CtEDO 10.02.2015 Auto

PĂTRĂUCEANU-IFTIME v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
10.02.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PĂTRĂUCEANU-IFTIME v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

Comunicat la 10 februarie 2015 SECȚIUNE TERZă Cererea nr. 30777/14 Mihaela-Mara PĂTRĂCEANU-IFTIME împotriva României depusă la 9 aprilie 2014 DECLARAȚIEA FACTELOR Reclamantul, dna Mihaela-Mara Pătrăuceanu-Iftime, este un național român, care s-a născut în 1975 și trăiește în Iași. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În 1997, s-a căsătorit cu P.I.N., preot. Copiii lor F.P. și S.S.P. s-au născut în 2001 și respectiv în 2006. De la începutul căsătoriei lor, P.I.N. a fost agresiv și violent față de solicitant, atât fizic, cât și verbal. Copiii au fost adesea prezenti în timpul abuzului, și au fost adesea amenințați de violență, lovit, lovit sau lovit cu o centură de către tatăl lor. La 10 mai 2010, soțul reclamantului a fost violent față de fiul lor, F.P. La 12 mai 2010, Institutul Iași Forensic a emis un certificat medical care a confirmat că fiul reclamantului a prezentat echimoză care a necesitat 1-2 zile pentru vindecare. Reclamantul a vrut să depună o acțiune de divorț, dar a abandonat-o datorită amenințărilor soțului ei. La 14 martie 2011 F.P. a fost bătut cu o centură de către P.I.N. Institutul Forensic Iași a emis un certificat medical care atestă o echimoză multiplă pe organismul F.P.. La 30 mai 2011 reclamantul a depus o acțiune de divorț, cerindu-se dizolvarea căsătoriei din cauza comportamentului violent al P.I.N. La 14 iunie 2011, reclamantul a fost agresat fizic și verbal de soțul ei și s-a mutat din casă. Copiii au rămas cu tatăl lor. Evenimentul a fost înregistrat de poliția Iași nr. 5, unde a fost convinsă să renunțe la plângerea penală împotriva soțului ei, deoarece rănile ei nu erau destul de grave. Institutul Forensic Iași a emis un certificat medical la 15 iunie 2011, care a confirmat existența echimozei pe brațele și picioarele reclamantului. Procedura de custodie temporară 10. La 22 noiembrie 2011, reclamantul a încercat să obțină custodia temporară a copiilor prin intermediul unei proceduri de urgență, până la încheierea procedurii de divorț. La 16 decembrie 2011, copiii reclamanților, care aveau atunci 10 și 5 ani, au fost auziți de curtea în particular. Ei au menționat agresivitatea tatălui lor și au exprimat în mod ferm voința de a trăi cu mama lor. F.P. a declarat că a fost bătut cu centura de către tatăl său. 11. Într-o hotărâre din 20 decembrie 2011 dictată de Curtea de District Iași, autoritatea parentală a fost acordată ambelor părinți și s-a stabilit că copiii ar trebui să trăiască cu mama lor. Procedura de divorț 12. La 22 iunie 2012, Curtea de District Iași a respins acțiunea reclamantului în ceea ce privește meritul. au fost violente față de copii, deoarece certificatele medicale pe care le-a prezentat nu dovedesc că P.I.N. a cauzat leziunile. Curtea de district Iași a considerat că reclamantul ar fi luat măsuri mai prompte pentru a elimina copiii din prezența P.I.N. dacă într-adevăr era violent față de ei. Reclamantul s-a mutat din gospodăria lor comună în iunie 2011, inițiand o afacere extra-maritală cu un alt om. S-a stabilit că nici un singur motiv pentru dizolvarea căsătoriei nu poate fi imputabil P.I.N. 13. Întrucât P.I.N. nu a depus o contrareclamă în căutarea dizolvării căsătoriei pentru vina exclusivă a reclamantului, divorțul nu poate fi pronunțat. 14. La 18 martie 2013, Curtea județului Iași a permis apelul reclamantului, permițând divorțul din cauza vinei comune a ambelor soții. Curtea județului Iași a dat credibilitate declarațiilor F.P. cu privire la comportamentul violent al P.I.N față de el și de solicitant, precum și la declarațiile formulate de tatăl reclamant care confirmă presupusa violență. Atât reclamantul și P.I.N. 15. P.I.N. a depus un apel asupra punctelor de drept împotriva acestei decizii. El a subliniat că el este preot și că Statutul Bisericii Ortodoxe Române nu îi va permite să își exercite profesia în cazul divorțului. Se pare că, potrivit P.I.N., el nu ar avea nici o justificare înaintea superiorilor săi pentru a continua să își exercite profesia ca preot în cazul în care s-a considerat că acțiunile sale au contribuit la deteriorarea căsătoriei. 16. La 9 octombrie 2013, Curtea de Apel Iași a permis apelul P.I.N. și a anulat decizia Curții Județenești. Acesta a reiterat faptul că reclamantul a părăsit familia în 2011, inițiand o afacere extra-maritală. Curtea de Apel a remarcat, de asemenea, că nu există dovezi care indică că a părăsit casa din cauza comportamentului violent al P.I.N. A fost considerat că reclamantul este singur responsabil pentru deteriorarea căsătoriei. Divorțul nu a fost acordat. 3. Procedura pentru obținerea unei ordine de protecție împotriva P.I.N. 17. Pe 27 noiembrie 2013 în timp ce reclamantul a fost ducând copiii la școală, P.I.N. a blocat drumul ei de trecere, a strigat la ea și a insultat-o și a atacat-o cu o pâine. Copiii s-au speriat și a fugit în timpul atacului. Reclamantul, împreună cu alte două persoane plecate pentru a căuta copii, în timp ce P.I.N. a urmat cu masina. 18. În aceeași dată, reclamantul a depus o plângere penală pentru amenințări și agresiune împotriva P.I.N. Plaga este în prezent în așteptare în fața autorităților de anchetă. Reclamantul și copiii ei au fost admise timp de 14 zile într-un centru de protecție a victimelor de abuz intern. La 12 decembrie 2013, cazarea lor a fost prelungită timp de șase luni. 19. La 7 februarie 2014, o evaluare psihologică a stabilit impactul negativ pe care episodul violent a avut-o atât asupra copiilor, cât și asupra reclamantului. A fost remarcat că copiii suferiți de sentimente de frică, furie și sentimente negative intense; reclamantul a suferit de anxietate și episoade depresive. 20. La 13 februarie 2014, Curtea Iași a permis cererea reclamantului și a instituit un ordin de protecție împotriva P.I.N. A fost ordonat ca P.I.N. să rămână la o distanță de 20 de metri de reclamant și de copiii ei, și la o distanță de 100 de metri de locația ei de muncă și de școala copiilor. Curtea Iași s-a bazat pe declarațiile martorilor, declarațiile copiilor pe care le temeau și sentimentele negative pe care le aveau față de tatăl lor, precum și rapoarte psihologice încheiate de doi psihologuri diferite. A devenit finală la 6 august 2014. Legea internă relevantă Noul Cod Civil art. 373 Motivele divorțului Art. 373. Un divorț poate fi pronunțat: prin acordul comun al ambelor soții, la cererea ambelor soții sau la cererea unui soț cu consimțământul celuilalt soț; atunci când, pe baza unor motive solide, relația dintre soții este sever deteriorată și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; la cererea unuia dintre soții, după o separare de facto care a durat cel puțin doi ani; la cererea soțului a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei. Divorțul din cauza vina exclusivă a unei condiții a unui soț Art. 379. (1) În situația prevăzută de art. 373 parag.b), divorțul poate fi pronunțat dacă autoritățile judiciare stabilesc vina exclusivă a soților pentru deteriorarea căsătoriei. Cu toate acestea, în cazul în care dovezile administrate au indicat că ambele soții sunt vinovate pentru deteriorarea căsătoriei, divorțul poate fi pronunțat din motive de vină comună, chiar dacă un singur soț a solicitat divorțul. Dacă vina aparține exclusiv reclamantului, dispozițiile art. 388 sunt aplicabile. (2) În situația prevăzută de art.373 parag.c), divorțul poate fi pronunțat din cauza vinei exclusive a reclamantului, cu excepția situației în care celălalt soț este de acord cu divorțul, divorțul fiind pronunțat fără a face referire la vina soților. Dreptul de compensare Art. 388. În mod separat de pensia de divorț prevăzută de art. 390, soțul nevinovat care suferă de prejudecăți prin dizolvarea căsătoriei poate cere soțului din vină să-l compenseze. [...] COMPLAINTE 21. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 8 § 1 din Convenție că refuzul de a-i acorda un divorț de la soțul ei abuziv o obligă să mențină o căsătorie care nu corespunde situației ei reale de viață. Acesta o obligă în continuare pe ea și copiii ei să se întoarcă într-un mediu violent care le-a provocat trauma psihologic. Ea consideră că dovezile care susțin afirmațiile sale de violență domestică au fost ignorate de instanțe, ceea ce a dus la o încălcare a dreptului ei și copiilor ei la integritate fizică și psihologică. 22. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că refuzul de a-i acorda un divorț a constituit o formă de toleranță față de violența domestică, privand-o pe ea și pe copiii ei de protecție adecvată de comportamentul violent ulterior al P.I.N., la 27 noiembrie 2011. 23. În conformitate cu art. 5 Protocolul 7, reclamantul se plânge că cererea ei de divorț a fost refuzată pentru a proteja soțul ei care, ca preot, nu mai putea să își exercite profesia dacă el a fost divorțat - mai ales dacă divorțul îi era imputabil. Refuzul de a permite reclamantului să divorțeze de soțul ei a constituit o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? În cazul în care aceaceasta a fost interferența în conformitate cu legea și necesară în temeiul articolului 8 § 2?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă