CHAAMBI c. FRANCE et 1 autre affaire

Publicat pe 30 septembrie 2024 CINCI SECȚIUNEA A CINCEA RĂSPUNSURI n 7464/24 și 7481/24 Abdelaziz CHAAMBI împotriva Franței și ASOCIERE COORDONATION CONTRA RACISME ȘI LAISLAMOFOBIE (CRI) împotriva Franței introduse la 8 martie 2024, comunicate la 9 septembrie 2024 OBIECTUL AFACȚIUNILOR A doua persoană a fost președintele acestei asociații. Prin scrisoarea din 4 octombrie 2021, Ministerul de Interne l-a informat pe cel de-al doilea reclamant cu privire la intenția de a lichida asociația solicitantă și l-a invitat să-și prezinte observațiile scrise și, dacă este cazul, observațiile orale, la cererea sa, în termen de opt zile.

Prin decretul din 21 octombrie 2021, președintele Republicii a pronunțat dizolvarea asociației solicitante în temeiul alineatelor (1) și (6) din articolul L. 212-1 din Codul securității interne, în temeiul căruia se dizolvă, prin decret în Consiliul de Miniștri, toate asociațiile sau grupurile de fapt: care provoacă manifestări armate sau acte violente împotriva persoanelor sau bunurilor; Sau care, fie provoacă sau contribuie prin comportamentul lor la discriminare, ură sau violență împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane pe motiv de origine, sex, orientare sexuală, identitate de gen sau apartenență sau neapropiere, adevărată sau presupusă, la o rasă, o anumită rasă sau religie, fie răspândesc idei sau teorii care justifică sau încurajează această discriminare, ură sau violență; Au fost reținute împotriva reclamantei afirmații, care, prin intermediul conducătorilor și publicațiilor sale, intenționau să facă apel la violență împotriva forțelor de ordine sau la represalii împotriva autorilor a ceea ce ea considera acte islamofobice.

Au fost, de asemenea, reținute publicații online care, în cadrul denunțării actelor de divalmofobie, distilau un mesaj care invitau la percepția instituțiilor franceze ca islamofobi, instrumentalizându-se orice eveniment care punea în discuție persoane de confesiune musulmană sau imaginea de la l'islamamofobie, pentru a alimenta o suspiciune permanentă de persecuție religioasă de natură să ațâțe ura, violența sau discriminarea față de nemusulmani și, astfel, să creeze terenul pentru acțiuni teroriste. La 9 noiembrie 2023, Consiliul de Stat a respins cererea de anulare a decretului prezentat de cei doi reclamanți, în special pe baza încălcării articolelor 10 și 11 din convenție.

(8) Pe de o parte, criticând public în mod vehement, în 2016, acțiunea poliției, a autorităților administrative și a justiției în urma unor confruntări între o familie musulmană și alți locuitori ai unui sat, reprezentantul asociației din Perpignan nu poate fi privit ca având, în sensul art. 1 din art. L. 212-1 din Codul de Securitate Internă, provocat de acte violente. Pe de altă parte, în cazul în care mesajele pe care asociația le-a publicat prin contul său într-o rețea socială au stârnit motive din partea terților în același cont, acestea, deși injuriose sau amenințătoare împotriva Președintelui Republicii, a forțelor de ordine sau a unui jurnalist, nu au făcut apel la violență. Prin urmare, reclamanții au dreptul să susțină că decretul atacat a aplicat în mod incorect dispozițiile articolului 1 din articolul L 212-1 din Codul securității interne, reținând că aceste cuvinte și mesaje diferite intră în domeniul de aplicare al acestor dispoziții.

Pe de altă parte, din documentele din dosar reiese că, prin conturile sale pe rețelele sociale, asociația a publicat în mare măsură, în special în perioada cuprinsă între 2019 și dizolvarea sa în 2021, din cuvintele, inclusiv anumite persoane care se ocupă de chestiuni naționale și internaționale, prin care se urmărește, inclusiv în mod explicit, să impună ideea că autoritățile publice, legislația, diferitele instituții și autorități naționale, precum și numeroase partide politice și mass-media ar fi în mod sistematic ostile față de credincioșii de religie musulmană și ar instrumenta lantisemitismul pentru a aduce prejudicii musulmanilor. Aceste publicații au generat, în aceleași conturi, numeroase comentarii pline de ură, antisemitice, injuriose și apelând la vindictă publică, fără ca asociația să încerce să le contrazică sau să le șteargă.

10. Aceste acțiuni sunt de natură să provoace discriminarea, ura sau violența împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane pe motive de origine sau de apartenență sau de apartenență la o națiune, o pretinsă rasă sau religie determinată sau să răspândească idei sau teorii care să justifice sau să încurajeze aceste persoane, fără a le încuraja, în acest sens, faptul că obiectul asocierii, astfel cum este definit de statutul său, nu a fost ilegal.

Prin urmare, acestea intră în domeniul de aplicare al articolului 6 L 212-1 din Codul de Securitate Internă 11. Având în vedere caracterul grav și recurent al acțiunilor menționate la punctul 9 și circumstanța în care asociația intenționează să-și răspândească teza la cel mai larg public, și chiar dacă aceasta susține că: aceasta intenționează să combată discriminarea, măsura de dizolvare contestată nu poate fi privită, în speță, ca având un caracter disproporționat în ceea ce privește riscurile de tulburări de ordine publică care rezultă din aceste acțiuni. 12. Din cele de mai sus rezultă că autorul decretului nu a făcut o aplicare incorectă a dispozițiilor articolului 6 din articolul L 212-1 din Codul securității interne.

În plus, rezultă din faptul că el ar fi luat aceeași decizie sil este întemeiat numai pe aceste dispoziții. 13. Din toate cele menționate anterior rezultă că acțiunile asociației "coordonarea împotriva rasismului și laislamofobiei" și ale dlui C... trebuie respinse (...) Invocând articolele 10 și 11 din convenție, reclamanții susțin că dizolvarea în litigiu constituie o interferență nejustificată și disproporționată în exercitarea dreptului lor la libertatea de asociere și la libertatea de exprimare. A constituit aceasta o interferență în exercitarea dreptului la libertatea de asociere și/sau a dreptului la libertatea de exprimare a reclamanților (Ayoub și alții c. Franța, nr 77400/14 și alte două, 8 octombrie 2020, Vona c. Ungaria , n 35943/10, CEDH 2013). În acest sens, această atingere a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 11

Publié le 30 septembre 2024

CINQUIÈME SECTION

Requêtes n os 7464/24 et 7481/24 Abdelaziz CHAAMBI contre la France et ASSOCIATION COORDINATION CONTRE LE RACISME ET L’ISLAMOPHOBIE (CRI) contre la France introduites le 8 mars 2024 communiquées le 9 septembre 2024

OBJET DES AFFAIRES

Les requêtes concernent la dissolution de l’association requérante « Coordination contre le racisme et l’islamophobie » qui a pour objet de lutter contre toutes les formes de racisme : l’antisémitisme, la négrophobie, la romophobie et particulièrement l’islamophobie. Le second requérant était président de cette association. Par courrier du 4 octobre 2021, le ministère de l’Intérieur a informé le second requérant de l’intention du Gouvernement d’engager la dissolution de l’association requérante. Il l’a invité à présenter ses observations écrites, et le cas échéant, des observations orales, à sa demande, dans un délai de huit jours.

Par décret du 21 octobre 2021, le Président de la République a prononcé la dissolution de l’association requérante sur le fondement des alinéas 1 et 6 de l’article L. 212-1 du code de la sécurité intérieure aux termes desquels : « Sont dissous, par décret en conseil des ministres, toutes les associations ou groupements de fait : 1 o Qui provoquent à des manifestations armées ou à des agissements violents à l’encontre des personnes ou des biens ; 6 o Ou qui, soit provoquent ou contribuent par leurs agissements à la discrimination, à la haine ou à la violence envers une personne ou un groupe de personnes à raison de leur origine, de leur sexe, de leur orientation sexuelle, de leur identité de genre ou de leur appartenance ou de leur non-appartenance, vraie ou supposée, à une ethnie, une nation, une prétendue race ou une religion déterminée, soit propagent des idées ou théories tendant à justifier ou encourager cette discrimination, cette haine ou cette violence ; » Ont été retenus à l’encontre de la requérante des propos, qui par les biais de ses dirigeants et de ses publications, visaient à appeler à la violence contre les forces de l’ordre ou à des représailles contre les auteurs de ce qu’elle considérait comme des actes islamophobes.

Ont été également retenues des publications en ligne qui, sous couvert de dénoncer des actes d’islamophobie, distillaient un message invitant à percevoir les institutions françaises comme islamophobes en instrumentalisant tout événement mettant en cause des personnes de confession musulmane ou l’image de l’islam afin d’alimenter un soupçon permanent de persécution religieuse de nature à attiser la haine, la violence ou la discrimination envers les non-musulmans et créant ainsi le terreau d’actions terroristes.

Le 9 novembre 2023, le Conseil d’État a rejeté la demande d’annulation du décret présentée par les deux requérants, fondée notamment sur la violation des articles 10 et 11 de la Convention : « 8. D’une part, en critiquant en public de façon véhémente, en 2016, l’action de la police, des autorités administratives et de la justice à la suite d’affrontements entre une famille musulmane et d’autres habitants d’un village, le représentant de l’association à Perpignan ne peut pas être regardé comme ayant, au sens du 1 o de l’article L. 212-1 du code de la sécurité intérieure, provoqué à des agissements violents. D’autre part, si des messages que l’association a publiés par son compte sur un réseau social ont suscité des réactions de tiers sur ce même compte, celles-ci, bien qu’injurieuses ou menaçantes à l’encontre notamment du Président de la République, des forces de l’ordre ou d’une journaliste, n’appelaient pas à la violence.

Il s’ensuit que les requérants sont fondés à soutenir que le décret attaqué a fait une inexacte application des dispositions du 1 o de l’article L. 212-1 du code de la sécurité intérieure en retenant que ces différents propos et messages entraient dans le champ de ces dispositions. 9. En revanche, il ressort des pièces du dossier que, par ses comptes sur les réseaux sociaux, l’association a publié en grand nombre, notamment dans la période comprise entre 2019 et sa dissolution en 2021, des propos, dont certains outranciers, sur l’actualité nationale et internationale, tendant, y compris explicitement, à imposer l’idée que les pouvoirs publics, la législation, les différentes institutions et autorités nationales ainsi que de nombreux partis politiques et médias seraient systématiquement hostiles aux croyants de religion musulmane et instrumentaliseraient l’antisémitisme pour nuire aux musulmans.

Ces publications ont suscité, sur ces mêmes comptes, de nombreux commentaires haineux, antisémites, injurieux et appelant à la vindicte publique, sans que l’association ne tente de les contredire ou de les effacer. 10. Ces agissements sont de nature à provoquer à la discrimination, à la haine ou à la violence envers une personne ou un groupe de personnes à raison de leur origine ou de leur appartenance ou de leur non-appartenance à une nation, une prétendue race ou une religion déterminée ou à propager des idées ou théories tendant à les justifier ou les encourager, sans qu’ait d’incidence à cet égard la circonstance que l’objet de l’association, tel que défini par ses statuts, n’était pas illicite.

Ils entrent donc dans le champ du 6 o de l’article L. 212-1 du code de la sécurité intérieure. 11. Compte tenu du caractère grave et récurrent des agissements relevés au point 9 et de la circonstance que l’association cherchait à propager ses thèses auprès du public le plus large, et alors même qu’elle fait valoir qu’elle entendait lutter contre les discriminations, la mesure de dissolution contestée ne peut être regardée, en l’espèce, comme présentant un caractère disproportionné au regard des risques de troubles à l’ordre public résultant de ces agissements. 12. Il résulte de ce qui précède que l’auteur du décret n’a pas fait une inexacte application des dispositions du 6 o de l’article L. 212-1 du code de la sécurité intérieure.

Il résulte par ailleurs de l’instruction qu’il aurait pris la même décision s’il ne s’était fondé que sur ces dispositions. 13. Il résulte de tout ce qui précède que les requêtes de l’association " Coordination contre le racisme et l’islamophobie " et de M. C... doivent être rejetées (...) ». Invoquant les articles 10 et 11 de la Convention, les requérants soutiennent que la dissolution litigieuse constitue une ingérence injustifiée et disproportionnée dans l’exercice de leur droit à la liberté d’association et à la liberté d’expression.

QUESTION AUX PARTIES

La dissolution de l’association « Coordination contre l’islamophobie en France » a-t-elle constitué une ingérence dans l’exercice du droit à la liberté d’association et/ou du droit à la liberté d’expression des requérants ( Ayoub et autres c. France , n os 77400/14 et 2 autres, 8 octobre 2020, Vona c. Hongrie , n o 35943/10, CEDH 2013). Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 11 § 2 et/ou de l’article 10 § 2 ?