SANLISOY c. TURQUIE

Comunicat la 5 martie 2014 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 77023/12 Ozan Baran SANLIISOY împotriva Turciei introdusă la 8 octombrie 2012 EXPOSAT DE FĂCUT pe solicitant, dl Ozan Bar Ogün Sanl Electroluxsoy. L mai mult este reprezentat în fața Curții de către avocatul din Istanbul al domnului Kal. Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de avocatul reclamantului, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 mai 2009, o comisie medicală a spitalului de medicină din Cerahpașa a pus în ceea ce privește reclamantul un diagnostic de autism atipic (PDD-NOS [1] . Raportul medical întocmit de această comisie este că copilul prezenta o incapacitate fizică de 40 % și că a necesitat o educație specializată. La 24 noiembrie 2009, un comitet de evaluare a învățământului specializat atașat conducerii centrale a orientării și cercetării funcționarilor de la Beșiktaș (prefectura d acu) elaborează un raport care conține un plan de educație pentru solicitant. La 3 iunie 2010, această comisie a elaborat un raport de evaluare conform căruia reclamantul trebuia să beneficieze de un avantaj în temeiul deciziei nr. 285 din 28 decembrie 2008 emisă de conducerea Comisiei pentru învățământ și educație în apropierea Ministerului Educației Naționale și privind programul de sprijin pentru educație pentru persoanele cu tulburări de dezvoltare. capacitatea socială, capacitatea de a răspunde unei instruiri, capacitatea de comunicare verbală, capacitatea de îngrijire personală, capacitatea de sincronizare. S-a decis că reclamantul trebuie să beneficieze timp de șase luni de o educație specializată individuală care să includă aceste activități. La 11 iunie 2010, comisia a decis, de asemenea, că reclamantul ar trebui să urmeze o educație preșcolară integrată în raport cu nevoile stabilite în planul de educație stabilit pentru el. La 28 septembrie 2011, părinții reclamantului au solicitat înscrierea sa în secțiunea maternă a școlilor Ișirak, care erau legate de conducerea fundației școlilor Feyziye. Potrivit avocatului reclamantului, reclamantului i s-ar fi permis să treacă, înainte de luarea oricărei decizii a instituției de învățământ cu privire la înregistrarea definitivă, câteva ore în această școală în perioada 3-4 octombrie 2011, pentru ca profesorii să-l poată întâlni. La încheierea acestui test, directorul școlii ar fi fost în favoarea admiterii sale, dar ar fi informat părinții reclamantului că decizia este de competența Direcției Generale Școală și a Direcției Fundației. La 14 octombrie 2011, părinții reclamantului au fost informați că persoanele competente au considerat că școala nu prezenta infrastructurile necesare pentru a-l primi pe solicitant și că cererea de înscriere nu era acceptată. La 1 noiembrie 2011, părinții reclamantului, acționând în numele copilului și în numele acestuia, au sesizat procurorul Republicii Dazzar ( Procurorul Republicii □) a depus o plângere pentru discriminare în temeiul articolului 122 alineatul (1) din Codul penal împotriva Direcției Generale a Școlilor din Ișisk. În sprijinul plângerii lor, au indicat că, potrivit acestora, art. 24 din Decretul-lege privind învățământul specializat (□ Decretul-lege nr. Școlile private erau, așa cum ar fi fost și școlile publice, să ofere o educație specializată copiilor cu sediul în sectorul lor geografic. Ei susțineau că au solicitat, la 28 septembrie 2011, înscrierea fiului lor în secțiunea maternă a școlilor Ișulek în conformitate cu art. 7 din Decretul-lege, care, potrivit acestora, făcea obligatorie educația preșcolară pentru copiii care aveau nevoie de o educație specializată și să fie considerați opoziționați de respingerea din cauza autismului copilului lor. La 19 ianuarie 2012, procurorul districtual al Republicii a pronunțat un refuz de a da în judecată orice dovadă care să susțină afirmațiile reclamanților cu privire la faptele invocate. Părinții reclamantului au formulat o opoziție împotriva acestei decizii, denunțând o lipsă de motivare a deciziei procurorului republicii și repetând că fiul lor nu a fost admis în școală din cauza autismului său. La 7 mai 2012, tribunalul din Bakurköy a respins această acțiune, considerând că refuzul în cauză era în conformitate cu procedura și cu legea. Părinții reclamantului susțin că au depus cereri de înscriere în alte școli private după respingerea cererii lor de către școlile Ișćk și că aceste cereri au fost respinse și pe motiv că școlile solicitate nu au putut accepta elevi integrați. După spusele părinților săi, reclamantul nu a fost astfel educat în cursul anului școlar 2011 ci ar fi urmat doar două ședințe de educație într-un centru de inserție. În cursul anului 2012, reclamantul a fost educat la școala primară Maçka. Potrivit informațiilor transmise de avocatul reclamantului, el a participat la clasă pe jumătate de zi, bucurându-se de îndrumarea unui auxiliar angajat și remunerat de către părinții săi. Această școală a fost transformată în colegiu, reclamantul a fost înscris pentru un an la școală și a știut acest lucru, pe care l-a frecventat de către un însoțitor întotdeauna sprijinit de părinții săi. Dreptul și practica internă relevante Dreptul intern relevant la art. 42 din Constituția turcă prevede că nimeni nu poate fi privat de dreptul său la educație și la muncă. Decretul-lege nr. 573 din 6 iunie 1997 privind învățământul specializat stabilește principiile care reglementează învățământul general și profesional destinat persoanelor care au nevoie de educație specializată. Pasajele relevante în speță din acest decret-lege se pot citi după cum urmează: Principii generale privind învățământul specializat art. 4. (...) Principiile generale privind învățământul specializat sunt următoarele: Orice individ care are nevoie de o educație specializată beneficiază de servicii de învățământ specializat în funcție de interesul, dorințele, nivelul și capacitățile sale (...) Principiul este că [în persoană] începe de fapt învățământul specializat. Serviciile de învățământ specializat sunt planificate și organizate astfel încât, în măsura posibilului, să nu se îndepărteze persoanele care au nevoie de o educație specializată de mediul lor social și fizic. Prioritatea este acordată educației cu alte persoane (...) Se asigură o cooperare între toate organele și instituțiile care ar putea să dea orice tip de inserție, astfel încât persoanele care au nevoie de o educație specializată să poată primi educația (...) fără întrerupere. Principiul este stabilirea unui plan de predare individual pentru persoanele care au nevoie de o educație specializată, precum și aplicarea programelor de educație personalizate. Principiul este de a permite participarea activă a familiilor în toate etapele procesului educațional. (...) Educația preșcolară art. 7. Educația preșcolară este obligatorie pentru copiii identificați ca având nevoie de o educație specializată. Această educație este oferită în școli specializate și în alte școli preșcolare. Durata educației preșcolare a copiilor care au nevoie de o educație specializată poate fi prelungită ținând cont de dezvoltarea și caracteristicile lor individuale. (...) Mediu educațional L Educația persoanelor care au nevoie de o educație specializată se face împreună cu colegii lor prin utilizarea tuturor metodelor și tehnicilor adecvate în toate școlile (...) în cadrul planurilor de învățământ individual (...) învățământul în școli de învățământ specializat art. 13. Elevii care au nevoie să urmeze o școală cu excepția unei educații cu colegii lor care prezintă aceleași deficiențe (...) urmează o educație în școli sau centre speciale de învățământ (...) Asistența școlară specializată art. 14. Se acordă sprijin școlar persoanelor care au nevoie de o educație specializată pentru a le ajuta să atingă obiectivele programelor de învățământ (...) Persoanele care nu sunt în situația de a urma o educație într-o altă instituție de învățământ și care au atins vârsta de școlarizare obligatorie beneficiază de un program de învățământ destinat dezvoltării capacităților de viață de bază și satisfacerii necesităților educaționale (...) Școli și instituții de învățământ specializat Școlile de învățământ specializat art. 18. Sunt deschise școli de educație specializate (...) adaptate la handicapul și particularitățile persoanelor care au nevoie de o educație specializată într-o școală separată (...) L Persoanele care au nevoie de educație specializată, dar care se află într-o situație care le permite să urmeze o educație cu colegii lor [care beneficiază de o educație obișnuită] își urmează educația în clasele preșcolare, în școlile primare și în colegiile publice și private. În aceste școli, sunt create clase de sprijin, sunt prevăzute mijloace și materiale de educație specifice și se adoptă orice alte măsuri pentru a ajuta persoanele care au nevoie de o educație specializată. În instituțiile preșcolare, școlile primare și colegiile pentru elevii care trebuie să urmeze o educație într-o clasă separată sunt deschise clase de învățământ. (...) Instituții de sprijin pentru învățământul specializat Centrele de orientare și cercetare art. 21. În plus față de toate lucrările necesare funcționării eficiente și eficiente, serviciile de consiliere psihologică și de orientare create în instituțiile de învățământ și educație, centrele de orientare și cercetare (...) identifică persoanele care au nevoie de o educație specializată, oferă cel mai adecvat mediu educațional (...) și oferă servicii de consiliere psihologică și de orientare. ... Reguli diverse (...) Învățământ specializat în instituții publice și private art. 24. Instituțiile preșcolare, școlile primare și colegiile (...) sunt ținute să ofere servicii de învățământ specializat persoanelor care au nevoie, în circumscripția lor, de o educație specializată. Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a permite [accesul] persoanelor care au nevoie de o educație specializată (...) □ Legea nr. 5378 din 1 iulie 2005 privind persoanele cu handicap, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 6462 din 3 mai 2013 privind modificările aduse anumitor legi și anumite decrete-lege prevede educația și predarea art. 15. Copiii, tinerii și adulții cu handicap trebuie să beneficieze de aceleași posibilități de educație ca și persoanele fără handicap și să țină seama de situațiile personale și de particularitățile lor (...) Raportul Comisiei de Control al Statului (n 2009/5) La 27 august 2009, Comisia de control al statului a întocmit un raport (n 2009/5) intitulat Controlul activităților conducerii persoanelor cu handicap (...) Evaluarea activităților privind sensibilizarea și informarea populației cu privire la problema handicapului (...) [Apreciarea] frecvenței și eficienței acestor lucrări și măsuri care trebuie adoptate pentru a le dezvolta [2] Pasajele relevante în acest caz ale acestui raport se pot citi după cum urmează: IV mai multe probleme ale persoanelor cu handicap în materie de educație Probleme legate de inscripționare Instituțiile de învățământ sunt obligate să ofere servicii de învățământ elevilor care au nevoie de o educație specializată (art. 24 din Decretul-lege privind învățământul specializat). În conformitate cu o modificare din 2008 a Regulamentului (CE) nr. 17/a privind instituțiile de învățământ primar (...) înscrierea în primul an în școlile primare se face în funcție de domicilierea lacului (...) Cu toate acestea, în temeiul articolului 17/g din regulamentul respectiv, condiția de domiciliare nu este necesară pentru elevii cu handicap (...) Nu există, prin urmare, niciun obstacol în calea înscrierii directe a elevilor cu handicap în ciclul primar și în cadrul colegiului. În consecință, școala aleasă de un elev cu handicap este obligată să înscrierea acestuia fără a căuta sigilare, care îndeplinește condiția de domiciliare. Cu toate acestea, se constată că, în practică, administrațiile școlilor creează dificultăți la înscrierea elevilor cu handicap. În loc de a include în mod direct elevii cu handicap, administrațiile școlare solicită un raport de RAM (centru de orientare și cercetare). Comisia de evaluare a RAM, la cererea elevului handicapat care dorește să fie înscris, ia în considerare raportul unui comitet medical stabilit în prealabil, o evaluare în ceea ce privește cunoștințele academice, starea socială și psihologică și capacitățile de îngrijire personală și elaborează un raport de evaluare a învățământului specializat Cu acest raport, elevul poate solicita admiterea sa intr-o clasa de educatie specializata considerata adecvata de RAM sau intr-o scoala obisnuita. Pentru parintii leului, faptul ca a condus aceasta procedura neplacuta la sfarsitul ei nu ofera garantia de a-si putea incorpora copilul la scoala. Administrațiile școlilor, care se tem de o scădere a nivelului de succes al instituției lor la SBS [evaluarea de evaluare a nivelului], consideră copilul handicapat cu prejudecăți, manifestă tot felul de reticențe în ceea ce privește integrarea elevilor cu handicap, evidențiind caracterul inadecvat al condițiilor materiale ale școlii și ale infrastructurilor acesteia pentru acești elevi, lipsa cunoștințelor profesorilor în materie de învățământ specializat, lipsa de materiale adecvate și presiunea exercitată de anumite familii ale elevilor din clasele obișnuite. În practică, în general, administrațiile școlilor, în loc să includă elevii care solicită acest lucru, solicită în prealabil un raport RAM. După ce raportul RAM le-a fost prezentat, ele pot opta pentru respingerea cererilor pe baza altor motive. De obicei, acestea oferă sfaturi părinților în legătură cu copiii lor în anumite școli specializate care sunt legate de educația națională. Cu toate acestea, întrucât capacitatea acestor școli este limitată, este dificil să obții o înregistrare. Când părinții cer o înregistrare în aceste școli, li se răspunde că trebuie să - și înscrie copilul într - o școală cu o clasă de învățământ specializată. Din aceste motive, părinții care nu reușesc să - și înscrie copiii la școală se îndreaptă din nou spre RAM și se plâng că, în ciuda raportului care le fusese dat, școlile nu și - au acceptat copilul ca elev. În unele cazuri, RAM intră în contact cu școala și încearcă să - i convingă pe directori. În alte cazuri, ei spun că pot doar să emită un raport și să nu aibă competență în materie de înscriere la școală. De aceea, părinții se confruntă, în mod repetat, cu tensiunile dintre școală și RAM. În cazul în care această problemă, care intră sub incidența misiunii Comisiei pentru servicii de învățământ specializat, nu este rezolvată în departamentul de reședință a persoanelor cu handicap, aceasta are ca efect menținerea acestora și a familiilor lor într-o situație dificilă și, în afara acestora, descurajarea [în voința lor de a avea acces la] învățământul. Administratorii școlilor se apără de dificultățile pe care le creează prin punerea în evidență a interesului de a frecventa școala care este cea mai potrivită și, astfel, de a beneficia de cea mai adecvată educație. Dar unul dintre principalele motive pentru care nu doresc să primească copii cu handicap este faptul că ceilalți părinți nu doresc un elev cu handicap în clasa propriului lor copil. În fața plângerilor repetate ale acestor părinți, adresate atât profesorilor, cât și administrației, administratorii preferă să aibă probleme cu singurii părinți ai copilului cu handicap, mai degrabă decât cu mai mulți părinți de elev. (...) GRIFS Invocând art. 2 din Protocolul nr. 1 și art. 14 din Convenție, reclamantul se plânge că a suferit o încălcare discriminatorie a dreptului său de a-și supune dreptul la autism din cauza autismului său. 2009/5) elaborat de Comisia de control al statului, care, în opinia sa, evidențiază în special dificultățile cu care s-ar confrunta părinții în obținerea înscrierii în mediul școlar a copiilor lor atunci când cel care prezintă un handicap, lipsa infrastructurii adecvate pentru acești copii, lipsa formării profesorilor în domeniul educației specializate și discriminarea au loc în practică. 2. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul a declarat că nu a beneficiat de o cale de atac eficientă pentru a-și exprima obiecțiile. În acest sens, el susține că nu există în dreptul intern al statului membru pe lângă care ar fi putut să se plângă de respingerea cererii sale de înscriere de către școlile Ișulek și să obțină redresarea acestei situații. Reclamantul și-a exprimat îndoiala cu privire la faptul că a refuzat dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și îndeplini obligațiile în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 2 din Protocolul nr. 2 la Protocolul adițional nr. 2 la Protocolul nr. 2 la Protocolul adițional nr. Guvernul este invitat să prezinte o serie de documente referitoare la procedurile penale, inclusiv mărturiile personalului profesoral și ale conducerii școlilor Ișirak. A avut reclamantul la dispoziția sa, după cum se prevede la art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care ar fi putut formula obiecții cu privire la respingerea cererii sale de înscriere într-o școală obișnuită? În cele din urmă, guvernul este invitat să ofere explicații cu privire la obstacolele și dificultățile cu care reclamantul susține că s-a confruntat pentru a obține înregistrarea într-o școală obișnuită, atât în cursul anului școlar 2011 cât și în cursul veniturilor școlare ulterioare. chiar este invitat să se pronunțe cu privire la condițiile practice care reglementează înscrierea și școlarizarea unui copil autist într-o școală obișnuită, în special în ceea ce privește constatările comisiei de control de stat într-un raport din 27 august 2009 (n 2009/5). [1] Tulburări invadatoare nespecificate în alt mod [2] T.C. Bașbakanl Electroluxk Özürlüler

Communiquée le 5 mars 2014

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

77023/12

Ozan Barıș SANLISOY contre la Turquie

introduite le 8 octobre 2012

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Ozan Barıș Sanlısoy, qui est mineur, est un ressortissant turc né en 2006 et résidant à Istanbul. La requête a été introduite en son nom et pour son compte par ses parents, M

me

Neslihan Sedef Erken et M.

Saim

Ogün Sanlısoy. L’intéressé est représenté devant la Cour par M

e

C.

Kalı

Zık, avocate à Istanbul.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par l’avocat du requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le 20 mai 2009, une commission médicale de l’hôpital de la faculté de médecine de Cerahpașa posa en ce qui concernait le requérant un diagnostic d’autisme atypique (PDD-NOS

[1]

). Le rapport médical établi par cette commission indiquait que l’enfant présentait une incapacité physique de 40

% et qu’il nécessitait un enseignement spécialisé.

Le 24 novembre 2009, une commission d’évaluation de l’enseignement spécialisé attachée à la direction centrale de l’orientation et de la recherche du gouvernorat de Beșiktaș (préfecture d’Istanbul) établit un rapport comportant un plan d’éducation pour le requérant.

Le 3 juin 2010, cette commission dressa un rapport d’évaluation aux termes duquel le requérant devait bénéficier – en vertu de la décision n

o

285 du 28 décembre 2008 rendue par la direction de la commission de l’enseignement et de l’éducation près le ministère de l’Éducation nationale et relative au programme de soutien à l’éducation pour les personnes présentant des troubles du développement – d’un enseignement visant au développement des points suivants

:

–

capacité motrice,

–

aptitudes au jeu et à la musique,

–

aptitudes au mimétisme,

–

capacité sociale,

–

aptitude à répondre à une instruction,

–

capacité de communication verbale,

–

aptitude aux soins personnels,

–

capacité de synchronisation.

Il fut décidé que le requérant devait bénéficier pendant six mois d’un enseignement spécialisé individuel englobant ces activités.

Le 11 juin 2010, la commission décida en outre que le requérant devait suivre un enseignement préscolaire en intégration au regard des besoins énoncés dans le plan d’éducation établi pour lui.

Le 28 septembre 2011, les parents du requérant demandèrent son inscription en section maternelle des écoles Ișık attachées à la direction de la fondation des écoles Feyziye.

Selon l’avocate du requérant, le requérant aurait été autorisé à passer, avant toute prise de décision de l’établissement scolaire quant à une inscription définitive, quelques heures dans cette école les 3 et 4 octobre 2011 pour que les enseignants pussent le rencontrer. Au terme de cet essai, la directrice de l’école aurait été favorable à son admission mais aurait informé les parents du requérant que la décision était du ressort de la direction générale de l’école et de la direction de la fondation.

Le 14 octobre 2011, les parents du requérant furent informés que les personnes compétentes avaient estimé que l’école ne présentait pas les infrastructures requises pour accueillir le requérant et que sa demande d’inscription n’était pas acceptée.

Le 1

er

novembre 2011, les parents du requérant, agissant au nom de leur enfant et pour son compte, saisirent le procureur de la République d’Istanbul («

le procureur de la République

») d’une plainte pour discrimination en infraction à l’article 122 § 1 du code pénal contre la direction générale des écoles Ișık. À l’appui de leur plainte, ils indiquaient que, en vertu selon eux de l’article

24 du décret-loi relatif à l’enseignement spécialisé («

le décret-loi

»), les écoles privées étaient – tout comme l’auraient été les écoles publiques – tenues de dispenser un enseignement spécialisé aux enfants domiciliés dans leur secteur géographique. Ils affirmaient avoir demandé, le 28 septembre 2011, l’inscription de leur fils en section maternelle des écoles Ișık en vertu de l’article 7 du décret-loi, qui, d’après eux, rendait obligatoire l’éducation préscolaire pour les enfants ayant besoin d’un enseignement spécialisé et s’être vu opposer un rejet en raison de l’autisme de leur enfant.

Le 19 janvier 2012, le procureur de la République prononça un non-lieu à poursuivre, estimant qu’il n’existait aucune preuve susceptible de corroborer les allégations des plaignants quant aux faits allégués.

Les parents du requérant formèrent opposition contre cette décision, dénonçant une absence de motivation de la décision du procureur de la République et répétant que leur fils n’avait pas été admis à l’école en raison de son autisme.

Le 7 mai 2012, la cour d’assises de Bakırköy rejeta ce recours, estimant que le non-lieu en cause était conforme à la procédure et à la loi.

Les parents du requérant affirment qu’ils ont fait des demandes d’inscription dans d’autres écoles privées après le rejet de leur demande par les écoles Ișık et que ces demandes ont également été rejetées au motif que les écoles sollicitées ne pouvaient accepter des élèves en intégration. Aux dires de ses parents, le requérant n’a ainsi pas été scolarisé au cours de l’année scolaire 2011 mais aurait seulement suivi deux séances d’éducation dans un centre d’insertion.

Au cours de l’année 2012, le requérant fut scolarisé à l’école primaire Maçka. Selon les informations transmises par l’avocat du requérant, il a participé à la classe par demi-journées en bénéficiant de l’accompagnement d’un auxiliaire engagé et rémunéré par ses parents. Cette école ayant été transformée en collège, le requérant fut inscrit pour l’année à l’école Sait Çiftçi, qu’il fréquenta aidé par un accompagnant toujours pris en charge par ses parents.

B.

Le droit et la pratique internes pertinents

1.

Le droit interne pertinent

1.

L’article 42 de la Constitution turque dispose que nul ne peut être privé de son droit à l’éducation et à l’instruction.

2.

Le décret-loi n

o

573 du 6 juin 1997 relatif à l’enseignement spécialisé énonce les principes régissant l’enseignement général et professionnel destiné aux personnes ayant besoin d’un enseignement spécialisé.

Les passages pertinents en l’espèce de ce décret-loi peuvent se lire comme suit :

«

Principes généraux relatifs à l’enseignement spécialisé

Article 4.

(...) les principes généraux relatifs à l’enseignement spécialisé sont les suivants

:

a)

Tout individu ayant besoin d’un enseignement spécialisé bénéficie de services d’enseignement spécialisé en fonction de son intérêt, de ses souhaits, de son niveau et de ses capacités (...)

b)

Le principe est que [l’individu] débute promptement l’enseignement spécialisé.

c)

Les services d’enseignement spécialisé sont planifiés et organisés de façon à ne pas, dans la mesure du possible, éloigner les individus ayant besoin d’un enseignement spécialisé de leur environnement social et physique.

d)

Priorité est donnée à l’enseignement avec les autres individus (...)

e)

Une coopération est assurée entre tous les organes et établissements susceptibles d’offrir tout type d’insertion afin que les individus ayant besoin d’un enseignement spécialisé puissent recevoir leur enseignement (...) sans interruption.

f)

Le principe est l’établissement d’un plan d’enseignement individuel pour les individus ayant besoin d’un enseignement spécialisé, ainsi que l’application de programmes d’enseignement personnalisés.

g)

Le principe est de permettre la participation active des familles à toutes les étapes du processus éducatif.

(...)

Éducation préscolaire

Article 7.

L’éducation préscolaire est obligatoire pour les enfants identifiés comme ayant besoin d’un enseignement spécialisé. Cette éducation est dispensée dans les écoles spécialisées et dans les autres établissements préscolaires. La durée de l’éducation préscolaire des enfants ayant besoin d’un enseignement spécialisé peut être allongée compte tenu de leur développement et de leurs caractéristiques individuelles.

(...)

Environnement éducatif

L’intégration

Article 12.

L’éducation des individus ayant besoin d’un enseignement spécialisé se fait avec leurs pairs par le recours à toutes les méthodes et techniques appropriées dans toutes les écoles (...) dans le cadre des plans d’enseignement individuel (...)

L’enseignement dans des écoles d’enseignement spécialisé

Article 13.

Les élèves ayant besoin de suivre dans une école à part un enseignement avec leurs pairs présentant les mêmes insuffisances (...) suivent un enseignement dans des écoles ou centres d’enseignement spéciaux (...)

Le soutien scolaire spécialisé

Article 14.

Un soutien scolaire est fourni aux individus ayant besoin d’un enseignement spécialisé pour les aider à réaliser les objectifs des programmes d’enseignement (...)

Les individus qui ne sont pas en situation de suivre un enseignement dans un quelconque établissement d’enseignement et qui ont atteint l’âge de la scolarité obligatoire bénéficient d’un programme d’enseignement destiné à développer les capacités de vie de base et à satisfaire les besoins éducatifs (...)

Écoles et établissements d’enseignement spécialisé

Les écoles d’enseignement spécialisé

Article 18.

Des écoles d’enseignement spécialisé (...) adaptées au handicap et aux particularités des individus qui ont besoin d’un enseignement spécialisé dans une école à part, sont ouvertes (...)

(...)

L’enseignement spécialisé dans les autres écoles et établissements

Article 20.

Les individus qui ont besoin d’un enseignement spécialisé mais qui sont dans une situation leur permettant de suivre un enseignement avec leurs pairs [qui bénéficient d’un enseignement ordinaire] suivent leur enseignement dans les classes préscolaires, les écoles primaires et les collèges publics et privés. Dans ces écoles, des classes de soutien sont créées, des moyens et du matériel d’enseignement spécifiques sont prévus et toutes autres mesures sont adoptées pour aider les individus ayant besoin d’un enseignement spécialisé.

Des classes d’enseignement spécialisé sont ouvertes dans les établissements préscolaires, les écoles primaires et les collèges pour les élèves qui ont besoin de suivre un enseignement dans une classe séparée.

(...)

Établissements de soutien à l’enseignement spécialisé

Les centres d’orientation et de recherche

Article 21.

En sus de tous les travaux nécessaires au fonctionnement efficace et effectif, des services de conseils psychologiques et d’orientation créés dans les établissements d’enseignement et d’éducation, les centres d’orientation et de recherche (...) identifient les individus qui ont besoin d’un enseignement spécialisé, conseillent l’environnement éducatif le plus approprié (...) et offrent des services de conseils psychologiques et d’orientation.

(...)

Règles diverses

(...)

Enseignement spécialisé dans les établissements publics et privés

Article 24.

Les établissements préscolaires, les écoles primaires et les collèges (...) sont tenus d’offrir des services d’enseignement spécialisé aux individus ayant besoin, dans leur circonscription, d’un enseignement spécialisé.

Ils adoptent les mesures nécessaires pour permettre [l’accès des] individus ayant besoin d’un enseignement spécialisé (...) »

3.

La loi n

o

5378 du 1er juillet 2005 relative aux personnes handicapées telle que modifiée par la loi n

o

6462 du 3 mai 2013 relative aux modifications à apporter à certaines lois et certains décrets-lois dispose

:

«

Éducation et enseignement

Article 15.

Aucun motif ne peut justifier de priver les personnes handicapées d’une éducation. Les enfants, les jeunes et les adultes handicapés doivent bénéficier des mêmes possibilités d’éducation que les personnes non handicapées et voir prendre en compte leurs situations personnelles et leurs particularités (...)

»

2.

Le rapport de la commission de contrôle étatique (n

o

2009/5)

Le 27 août 2009, la commission de contrôle étatique a établi un rapport (n

o

2009/5) intitulé «

Contrôle des activités de la direction des personnes handicapées (...) Appréciation des travaux relatifs à la sensibilisation et à l’information de la population sur la question du handicap (...) [Appréciation] de la fréquence et de l’efficacité de ce type de travaux et mesures devant être adoptées pour les développer

»

[2]

.

Les passages pertinents en l’espèce de ce rapport peuvent se lire comme suit

:

IV – Problèmes des personnes handicapées en matière d’éducation

A.

Problèmes liés aux inscriptions

«

Les établissements d’enseignement sont tenus d’offrir des services d’enseignement aux élèves ayant besoin d’un enseignement spécialisé (article 24 du décret-loi relatif à l’enseignement spécialisé).

En vertu d’une modification intervenue en 2008 dans le règlement (article 17/a) sur les établissements d’enseignement primaire (...) les inscriptions en première année dans les écoles primaires se font en fonction de la domiciliation de l’élève (...) Toutefois, en vertu de l’article 17/g de ce même règlement, la condition de domiciliation n’est pas requise pour les élèves handicapés (...) Il n’y a par conséquent aucun obstacle à l’inscription directe des élèves handicapés en cycle primaire et au collège. Dès lors, l’école choisie par un élève handicapé est tenue de procéder à l’inscription de celui-ci sans rechercher s’il satisfait à la condition de domiciliation. Cependant, il est constaté que, dans la pratique, les administrations des écoles créent des difficultés à l’inscription des élèves handicapés.

Au lieu d’inscrire directement les élèves handicapés qui les sollicitent, les administrations scolaires demandent un rapport du RAM [Centre d’orientation et de recherche]. La commission d’évaluation du RAM, sur demande de l’élève handicapé qui souhaite être inscrit, procède, en prenant en compte le rapport d’une commission médicale préalablement établi, à une évaluation au regard des connaissances académiques, de l’état social et psychologique et des capacités de soin personnel, et établit un «

rapport d’évaluation de l’enseignement spécialisé

». Avec ce rapport, l’élève peut demander son admission dans une classe d’enseignement spécialisé jugée adéquate par le RAM ou dans une école ordinaire.

Pour le parent de l’élève, avoir mené cette procédure désagréable à son terme n’offre pas la garantie de pouvoir inscrire son enfant à l’école. Les administrations des écoles, craignant une baisse du niveau de réussite de leur établissement au SBS [examen d’évaluation du niveau], considèrent l’enfant handicapé avec des préjugés, font preuve de toutes sortes de réticences quant à l’intégration d’élèves handicapés en mettant en avant le caractère inadapté des conditions matérielles de l’école et de ses infrastructures pour ces élèves, le manque de connaissances des enseignants en matière d’enseignement spécialisé, le manque de matériel approprié et la pression exercée par certaines familles des élèves des classes ordinaires.

Dans la pratique, en général, les administrations des écoles, au lieu d’inscrire les élèves qui le sollicitent, demandent au préalable un rapport RAM. Une fois que le rapport RAM leur a été soumis, elles peuvent opter pour le rejet des demandes en se fondant sur d’autres motifs. Elles conseillent généralement aux parents d’inscrire leur enfant dans certaines écoles spécialisées qui sont rattachées à l’Éducation nationale. Toutefois, comme la capacité de ces écoles est limitée, il y est également difficile d’obtenir une inscription. Lorsque les parents demandent une inscription dans ces écoles, il leur est répondu qu’il faut inscrire leur enfant dans une école ayant une classe d’enseignement spécialisée.

Pour ces raisons, les parents qui ne parviennent pas à inscrire leur enfant à l’école se dirigent à nouveau vers les RAM et se plaignent de ce que, malgré le rapport qui leur avait été remis, les écoles n’ont pas accepté leur enfant comme élève. Dans certains cas, les RAM entrent en contact avec l’école et tentent de convaincre ses administrateurs. Dans d’autres cas, ils disent pouvoir seulement délivrer un rapport et ne pas avoir compétence en matière d’inscription à l’école. Aussi les parents sont-ils confrontés, de façon répétée, aux tensions régnant entre l’école et le RAM. Lorsque cette question, qui relève de la mission de la commission des services d’enseignement spécialisé, n’est pas résolue dans le département de résidence des personnes handicapées, cela a pour effet de maintenir celles-ci et leurs familles dans une situation difficile et, en les excluant, de les décourager [dans leur volonté d’accéder à] l’enseignement.

Les administrateurs des écoles se défendent des difficultés qu’ils créent en mettant en avant l’intérêt de l’élève à fréquenter l’école qui soit la plus adaptée et à bénéficier ainsi de l’enseignement le plus adéquat. Mais l’une des principales raisons pour lesquelles ils ne souhaitent pas accueillir les enfants handicapés est le fait que les autres parents ne veulent pas d’un élève handicapé dans la classe de leur propre enfant. Face aux plaintes répétées de ces parents, adressées tant aux enseignants qu’à l’administration, les administrateurs préfèrent avoir des problèmes avec les seuls parents de l’enfant handicapé plutôt qu’avec plusieurs parents d’élèves.

(...)

»

GRIEFS

1.

Invoquant l’article 2 du Protocole n

o

1 et l’article 14 de la Convention, le requérant se plaint d’avoir subi une atteinte discriminatoire à son droit à l’instruction en raison de son autisme. Il soutient qu’en Turquie les personnes en situation de handicap se trouvent privées de leur droit à l’instruction. Il cite à l’appui de son affirmation un rapport du 27 août 2009 (n

o

2009/5) dressé par la commission de contrôle étatique, qui, d’après lui, met notamment en relief les difficultés auxquelles seraient confrontés les parents pour obtenir l’inscription en milieu scolaire de leur enfant lorsque celui présente un handicap, l’absence d’infrastructures adaptées à ces enfants, l’absence de formation des enseignants en matière d’éducation spécialisée et la discrimination régnant dans la pratique.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Le requérant s’est-il vu refuser le droit à l’instruction garanti par l’article

2 du Protocole n

o

1

?

2.

Le requérant a-t-il été victime d’une discrimination en raison de son autisme contraire à l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 2 du Protocole additionnel n

o

1

?

Le Gouvernement est invité à soumettre l’ensemble de pièces afférentes à la procédure pénale, y compris les témoignages du personnel enseignant et de la direction des écoles Ișık.

3.

Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler ses griefs afférents au rejet de sa demande d’inscription dans une école

ordinaire ?

Enfin, le Gouvernement est invité à apporter des explications quant aux obstacles et difficultés auxquels le requérant allègue avoir été confronté pour obtenir son inscription dans un établissement scolaire ordinaire tant lors de l’année scolaire 2011 que lors des rentrées scolaires ultérieures. De

même, est-il invité à se prononcer sur les conditions pratiques régissant l’inscription et la scolarisation d’un enfant autiste, en intégration, dans une école ordinaire, au regard notamment des constats opérés par la commission de contrôle étatique dans un rapport du 27 août 2009 (n

o

2009/5).

[1]

Troubles envahissants non autrement spécifiés.

[2]

.

«

T.C. Bașbakanlık Özürlüler İdaresi Bașbakanlığı Faaliyetlerinin Denetimi ile Özürlü Bireyler, Yakınları ve Toplumun Bütün Kesimlerinde Özürlülük Konusunda Toplumsal Bilinç ve Duyarlılık Olușturulması Amacıyla Yapılan Çalıșmaların Değerlendirilmesi ve Bu Tür Çalıșmaların Düzenli ve Verimli Șekilde Yürütülmesi ve Geliștirilmesi için Alınması Gereken Tedbirler

»