argument tiré de la notoriété publique de son exclusion de l’Église évangélique luthérienne de Roumanie, estimant que le requérant était responsable de l’exercice illégal de la fonction de pasteur dès lors que la communauté luthérienne d’Arad n’avait pas contesté la juridiction de l’Église évangélique luthérienne de Roumanie et qu’elle n’était pas devenue autonome par rapport à cette organisation religieuse. Quant aux divers actes concernant l’usage des bâtiments appartenant à la paroisse, le tribunal estima qu’ils étaient destinés à créer une apparence de légalité aux agissements du requérant. Le requérant forma un pourvoi. Il demanda la relaxe en plaidant l’exercice de la liberté de religion.
Par un arrêt définitif du 2 octobre 2012, la cour d’appel de Timișoara confirma le jugement rendu en premier ressort au motif que le requérant avait accompli des rites spécifiques au culte évangélique luthérien, alors que sa destitution constituait un empêchement légal à la poursuite de l’activité de pasteur dans la paroisse luthérienne d’Arad. B. Le droit interne pertinent L’article 23 § 4 de la loi n o 489/2006 sur la liberté religieuse se lit comme suit : « L’exercice de la fonction de prêtre ou de toute autre fonction qui implique l’exercice des prérogatives de prêtre sans l’autorisation ou l’accord explicite des structures religieuses dotées ou non de la personnalité juridique, est puni selon les dispositions de la loi pénale.
» L’article 281 du code pénal se lit comme suit : « L’exercice illégal d’une profession ou de toute autre activité pour laquelle la loi exige une autorisation (...) est puni d’une peine de prison de maximum un an ou d’une amende. » GRIEF Invoquant l’article 9 combiné avec les articles 6, 13 et 14 de la Convention, le requérant allègue que sa condamnation pénale pour exercice illégal de la profession de prêtre a emporté violation de son droit de manifester ses convictions religieuses collectivement.
La condamnation du requérant pour exercice illégal de la profession de prêtre a-t-elle porté atteinte au droit de manifester sa religion collectivement, tel que prévu par l’article 9 de la Convention, interprété à la lumière de la protection offerte par l’article 11 de la Convention ?