Comunicat la 4 martie 2014 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 50919/13 Csongor SZABO împotriva României introdusă la 30 iulie 2013 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Csongor Szabo, este un resortisant român născut în 1971 și rezident în Gherla. Este reprezentat în fața Curții de către domnul O.F. Olariu, avocat la Bistrita. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În 1995, printr-o decizie a Bisericii Reformate din România ( El și-a asumat funcțiile pe baza unui contract de muncă încheiat cu o biserică. El a ridicat fonduri în România și în străinătate, a participat la reabilitarea patrimoniului imobiliar al comunității reformate din Baita și s-a implicat în numeroase proiecte sociale în beneficiul sătenilor. În 2008, a intrat în conflict cu biserica din cauza introducerii unei acțiuni în divorț. Biserica a pus capăt contractului său de muncă, l-a destituit din funcția de preot și i-a interzis să conducă funcția religioasă reformată. Un nou preot a fost numit în Baita. Mai multe litigii civile cu privire la proprietatea și dreptul de utilizare a patrimoniului imobiliar al cultului reformat Baita au opus, pe de o parte, Biserica și, pe de altă parte, pe reclamant susținut de majoritatea credincioșilor cult reformat Baita. Noul preot a ridicat office la biserica satului. El a fost urmat de o minoritate de credincioși. Reclamantul organiza întâlniri religioase în casa parohială pe care încă o mai locuia temporar sau în casele credincioșilor. La cererea acestora din urmă, el a sărbătorit căsătorii și botezuri și a participat la ceremonii de înmormântare. Reclamantul afirmă că aceste evenimente se desfășurau în funcție de alte ritualuri decât cele specifice cultului reformat. În februarie 2009, Biserica a depus o plângere penală împotriva reclamantului pentru exercitarea ilegală a profesiei de preot. Ea a explicat că, în lipsă de cunoaștere a ordinului de destituire, reclamantul a continuat să conducă oficiul religios reformat în satul Bita. Printr-o ordonanță din 5 octombrie 2011, procurorul-șef al Tribunalului de Primă Instanță din Gherla a respins plângerea. El a remarcat că comunitatea reformată din Baita era divizată din 2008 și că o parte dintre credincioși îl urmase intenționat pe reclamant și participa la întâlniri care nu se vedeau la oficiu reformat, acesta din urmă având loc la poalele satului, în prezența noului preot reformat. La data la care biserica a pus sub semnul întrebării ordonanța Parchetului și a solicitat condamnarea reclamantului. Reclamantul a răspuns la cererea credincioșilor, la întrunirile religioase, el și-a manifestat pur și simplu libertatea religioasă, fără să pretindă că își exercită funcția de preot reformat. În fața Tribunalului de Primă Instanță din Gherla, mai mulți martori intervievați la cererea reclamantului au confirmat că, la aceste reuniuni, acesta nu era reformulat din oficiu și că reclamantul nu purta haine specifice cultului. Instanța a respins aceste mărturii pe motiv că, în lipsa cunoștințelor teologice, participanții nu puteau avea o opinie în cunoștință de cauză cu privire la adevărata natură a acestor întâlniri. Pe baza declarațiilor martorilor propuși de biserică și pe baza înscrisurilor furnizate de aceasta din urmă, instanța a luat în considerare în mod corespunzător celebrarea officiului reformat, activitatea interzisă reclamantului. Prin hotărârea din 4 octombrie 2012, tribunalul l-a condamnat pe reclamant, în temeiul articolului 281 din Codul penal combinat cu art. 23 alineatul (4) din Legea privind libertatea religioasă, pentru exercitarea ilegală a profesiei de preot. El a judecat că, acționând contrar învățăturii creștine, reclamantul a creat și întreținut un cămin de dezbinare în cadrul comunității reformate din Baita. El l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de două luni, considerând că numai detenția îl putea determina pe reclamant să se gândească la comportamentul său și să se roage pentru cel puțin 40 de zile, după care putea beneficia de o eliberare condiționată. Reclamantul și Parchetul au formulat un recurs. Reclamantul își va reitera hotărârea în calitate de preot reformat și-a cerut relaxarea pledând pentru exercitarea libertății religioase. Parțial, prin hotărârea definitivă din 31 ianuarie 2013, tribunalul din Cluj a acceptat recursurile în partea referitoare la modul de executare a pedepsei. Curtea de apel este de părere că, după ce a fost destituit, recurentul efectuase acte specifice funcției de preot în cursul acestor reuniuni și că a încheiat o funcție pentru nunți, botezuri și înmormântări. Cu toate acestea, având în vedere divizarea comunității reformate din Baita, instanța de apel a considerat că privarea de libertate a reclamantului era de natură să agraveze acest conflict. Prin urmare, aceasta a pronunțat suspendarea cu o perioadă de punere în închisoare de doi ani și două luni. Ea a atras atenția reclamantului asupra consecințelor reiterării acțiunilor sale. Dreptul intern relevant La art. 23 alineatul (4) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă se citește după cum urmează: exercitarea funcției de preot sau a oricărei alte funcții care implică exercitarea prerogativelor de preot fără autorizare sau acordul explicit al structurilor religioase cu sau fără personalitate juridică, este pedepsit în conformitate cu dispozițiile legii penale. La art. 281 din Codul penal se citește după cum urmează: "Angajarea ilegală a unei profesii sau a oricărei alte activități pentru care legea impune o autorizație (...) este pedepsită cu închisoarea de maximum un an sau cu o amendă." GRIEF Invocând art. 9 coroborat cu articolele 6, 10, 11 și 14 din convenție, reclamantul susține că condamnarea sa penală pentru exercitarea ilegală a profesiei de preot a încălcat dreptul său de a-și manifesta în mod colectiv convingerile religioase. Condamnarea reclamantului pentru exercitarea ilegală a profesiei de preot a adus atingere dreptului de a-și manifesta religia în mod colectiv, astfel cum se prevede la art. 9 din convenție, interpretat în lumina protecției oferite prin art. 11 din convenție
Communiquée le 4 mars 2014
Requête n
o
50919/13
Csongor SZABO
contre la Roumanie
introduite le 30 juillet 2013
Le requérant, M. Csongor Szabo, est un ressortissant roumain né en 1971 et résidant à Gherla. Il est représenté devant la Cour par M
e
O.F. Olariu, avocat à Bistrita.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
En 1995, par une décision de l’Église reformée de Roumanie («
l’Église
»), le requérant fut nommé prêtre dans le village de Baita.
Il exerça ses fonctions sur la base d’un contrat de travail conclu avec l’Église. Il leva des fonds en Roumanie et à l’étranger, participa à la réhabilitation du patrimoine immobilier de la communauté reformée de Baita et s’impliqua dans de nombreux projets sociaux au profit des villageois.
En 2008, il entra en conflit avec l’Église en raison de l’introduction d’une requête en divorce.
L’Église mit fin à son contrat de travail, le destitua de la fonction de prêtre et lui interdit de conduire l’office religieux reformé. Un nouveau prêtre fut nommé à Baita.
Plusieurs litiges civils concernant la propriété et le droit d’usage du patrimoine immobilier du culte reformé de Baita opposèrent, d’une part, l’Église et, d’autre part, le requérant soutenu par la majorité des fidèles du culte reformé de Baita.
Le nouveau prêtre célébra l’office à l’église du village. Il était suivi par une minorité de fidèles. Le requérant organisait des rencontres religieuses dans la maison paroissiale qu’il habitait encore temporairement ou dans les maisons des fidèles. A la demande de ces derniers, il célébra des mariages et des baptêmes et participa à des cérémonies d’enterrement. Le requérant affirme que ces évènements se déroulaient selon d’autres rituels que ceux spécifiques au culte reformé. Les fidèles chantaient, disaient des prières et le requérant leur parlait sans revendiquer la qualité de prêtre reformé.
En février 2009, l’Église porta plainte pénale contre le requérant pour exercice illégal de la profession de prêtre. Elle exposa qu’en méconnaissance de l’ordre de destitution, le requérant continuait de conduire l’office religieux reformé dans le village de Bita.
Par une ordonnance du 5 octobre 2011, le procureur en chef du tribunal de première instance de Gherla rejeta la plainte. Il nota que la communauté reformée de Baita était scindée depuis 2008 et qu’une partie des fidèles avait délibérément suivi le requérant et participait à des rencontres qui ne s’apparentaient pas à l’office reformé, ce dernier ayant lieu à l’église du village, en présence du nouveau prêtre reformé.
L’Église contesta l’ordonnance du parquet et demanda la condamnation du requérant. Le requérant répliqua qu’en participant, à la demande des fidèles, aux réunions à caractère religieux, il a simplement manifesté sa liberté de religion, sans prétendre exercer la fonction de prêtre reformé.
Devant le tribunal de première instance de Gherla, plusieurs témoins interrogés sur demande du requérant confirmèrent qu’à ces réunions, il n’était pas célébré d’office reformé et que le requérant ne portait pas des habits spécifiques à ce culte. Le tribunal écarta ces témoignages au motif qu’en l’absence des connaissances théologiques, les participants ne pouvaient pas avoir un avis éclairé quant à la vraie nature de ces rencontres. S’appuyant sur les déclarations des témoins proposés par l’Église et sur des pièces fournies par cette dernière, le tribunal considéra qu’il s’agissait bien de la célébration de l’office reformé, activité interdite au requérant.
Par un jugement du 4 octobre 2012, le tribunal condamna le requérant, en vertu de l’article 281 du code pénal combiné avec l’article 23 § 4 de la loi sur la liberté religieuse, pour exercice illégal de la profession de prêtre. Il jugea qu’en agissant contrairement à l’enseignement chrétien, le requérant a créé et entretenu un foyer de discorde au sein de la communauté reformée de Baita. Il le condamna à une peine de prison de deux mois ferme, estimant que seule la détention pouvait amener le requérant à réfléchir à son comportement et à s’amender en jeunant et en priant pendant au minimum 40 jours, après quoi il pouvait bénéficier d’une libération conditionnelle.
Le requérant et le parquet formèrent un pourvoi. Le requérant réitéra qu’il n’avait pas agi en tant que prêtre reformé et demanda sa relaxe en plaidant l’exercice de la liberté de religion. Le parquet demanda le sursis de la peine.
Par un arrêt définitif du 31 janvier 2013, la cour d’appel de Cluj accueillit partiellement les pourvois dans la partie concernant la modalité d’exécution de la peine. La cour d’appel estima qu’après sa destitution, le requérant avait accompli des actes spécifiques à la fonction de prêtre au cours de ces réunions et qu’il avait célébré l’office pour des noces, des baptêmes et des enterrements. Toutefois, eu égard à la division de la communauté reformée de Baita, la cour d’appel considéra que la privation de liberté du requérant était de nature à aggraver ce conflit. Par conséquent, elle prononça le sursis avec une période de mise à l’épreuve de 2 ans et 2
mois. Elle attira l’attention du requérant sur les conséquences de la réitération de ses agissements.
B.
Le droit interne pertinent
L’article 23 § 4 de la loi n
o
489/2006 sur la liberté religieuse se lit comme suit
:
«
L’exercice de la fonction de prêtre ou de toute autre fonction qui implique l’exercice des prérogatives de prêtre sans l’autorisation ou l’accord explicite des structures religieuses dotées ou non de la personnalité juridique, est puni selon les dispositions de la loi pénale.
»
L’article 281 du code pénal se lit comme suit
:
«
L’exercice illégal d’une profession ou de toute autre activité pour laquelle la loi exige une autorisation (...) est puni d’une peine de prison de maximum un an ou d’une amende.
»
GRIEF
Invoquant l’article 9 combiné avec les articles 6, 10, 11 et 14 de la Convention, le requérant allègue que sa condamnation pénale pour exercice illégal de la profession de prêtre a emporté violation de son droit de manifester ses convictions religieuses collectivement.
La condamnation du requérant pour exercice illégal de la profession de prêtre a-t-elle porté atteinte au droit de manifester sa religion collectivement, tel que prévu par l’article 9 de la Convention, interprété à la lumière de la protection offerte par l’article 11 de la Convention
?