KALKANLI c. TURQUIE

Decretul-lege n° 573 privind educația specializată din 30 mai 1997 enunță principiile care guvernează educația generală și profesională destinată persoanelor care necesită educație specializată. Pasajele relevante ale acestui decret-lege pot fi citate după cum urmează: „Principii generale privind educația specializată. art.

(...) principiile generale privind educația specializată sunt următoarele: a) Orice individ care are nevoie de educație specializată beneficiază de servicii de educație specializată în funcție de interesul, dorința, nivelul și capacitățile sale (...) b) Principiul este ca [individul] să înceapă educația specializată prompt. c) Serviciile de educație specializată sunt planificate și organizate în mod să nu îndepărteze, în măsura posibilului, indivizii care au nevoie de educație specializată de mediul lor social și fizic. d) Prioritate se acordă instruirii cu alți indivizi (...) e) (...) f) Principiul este instituirea unui plan de educație individuală pentru indivizii care au nevoie de educație specializată, precum și aplicarea programelor de educație individualizate. g) Principiul este de a permite participarea activă a familiilor în toate etapele procesului educativ. h) (...) i) (...) (...) Educația elementară. art.

Se pot deschide clase pregătitoare pentru copiii care au nevoie de educație specializată și care au atins vârsta obligatorie de școlarizare (...) (...) Indivizii care au nevoie de educație specializată pot urma educația elementară în școlile de educație specializată și/sau în alte școli. (...) Mediul educativ. Integrarea. art.

Educația indivizilor care au nevoie de educație specializată are loc cu colegii lor folosind toate metodele și tehnicile corespunzătoare în toate școlile (...) în conformitate cu planurile de educație individuală (...) Educația în școlile de educație specializată. art.

Educația elevilor care au nevoie să urmeze educație cu colegii care au aceleași deficiențe într-o școală separată (...) este urmată în școlile sau centrele de educație speciale (...) Suportul școlar specializat. art.

Un sprijin școlar pentru indivizii care au nevoie de educație specializată este furnizat pentru a realiza obiectivele programelor de educație (...) Se aplică un program de educație destinat dezvoltării capacităților de viață de bază și satisfacerii nevoilor educaționale ale indivizilor care nu sunt în situația de a urma educație în nicio instituție de educație și care au atins vârsta obligatorie de școlarizare (...) Școlile și instituțiile de educație specializată. Școlile de educație specializată. art.

Se deschid școlile de educație specializată (...) adaptate handicapului și particularităților indivizilor care au nevoie de educație specializată într-o școală separată (...) (...) Educația specializată în alte școli și instituții. art.

Indivizii care au nevoie de educație specializată dar care sunt într-o situație care le permite să urmeze educație cu colegii lor normali, urmează educația în clase de activități extrașcolare, școlile elementare și liceele publice și private. În aceste școli, se constituie clase de sprijin, sunt prevăzute mijloace speciale și material de educație, și se iau toate alte măsuri pentru a ajuta indivizii care au nevoie de educație specializată. Se deschid clase de educație specializată în școlile cu activități extrașcolare, școlile elementare, și liceele pentru elevii care au nevoie să urmeze educație într-o clasă separată. (...) Instituțiile de sprijin pentru educația specializată. Centrele de orientare și cercetare. art.

Pe lângă toate lucrurile necesare pentru funcționarea eficace și efectivă a serviciilor de consiliere psihologică și orientare în instituțiile de educație și instruire, centrele de orientare și cercetare (...) identifică indivizii care au nevoie de educație specializată, sfătuiesc mediul educativ cel mai corespunzător (...) și oferă servicii de consiliere psihologică și orientare. (...) Reguli diverse. (...) Educația specializată în instituțiile publice și private. art.

Școlile cu activități extrașcolare, școlile elementare și liceele (...) sunt obligate să ofere servicii de educație specializată indivizilor care au nevoie, în circumscripțiile lor, de educație specializată. Măsurile necesare pentru a permite [accesul] indivizilor care au nevoie de educație specializată sunt adoptate de aceste școli (...) " Acest decret-lege a fost însoțit de un regulament de aplicare privind serviciile de educație specializată ale ministerului educației naționale, intrat în vigoare pe 18 ianuarie 2000. Acest regulament stabilea în special principiile care guvernează integrarea copiilor cu handicap în clase ordinare. Potrivit pasajelor sale relevante, s-ar citi după cum urmează: „Instituirea serviciului de educație specializată și echipa de identificare, monitorizare și evaluare educativă. Instituția de servicii de educație specializată. art. 12. Se instituie o instituție de servicii de educație specializată în cadrul direcțiilor educației naționale în scopul organizării educației specializate în instituțiile de educație și instruire, (...) și de a asigura monitorizarea și evaluarea acesteia. Adjunctul directorului educației naționale sau directorul biroului. art. 13. Adjunctul directorului educației naționale sau directorul biroului responsabil de centrul de servicii de educație specializată este în sarcină și responsabil, în numele directorului educației naționale, pentru serviciile de educație specializată în departament și district, precum și pentru planificarea (...) și funcționarea activităților (...) (...) Funcțiile adjunctului directorului educației naționale sau directorului biroului. art. 14. (...) [Adjunctul directorului educației naționale, sau directorul biroului]: h) Asigură plasarea indivizilor care au nevoie de educație specializată, în lumina raportului de orientare într-o școală de educație specială sau în alte școli. Informează ministerul pentru plasarea unui copil în internat atunci când un individ care are nevoie de educație specializată nu o poate urma în departamentul său. Practicile integrării. Principii, Grade. Integrarea. art. 67. Integrarea este practica educației specializate, pentru indivizii care au nevoie de [o] educație de acest tip, [în mijlocul] colegilor lor care nu prezintă deficiențe în școlile cu activități extrașcolare, școlile elementare, liceele (...) publice și private. Principii privind practica educației prin integrare. art. 68. Principiile practicii educației prin integrare sunt următoarele: a) Orice individ care are nevoie de educație specializată are dreptul să urmeze educație cu colegii [nehandicapați] în aceleași instituții. b) Serviciile sunt planificate nu în funcție de deficiențele indivizilor ci în funcție de nevoile educaționale ale indivizilor. c) (...). d) Procesul decizional de identificare educativă, monitorizare și evaluare se bazează pe colaborarea echipei Familie – Școală. e) Toți indivizii pot învăța și pot fi educiți. f) Integrarea este practica educației specializate în cadrul unui program. (...) Datoriile și responsabilitățile în practicile integrării. art. 72. (...) d) Consilierul de orientare dascăl-psiholog, orientează organizarea mediului educativ corespunzător, precum și dascălii care aplică [această educație] pentru monitorizarea dezvoltării elevilor și în ceea ce privește educația familiei (...) (...) Evaluare. (...) Elevilor nevăzători li se acordă timp suficient în examenele scrise. Răspunsurile scrise în braille sunt apreciate imediat după examen prin lectura elevului către dascăl. În examenele scrise, este posibil să se recurgă la mijloace precum dactilograful și calculatorul (...) (...) " Acest regulament a fost abrogat odată cu intrarea în vigoare, pe 31 mai 2006, a regulamentului privind serviciile de educație specializată. 3. Pe 1 iulie 2005, a fost adoptată legea n° 5278 privind modificarea legii persoanelor handicapate și anumite alte legi și decrete-legi. Conform articolului 15 al acestei legi: „Accesul la educație al persoanelor handicapate nu poate fi împiedicat sub niciun pretext. Copiilor, tinerilor și adulților handicapați li se oferă, ținând seama de situația lor particulară și diferențele lor, o posibilitate egală de educație în medii comune cu cei care nu sunt handicapați. " 4. Conform articolului 43 al legii n° 625 privind instituțiile de educație privată, aceste instituții sunt sub controlul și supravegherea ministerului educației naționale. PRETENȚIILE Invocând art. 2 din Protocolul n° 1 și art. 14 din Convenție, reclamanții susțin că refuzul admiterii la școala ENKA din cauza cecității reclamantului constituie o încălcare discriminatorie a dreptului la educație. ÎN DREPT Reclamanții se plâng de o încălcare discriminatorie a dreptului la educație. Invocă art. 2 din Protocolul n° 1 redactat după cum urmează: „Nimeni nu poate fi privat de dreptul la educație. Statul, în exercitarea funcțiilor pe care le va asuma în domeniul educației și instruirii, va respecta dreptul părinților de a asigura această educație și instruire în conformitate cu convingeri ale lor religioase și filosofice. " Invocă de asemenea art. 14 din Convenție care dispune: „Bucurarea drepturilor și libertăților recunoscute în (...) Convenție trebuie asigurată, fără nicio distincție, îndeosebi pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau oricăror alte opinii, originii naționale sau sociale, apartenența la o minoritate națională, averii, nașterii sau oricărei alte situații. " Curtea observă că doar dreptul la educație al reclamantului este în cauză în împrejurările acestui caz. Recursul, așa cum a fost formulat de mama acestuia, acționând în nume personal, trebuie respins pentru lipsă de calitate de victimă. Din aceasta rezultă că pretențiile sale sunt incompatibile ratione personae cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 § 3 și trebuie respinse în aplicarea articolului 35 § 4. Cât privește pretențiile reclamantului, Curtea reamintește mai întâi că dreptul la educație, așa cum este prevăzut de prima propoziție a articolului 2 din Protocolul n° 1, garantează oricui, fără nicio distincție, „un drept de acces la instituțiile școlare existente la un moment dat". Cu toate acestea, acest drept nu este absolut; poate fi supus limitărilor recunoscute implicit deoarece „prin natura sa însăși cere o reglementare de către Stat". Autoritățile Statului se bucură în materia reglementării de o anumită marjă de apreciere, dar Curții îi revine să statueaze în ultima instanță asupra respectării cerințelor Convenției. Curtea reamintește apoi că discriminarea constă în a trata diferit, decât dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă, persoane plasate în situații comparabile (Willis c. Regatul Unit, n° 36042/97, § 48, CEDO 2002‑IV, și Okpisz c. Germania, n° 59140/00, § 33, 25 octombrie 2005). Cu toate acestea, art. 14 din Convenție nu interzice unui Stat membru să trateze grupurile diferit pentru a corecta „inegalitățile de fapt" dintre ele; de fapt, în anumite circumstanțe, este absența unui tratament diferit pentru a corecta o inegalitate care poate, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, duce la încălcare a dispozițiilor în cauză (Afacerea „privind anumite aspecte ale regimului lingvistic al educației în Belgia" c. Belgia (fond), 23 iulie 1968, § 10, seria A n° 6, Thlimmenos c. Grecia [GC], n° 34369/97, § 44, CEDO 2000‑IV, Stec și alții c. Regatul Unit [GC], n° 65731/01, § 51, CEDO 2006‑..., și, în final, D.H. și alții c. Republica Cehă [GC], n° 57325/00, § 175, CEDO 2007‑...). În cazul de față, Curtea observă că în Turcia, dreptul la educație este garantat constituțional și legal pentru orice copil. art. 42 din Constituția turcă proclamă dreptul la educație și instruire în respectul principiului egalității șanselor, precum și responsabilitatea Statului cu privire la implementarea educației specializate. Diverse disposizioni legislative confirmă, de asemenea, dreptul la educație al copiilor cu handicap, fără discriminare bazată pe handicap. În acest sens, orice copil cu handicap are dreptul recunoscut să urmeze o educație inclusivă în școlile ordinare, atât publice, cât și private, sau să urmeze o educație specializată în instituții speciale. Curtea constată că dreptul intern pune, de asemenea, în principiu responsabilitatea sistemului educativ ca garant al continuității parcursului de formare a fiecărui copil. În această privință, instituie și reglementează școlarizarea copiilor cu handicap și prevede instituirea de structuri și mecanisme de educație specializată, precum și recurgerea la material pedagogic adaptat care să contribuie la realizarea cursurilor școlare. Educația este astfel sub controlul și responsabilitatea ministerului educației naționale, fie că sunt vorba despre școlile elementare publice sau private. În cadrul acestui minister sunt instituite o direcție generală a educației primare și direcții departamentale ale educației, care au, printre alte funcții, responsabilitatea pentru educația specializată. În contextul acestui caz, Curtea consideră util să precizeze că constatările prezente cu privire la dreptul național nu au niciun scop de a reevalua principiile definite de dreptul turc. Curtea reamintește de fapt că nu este responsabilă cu pronunțarea in abstracto asupra unei legislații și practici naționale. Ea trebuie mai degrabă să se limiteze la un examen al faptelor concrete ale cauzelor care i-au fost supuse (a se vedea, de exemplu, Findlay c. Regatul Unit, 25 februarie 1997, § 67, Culegere de hotărâri și decizii 1997‑I). Prin urmare, este vorba doar, ținând seama de natura pretențiilor formulate de reclamant, de a expune starea dreptului în Turcia. În acest sens, apare clar stabilit, în lumina documentelor din dosar, că școala în care reclamantul dorea să se înscrie a refuzat admiterea sa în clasa a doua de învățământ elementar din cauza cecității sale, precizând că nu este în măsură să-i ofere educația necesară handicapului său. În acest sens, Curtea reamintește că în baza dreptului intern, educația elementară este sub controlul și responsabilitatea ministerului educației naționale, fie că sunt vorba despre școlile elementare publice sau private. În cadrul acestui minister au fost instituite instituții de servicii de educație specializată, responsabile în special de identificarea copiilor care au nevoie de educație specializată, de organizarea și implementarea acestei educații. Curtea nu poate, de asemenea, să ignore faptul că în epoca evenimentelor, dreptul de acces la educație al persoanelor cu handicap era garantat de iure de sistemul educativ, fie sub forma unei educații în instituții speciale, fie sub forma unei educații inclusive în școlile ordinare. Principiul integrării copilului cu handicap în școlile ordinare a fost, de altfel, consacrat de dreptul intern ca un principiu fundamental care trebuia să ghideze implementarea educației de care el trebuia să beneficieze (a se vedea dreptul intern relevant, mai sus). La lumina precizării de mai sus, Curtea consideră că refuzul unei singure școli de a-l admite pe reclamant în clasa a doua de învățământ elementar nu poate fi înțeles – în sine – ca un manquement al Statului la obligațiile sale conform articolului 2 din Protocolul n° 1 nici ca o negare sistematică a dreptului său la educație din cauza cecității sale. Din aceasta urmează că pretențiile reclamantului sunt în mod evident neîntemeiate și trebuie respinse în aplicarea articolelor 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, cu majoritate, Declară recursul inadmisibil. Sally Dollé Françoise Tulkens Grefieră Președintă

L'article 42 de la Constitution turque peut se lire comme suit : « Nul ne peut être privé de son droit à l'éducation et à l'instruction. Le contenu du droit à l'instruction est défini et réglementé par la loi. L'éducation et l'enseignement sont assurés sous la surveillance et le contrôle de l'Etat, conformément aux principes et réformes d'Atatürk et selon les règles de la science et de la pédagogie contemporaines. Il ne peut être créé d'établissement d'éducation ou d'enseignement en opposition avec ces principes. La liberté d'éducation et d'enseignement ne dispense pas du devoir de loyauté envers la Constitution. L'enseignement primaire est obligatoire pour tous les citoyens des deux sexes et il est gratuit dans les écoles de l'Etat. Les règles auxquelles doivent se conformer les écoles privées des degrés primaire et secondaire sont déterminées par la loi d'une manière propre à garantir le niveau fixé pour les écoles de l'Etat. L'Etat accorde aux bons élèves qui sont dépourvus de moyens financiers l'aide nécessaire pour leur permettre de poursuivre leurs études, sous forme de bourses ou par d'autres voies. Il prend les mesures appropriées en vue de rendre les personnes dont l'état nécessite une éducation spéciale utiles à la société. On ne peut poursuivre dans les établissements d'éducation et d'enseignement que des activités se rapportant à l'éducation, à l'enseignement, à la recherche et à l'étude. Aucune entrave ne peut être apportée à ces activités de quelque manière que ce soit (...) »

Le décret-loi n o 573 relatif à l'enseignement spécialisé du 30 mai 1997 énonce les principes régissant l'enseignement général et professionnel destiné aux personnes nécessitant un enseignement spécialisé. Les passages pertinents de ce décret-loi peuvent se lire comme suit : « Principes généraux relatifs à l'enseignement spécialisé. Article

(...) les principes généraux relatifs à l'enseignement spécialisé sont les suivants : a) Tout individu ayant besoin d'un enseignement spécialisé, bénéficie de services d'enseignement spécialisé en fonction de son intérêt, son envie, son niveau et ses capacités (...) b) Le principe est que [l'individu] débute l'enseignement spécialisé promptement. c) Les services d'enseignement spécialisé sont planifiés et organisés de façon à ne pas, dans la mesure du possible, éloigner les individus ayant besoin d'un enseignement spécialisé de leur environnement social et physique. d) Priorité est donnée à l'enseignement avec les autres individus (...) e) (...) f) Le principe est l'établissement d'un plan d'enseignement individuel pour les individus ayant besoin d'un enseignement spécialisé, ainsi que l'application de programmes d'enseignement individualisés. g) Le principe est de permettre la participation active des familles à toutes les étapes du processus éducatif. h) (...) i) (...) (...) Enseignement élémentaire. Article

Il peut être ouvert des classes préparatoires pour les enfants ayant besoin d'un enseignement spécialisé ayant atteint l'âge de la scolarité obligatoire (...) (...) Les individus ayant besoin d'un enseignement spécialisé, peuvent suivre leur enseignement élémentaire dans des écoles d'enseignement spécialisé et/ou dans les autres écoles. (...) Environnement éducatif. L'intégration. Article

L'éducation des individus ayant besoin d'un enseignement spécialisé a lieu avec leurs pairs avec recours à toutes les méthodes et techniques appropriées dans toutes les écoles (...) dans le cadre des plans d'enseignement individuels (...) L'enseignement dans des écoles d'enseignement spécialisé. Article

L'enseignement des élèves ayant besoin de suivre un enseignement avec leur pairs présentant les mêmes insuffisances dans une école à part (...) est suivi dans des écoles ou centres d'enseignement spéciaux (...) Le soutien scolaire spécialisé. Article

Un soutien scolaire aux individus ayant besoin d'un enseignement spécialisé est fourni pour réaliser les objectifs des programmes d'enseignement (...) Un programme d'enseignement destiné à développer les capacités de vie de base et satisfaire les besoins éducatifs des individus qui ne sont pas en situation de suivre un enseignement dans un quelconque établissement d'enseignement et qui ont atteint l'âge de la scolarité obligatoire est appliqué (...) Écoles et établissements d'enseignement spécialisé. Les écoles d'enseignement spécialisé. Article

Sont ouvertes des écoles d'enseignement spécialisé (...) adaptées au handicap et aux particularités des individus qui ont besoin d'un enseignement spécialisé dans une école à part (...) (...) L'enseignement spécialisé dans les autres écoles et établissements. Article

Les individus qui ont besoin d'un enseignement spécialisé mais qui sont dans une situation leur permettant de suivre un enseignement avec leurs pairs normaux, suivent leur enseignement dans les classes périscolaires, les écoles élémentaires et les collèges publics et privés. Dans ces écoles, des classes de soutien sont constituées, des moyens spéciaux et du matériel d'enseignement sont prévus et toutes autres mesures sont adoptées pour aider les individus ayant besoin d'un enseignement spécialisé. Il est ouvert des classes d'enseignement spécialisé dans les écoles périscolaires, les écoles élémentaires, et les collèges pour les élèves qui ont besoin de suivre un enseignement dans une classe séparée. (...) Établissements de soutien à l'enseignement spécialisé. Les centres d'orientation et de recherche. Article

En sus de tous les travaux nécessaires au fonctionnement efficace et effectif des services de conseils psychologiques et d'orientation dans les établissements d'enseignement et d'éducation, les centres d'orientation et de recherche (...) identifient les individus qui ont besoin d'un enseignement spécialisé, conseillent l'environnement éducatif le plus approprié (...) et offrent des services de conseils psychologiques et d'orientation. (...) Règles diverses. (...) Enseignement spécialisé dans les établissements publics et privés. Article

Les écoles périscolaires, les écoles élémentaires et les collèges (...) sont tenus d'offrir des services d'enseignement spécialisé aux individus ayant besoin, dans leurs circonscriptions, d'un enseignement spécialisé. Les mesures nécessaires pour permettre [l'accès des] individus ayant besoin d'un enseignement spécialisé sont adoptées par lesdites écoles (...) » Ce décret-loi était assorti d'un règlement d'application relatif aux services d'enseignement spécialisé du ministère de l'Éducation nationale, entré en vigueur le 18 janvier 2000. Ce règlement posait notamment les principes régissant l'intégration des enfants en situation de handicap dans des classes ordinaires. Il pouvait se lire comme suit en ses passages pertinents : « Établissement de service d'enseignement spécialisé et équipe d'identification, de suivi et d'appréciation éducatif. Établissement de services d'enseignement spécialisé. Article 12. Il est institué un établissement de services d'enseignement spécialisé au sein des directions de l'éducation nationale aux fins d'organiser l'enseignement spécialisé dans les établissements d'enseignement et d'éducation, (...) et d'en assurer le suivi et l'appréciation. L'adjoint au directeur de l'éducation nationale ou le directeur de bureau. Article 13. L'adjoint au directeur de l'éducation nationale ou le directeur de bureau responsable du centre de services d'enseignement spécialisé est chargé et responsable, au nom du directeur de l'éducation nationale, des services d'enseignement spécialisé dans le département et le district ainsi que de la planification (...) et du fonctionnement des activités (...) (...) Fonctions de l'adjoint au directeur de l'éducation nationale ou du directeur de bureau. Article 14. (...) [L'adjoint au directeur de l'éducation nationale, ou le directeur de bureau] : h) Assure le placement des individus ayant besoin d'un enseignement spécialisé, à la lumière du rapport d'orientation dans une école d'enseignement spéciale ou dans les autres écoles. Informe le ministère pour le placement d'un enfant en internat lorsqu'un individu ayant besoin d'un enseignement spécialisé ne peut le suivre dans son département. Pratiques de l'intégration. Principes, Degrés. L'intégration. Article 67. L'intégration est la pratique d'un enseignement spécialisé, pour les individus ayant besoin d'un [tel] enseignement, [au milieu de] leurs pairs qui ne présentent aucune insuffisance dans des écoles périscolaires, des écoles élémentaires, des collèges (...) publics et privés. Principes de la pratique de l'enseignement par voie d'intégration. Article 68. Les principes de l'enseignement par voie d'intégration sont les suivants : a) Tout individu ayant besoin d'un enseignement spécialisé a le droit de suivre un enseignement avec ses pairs [non handicapés] dans les mêmes établissements. b) Les services sont planifiés non en fonction des insuffisances des individus mais en fonction des besoins d'éducation des individus. c) (...). d) Le processus décisionnel d'identification éducative, de suivi et d'appréciation est fondé sur la collaboration de l'équipe famille – école. e) Tous les individus peuvent apprendre et être éduqués. f) L'intégration est la pratique d'un enseignement spécialisé dans le cadre d'un programme. (...) Devoirs et responsabilités dans les pratiques d'intégration. Article 72. (...) d) Le conseiller d'orientation enseignant-psychologue, oriente l'organisation de l'environnement éducatif approprié ainsi que les enseignants qui appliquent [cet enseignement] pour le suivi du développement des élèves et en ce qui concerne l'enseignement familial (...) (...) Appréciation. (...) Il est donné un temps suffisant aux élèves non-voyants lors des examens écrits. Les réponses écrites en braille sont appréciés immédiatement après l'examen par lecture de l'élève à l'enseignant. Lors des examens écrits, il est possible d'avoir recours aux moyens tels que dactylo et ordinateur (...) (...) » Ce règlement fut abrogé avec l'entrée en vigueur, le 31 mai 2006, du règlement relatif aux services d'enseignement spécialisé. 3. Le 1 er juillet 2005, fut adoptée la loi n o 5278 relative à la modification de la loi sur les personnes handicapées et certaines autres lois et décrets-lois. Aux termes de l'article 15 de cette loi : « L'accès à l'enseignement des personnes handicapées ne peut être entravé sous aucun prétexte. Les enfants, les jeunes et les adultes handicapés se voient offrir, en prenant en compte leur situation particulière et leurs différences, une possibilité égale d'éducation dans des environnements communs avec ceux qui ne sont pas handicapés. » 4. Aux termes de l'article 43 de la loi n o 625 relative aux établissements d'enseignement privé, ces établissements sont placés sous le contrôle et la surveillance du ministère de l'Education nationale. GRIEFS Invoquant l'article 2 du Protocole n o 1 et l'article 14 de Convention, les requérants soutiennent que le refus d'admission à l'école ENKA en raison de la cécité du requérant constitue une atteinte discriminatoire au droit à l'instruction. EN DROIT Les requérants se plaignent d'une atteinte discriminatoire au droit à l'instruction. Ils invoquent l'article 2 du Protocole n o 1 ainsi libellé : « Nul ne peut se voir refuser le droit à l'instruction. L'Etat, dans l'exercice des fonctions qu'il assumera dans le domaine de l'éducation et de l'enseignement, respectera le droit des parents d'assurer cette éducation et cet enseignement conformément à leurs convictions religieuses et philosophiques. » Ils invoquent également l'article 14 de la Convention qui dispose : « La jouissance des droits et libertés reconnus dans la (...) Convention doit être assurée, sans distinction aucune, fondée notamment sur le sexe, la race, la couleur, la langue, la religion, les opinions politiques ou toutes autres opinions, l'origine nationale ou sociale, l'appartenance à une minorité nationale, la fortune, la naissance ou toute autre situation. » La Cour observe que seul le droit à l'instruction du requérant est en cause dans les circonstances d'espèce. La requête telle que formulée par la mère de ce dernier, agissant en son nom personnel, doit être rejetée pour absence de qualité de victime. Il s'ensuit que ses griefs sont incompatibles ratione personae avec les dispositions de la Convention au sens de l'article 35 § 3 et doivent être rejetés en application de l'article 35 § 4. Quant aux griefs du requérant, la Cour rappelle tout d'abord que le droit à l'instruction, tel que prévu par la première phrase de l'article 2 du Protocole n o 1, garantit à quiconque, sans distinction aucune, « un droit d'accès aux établissements scolaires existant à un moment donné ». Cependant, ce droit n'est pas absolu ; il peut donner lieu à des limitations implicitement admises car « il appelle de par sa nature même une règlementation par l'Etat ». Les autorités de l'Etat jouissent en matière de règlementation d'une certaine marge d'appréciation, mais il appartient à la Cour de statuer en dernier ressort sur le respect des exigences de la Convention. La Cour rappelle ensuite que la discrimination consiste à traiter de manière différente, sauf justification objective et raisonnable, des personnes placées dans des situations comparables ( Willis c. Royaume-Uni , n o 36042/97, § 48, CEDH 2002 ‑ IV, et Okpisz c. Allemagne , n o 59140/00, § 33, 25 octobre 2005). Toutefois, l'article 14 de la Convention n'interdit pas à un Etat membre de traiter des groupes de manière différenciée pour corriger des « inégalités factuelles » entre eux ; de fait, dans certaines circonstances, c'est l'absence d'un traitement différencié pour corriger une inégalité qui peut, sans justification objective et raisonnable, emporter violation de la disposition en cause ( Affaire « relative à certains aspects du régime linguistique de l'enseignement en Belgique » c. Belgique (fond), 23 juillet 1968, § 10, série A n o 6, Thlimmenos c. Grèce [GC], n o 34369/97, § 44, CEDH 2000 ‑ IV, Stec et autres c. Royaume-Uni [GC], n o 65731/01, § 51, CEDH 2006 ‑ ..., et, en dernier lieu, D.H. et autres c. République tchèque [GC], n o 57325/00, § 175, CEDH 2007 ‑ ...). En l'occurrence, la Cour observe qu'en Turquie, le droit à l'instruction est garanti constitutionnellement et légalement à tout enfant. L'article 42 de la Constitution turque proclame en effet le droit à l'éducation et à l'instruction dans le respect du principe de l'égalité des chances ainsi que la responsabilité de l'Etat quant à la mise en place d'un enseignement spécialisé. Diverses dispositions législatives affirment de même le droit à l'éducation des enfants en situation de handicap, sans discrimination fondée sur un handicap. A cet égard, tout enfant en situation de handicap se voit reconnaître la possibilité de suivre une éducation inclusive dans des écoles ordinaires, aussi bien publiques que privées, ou de suivre une éducation spécialisée dans des établissements spéciaux. La Cour constate que le droit interne pose en outre le principe de la responsabilité du système éducatif comme garant de la continuité du parcours de formation de chaque enfant. A cet égard, il instaure et encadre la scolarisation des enfants en situation de handicap et prévoit la mise en place de structures et mécanismes d'enseignement spécialisé ainsi que le recours à un matériel pédagogique adapté concourant à rendre possible l'accomplissement de la scolarité. L'enseignement est ainsi sous le contrôle et la responsabilité du ministère de l'Education nationale, qu'il s'agisse d'écoles élémentaires publiques ou privées. Au sein de ce ministère sont institués une direction générale de l'enseignement primaire et des directions départementales de l'enseignement, qui ont, entres autres fonctions, la responsabilité de l'enseignement spécialisé. Dans le contexte de la présente affaire, la Cour estime utile de préciser que les présentes constatations quant au droit national n'ont aucunement pour objectif de réévaluer les principes définis par le droit turc. La Cour rappelle en effet qu'elle n'a pas pour tâche de se prononcer in abstracto sur une législation et une pratique nationales. Elle doit au contraire se limiter à un examen des faits concrets des affaires dont elle est saisie (voir, par exemple, Findlay c. Royaume-Uni , 25 février 1997, § 67, Recueil des arrêts et décisions 1997 ‑ I). Il s'agit donc uniquement, compte tenu de la nature des griefs formulés par le requérant d'exposer, l'état du droit en Turquie. A cet égard, il apparaît clairement établi, au vu des pièces du dossier, que l'école dans laquelle le requérant souhaitait s'inscrire a refusé son admission en deuxième année de classe élémentaire en raison de sa cécité, précisant ne pas être en mesure de lui offrir l'instruction requise par son handicap. A cet égard, la Cour rappelle qu'en vertu du droit interne, l'enseignement élémentaire est sous le contrôle et la responsabilité du ministère de l'Education nationale, qu'il s'agisse d'écoles élémentaires publiques ou privées. Au sein de ce ministère ont été institués des établissements de services d'enseignement spécialisé, en charge notamment d'identifier les enfants ayant besoin d'un enseignement spécialisé, d'organiser et de mettre en œuvre cet enseignement. La Cour ne peut en outre ignorer qu'à l'époque des faits, le droit d'accès à l'instruction des personnes en situation de handicap était garanti de jure par le système éducatif, que ce soit sous la forme d'une éducation dans des établissements spéciaux ou d'une éducation inclusive au sein des écoles ordinaires. Le principe de l'intégration de l'enfant en situation de handicap dans des écoles ordinaires était par ailleurs consacré par le droit interne comme un principe fondamental devant guider la mise en œuvre de l'enseignement dont il devait bénéficier (voir droit interne pertinent, ci-dessus). A la lumière de ce qui précède, la Cour estime que le refus d'une seule école d'admettre le requérant en deuxième année de classe élémentaire ne saurait s'entendre – en soi – comme un manquement de l'Etat à ses obligations au titre de l'article 2 du Protocole n o 1 ni une négation systémique de son droit à l'instruction en raison de sa cécité. Il s'ensuit que les griefs du requérant sont manifestement mal fondés et doivent être rejetés en application de l'article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à la majorité, Déclare la requête irrecevable. Sally Dollé Françoise Tulkens Greffière Présidente