ZAKÁR v. HUNGARY

Decizia nr. 19696/13 Zoltán ZAKÁR împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care a stat la 4 martie 2014 în calitate de comitet compus din: Helen Keller, președinte, András Sajó, Egidijus Kūris, judecători și Stanley Naismith, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 12 martie 2013, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent și cele prezentate în răspunsul reclamantului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Zoltán Zakár, este un național maghiar, născut în 1956 și locuiește în Budapesta. Guvernul maghiar („Guvernul”) a fost reprezentat de dl. Z. Tallódi, Agent, Ministerul Administrației Publice și Justiției. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 august 2009, reclamantul a introdus o acțiune împotriva autorităților de securitate socială. La 12 iulie 2012, Curtea de Muncire din Budapesta a pronunțat o hotărâre finală cu privire la pensia de invaliditate a reclamantului. Această hotărâre a fost servită la 25 iulie 2012. La 6 septembrie 2012, Curtea a rectificat ex officio o greșeală numerică cu privire la taxele experților. Aceste taxe au fost suportate în orice caz de către stat. Reclamantul s-a plâns în temeiul numeroaselor dispoziții din Convenție cu privire la lungimea și rezultatul procedurii. HOTĂRÂREA Reclamantul a susținut că instanța a ajuns la o concluzie eronată care a determinat o pierdere a drepturilor de pensie și că procedura a durat un timp nerazonabil. El se bazează pe diverse articole ale Convenției. Guvernul a susținut că cererea a fost introdusă fără timp. Curtea constată că hotărârea internă finală a fost notificată reclamantului la 25 iulie 2012. Cu toate acestea, cererea a fost depusă numai la 12 Martie 2013, mai mult de șase luni mai târziu. Hotărârea ulterioară a instanței se referă doar la o greșeală de tip care nu a avut nici o influență asupra drepturilor și obligațiilor civile ale reclamantului sau la costurile procedurii față de el. Prin urmare, această decizie nu a putut întrerupe funcționarea termenului de șase luni. În plus, argumentele reclamantului nu dezvăluie nici o apariție a unei „infracții continue” (compară și contrast Iacov Stanciu c. România , nr. 35972/05, §§ 136- 138, 24 iulie 2012); Curtea reiterează în acest sens că conceptul de „situație continuă” se referă la o situație în care există activități continue de către sau din partea statului care face pe reclamant o victimă (a se vedea Posti și Rahko c. Finlanda , nr. 27824/95 , § 39, CEDO 2002 VII). Reclamațiile care au ca sursă evenimente specifice care au avut loc la date identificabile nu pot fi interpretate ca fiind o situație continuă (a se vedea Camberrow MM5 AD c. Bulgaria , (dec.), nr. 50357/99, 1 aprilie 2004). De aceea, cererea trebuie respinsă, în conformitate cu articolele 1 și 4 din convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate inadmisibila cerere. Stanley Naismith Helen Keller Președintele grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 19696/13

Zoltán ZAKÁR

against Hungary

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 4

March 2014 as a Committee composed of:

Helen Keller,

President,

András Sajó,

Egidijus Kūris,

judges,

and Stanley Naismith,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 12 March 2013,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and those submitted in reply by the applicant’s,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Zoltán Zakár, is a Hungarian national, who was born in 1956 and lives in Budapest.

The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr

Z. Tallódi, Agent, Ministry of Public Administration and Justice.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 25 August 2009 the applicant brought an action against the social security authorities.

On 12 July 2012 the Budapest Labour Court gave final judgment on the applicant’s disability pension. This decision was served on 25 July 2012.

On 6 September 2012 the court rectified

ex officio

a numerical mistake concerning the fees of the experts. Those fees were to be borne in any event by the State.

COMPLAINTS

The applicant complained under numerous provisions of the Convention about the length and the outcome of the proceedings.

THE LAW

The applicant submitted that the court had reached an erroneous conclusion resulting in a loss of pension entitlements and that the proceedings had lasted an unreasonably long time. He relied on various Articles of the Convention.

The Government submitted that the application had been introduced out of time.

The Court notes that the final domestic decision was served on the applicant on 25 July 2012. However, the application was filed only on 12

March 2013, that is, more than six months later. The court’s subsequent decision concerned only a typing mistake which had no bearing whatsoever on the applicant’s civil rights and obligations or the costs of the proceedings vis-à-vis him. This decision was therefore not able to interrupt the running of the six-month time-limit.

Moreover, the applicant’s submissions do not disclose any appearance of a “continuing violation” (compare and contrast

Iacov Stanciu v. Romania

, no. 35972/05, §§ 136 to 138, 24 July 2012); the Court reiterates in this connection that the concept of a “continuing situation” refers to a state of affairs in which there are continuous activities by or on the part of the State which render the applicant a victim (see

Posti and Rahko v. Finland

, no.

27824/95, § 39, ECHR 2002

‑

VII). Complaints which have as their source specific events which occurred on identifiable dates cannot be construed as referring to a continuing situation (see

Camberrow MM5 AD v.

Bulgaria

, (dec.), no. 50357/99, 1 April 2004).

It follows that the application must be rejected, pursuant to Article

35

§§

1 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Declares

the application inadmissible.

Stanley Naismith

Helen Keller

Registrar

President