CtEDO 11.09.2001 Auto

ERDEM contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
11.09.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ERDEM contre la TURQUIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

PRIMĂ DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 26328/95 prezentate de Uysal ERDEM împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 11 septembrie 2001 într-o cameră compusă din președintele Palm Thomassen al meu, dnii Gaukur Jörundsson Türmen Bîrsan Casadevall Maruste judecători M. O Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 21 octombrie 1994 și înregistrată la 27 ianuarie 2001, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a Comisiei la 29 mai 1998, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant turc, născut în 1953 și are reședința în Denizli. Este pediatru la spitalul public din Denizli. A introdus cererea în numele său, precum și în numele celor doi copii ai săi, Ö.E. și Öz. E., în vârstă de 15 și 17 ani la introducerea cererii. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul are doi copii de vârstă școlară. Ei frecventau școala publică Anadolu Lisesi la Denizli. La momentul faptelor, primul a fost în primul ciclu al liceului, al doilea a fost în al doilea ciclu al liceului (liceu). În cursul anului școlar 1993-1994, ei au urmat cursuri de limba engleză. cultura religioasă și d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În conformitate cu art. 24 din Constituție, educația în domeniul culturii religioase și al eticii se numără printre domeniile obligatorii predate în școlile din învățământul primar și din primul ciclu al liceului secundar, și, din acest motiv, a refuzat scutirea. La 20 septembrie 1994, reclamantul a prezentat o cerere președintelui Adunării Naționale. El a solicitat radierea mențiunii "Islam" pe cartea sa de identitate, precum și pe cea a copiilor săi, scutindu-i pe copiii săi de cursurile de cultură religioasă și de etica. La 10 noiembrie 1994, președinția Comisiei de cereri la Adunarea Națională a indicat reclamantului, în ceea ce privește prima sa cerere, că îi cerea să sesizeze instanțele judiciare și că celelalte obiecții ale acesteia necesitau o revizuire legislativă. Dreptul și practica internă relevante la art. 24 din Constituția turcă, în partea sa relevantă, este astfel formulată. Oricine are libertatea de conștiință și de religie. Nimeni nu poate fi obligat să participe la culte și la ceremonii religioase și să-și arate convingerile religioase și convingerile. Nimeni nu poate fi acuzat din cauza convingerilor sale religioase și a convingerilor sale. În afara acestor cazuri, educația și educația religioasă sunt condiționate de cererea fiecăruia și a minorilor, de cea a reprezentantului legal al acestora. privind starea civilă prevede că numele, numele și sexul membrilor familiei, prenumele și numele părinților, locul și data nașterii, religia, starea civilă și alte informații vor fi înscrise în registrul familiei. În conformitate cu art. 46 din această lege, Tribunalul de Mare Instanță sesizat de către persoane sau de către procurorul republicii într-o cerere de rectificare a registrului judecătoresc și decide cu privire la oportunitatea cererii. Hotărârea se pronunță în prezența procurorului Republicii și a directorului statului civil sau a unui funcționar al statului civil. Hotărârea Tribunalului de Mare Instanță poate fi atacată în fața Curții de Casație. Acțiunile în litigiu în dreptul administrativ turc În dreptul administrativ turc, există două acțiuni principale în litigiu, la unul pentru excesul de putere, la altul de pe deplin instanță. În recursul pentru exces de recurs, întrebarea ridicată în fața judecătorului de către partea reclamantă este cea a legalității unui act administrativ și a încălcării prin actul respectiv a unei norme de drept general și impersonal. În ceea ce privește acțiunea în deplină jurisdicție, întrebarea adresată de partea solicitantă se referă la existența sau la întinderea unei situații juridice individuale subiective pe care reclamantul o susține. Jurisprudența administrativă și constituțională prezentată de guvern Guvernul a emis o hotărâre a Consiliului de Stat din 25 octombrie 1995 prin care a fost refuzată de către Tribunalul Administrativ d 1587 contrar libertății religioase, Consiliul din statul de drept al Curții Constituționale. În hotărârea sa din 21 iunie 1995, având în vedere caracterul formal și demografic al unei astfel de mențiuni, aceasta din urmă concluzionează că o astfel de dispoziție este conformă cu Constituția și că persoanele care solicită rectificarea registrului lor de familie pot sesiza tribunalul în mare instanță competent cu privire la o cerere de rectificare. Guvernul produce, de asemenea, o hotărâre a Consiliului din 10 februarie 1987, care are ca obiect o cerere de anulare a unei excluderi temporare impuse unui elev. În această hotărâre, Consiliul din statul membru este pronunțat în acești termeni (...) Este evident că cei interesați pot intenta o acțiune în cazul în care conținutul cursurilor de etică și de religie depășește limitele culturii religioase (...) [...] GRIFS Reclamantul susține că refuzul prin administrarea cererii sale de exonerare a copiilor săi de la a urma cursuri de cultură religioasă și de etică constituie o încălcare a libertății sale de conștiință și de religie garantate prin art. 9 din convenție. El susține că, prin participarea la aceste cursuri, copiii săi fac obiectul unei îndoctrinări religioase. În contextul libertății de conștiință, el se plânge și de existența mențiunii "Islam" pe cartea sa de identitate și pe cea a copiilor săi. ÎN La art. 9 din Convenție, în partea sa relevantă, are la dispoziție dreptul la libertate (...) de religie; acest drept implică libertatea (...) de a-și manifesta religia (...) individual sau colectiv, în public sau în privat, prin cult, prin educație, practici și prin îndeplinirea ritualurilor. (...) Guvernul susține, în principal, că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne , din lipsă de a fi supus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . reclamantul ar fi putut introduce o acțiune în anulare a răspunsului Ministerului Educației, care constituie un act administrativ. În plus, pe baza jurisprudenței Consiliului de Stat pronunțat la 10 În februarie 1987, el adaugă că părinții care își consideră copiii victime ale unei îndoctrinări pot intenta o acțiune în cazul în care conținutul cursurilor de etică și de religie depășește limitele culturii religioase. Reclamantul reține că acțiunea în anulare nu este o acțiune eficientă în ceea ce privește o practică conformă cu Constituția. Curtea amintește că scopul articolului 35 este de a permite statelor contractante posibilitatea de a preveni sau de a remedia presupusele încălcări ale acestora înainte ca aceste afirmații să fie prezentate (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Hentrich c. Franța din 22 septembrie 1994, seria A nr. 296-A, p. 18, § 33, și Hotărârea Remli c. Franța din 23 aprilie 1996, Rec., 1996, p. 571, § 33. Astfel, litigiul despre care se intenționează să se sesizeze Curtea trebuie mai întâi invocat, cel puțin în esență, în formele și termenele prevăzute de dreptul intern, în fața instanțelor naționale corespunzătoare. Cu toate acestea, dispozițiile articolului 35 din Convenție nu se referă decât la epuizarea recursurilor atât referitoare la încălcările incriminate, disponibile cât și adecvate. Acestea trebuie să existe într-un grad suficient de certitudine, nu numai în teorie, ci și în practică, altfel le lipsesc eficiența și accesibilitatea dorite; este de datoria statului pârât să demonstreze că aceste cerințe sunt îndeplinite (a se vedea, în ultimă instanță, Civet c. Franța [GC], nr. 29340/95, § 41, CEDH 1999-VI). În acest caz, Curtea constată că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 din Protocolul nr. 1 (a se vedea mutatis mutandis Hotărârea Kjeldsen, Busk Madsen și Petersen c. Danemarca din 7 decembrie 1976, seria A n Prin urmare, Curtea consideră că o acțiune în litigiu în fața instanțelor administrative prin care reclamantul, denunțând practica incriminată, ar fi putut ridica răspunderea pentru land ar fi putut avea o șansă de succes. În plus, Curtea constată că reclamantul nu oferă niciun argument care să facă căile de atac invocate de guvernul care face obiectul cauțiunii. În concluzie, prin faptul că reclamantul nu a introdus calea de atac în fața instanțelor administrative, acesta nu a acordat instanțelor turce posibilitatea pe care art. 35 are ca scop să o aibă în principiu în sarcina statelor contractante. : evitarea sau corectarea presupuselor încălcări împotriva acestora (a se vedea, printre altele, Hotărârile Guzzardi c. Italia din 6 noiembrie 1980, seria A 39, p. 27, § 72, și Cardot c. Franța din 19 martie 1991, seria A 200, p. 19, § 36). Prin urmare, se dovedește că această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Reclamantul se plânge, de asemenea, de existența mențiunii "Islam" pe cartea sa de identitate, precum și pe cea a copiilor săi. În acest sens, se referă la art. 9 din convenție. În acest sens, guvernul pârât ridică o excepție de la obligația de a nu epuiza căile de atac interne și precizează că reclamantul ar fi putut sesiza instanța judecătorească în mare măsură cu privire la o cerere de modificare a mențiunii " islam" înscrisă în registrul stării civile. În sprijinul tezei sale, guvernul a pus la dispoziția Curții hotărârea Curții Constituționale din Turcia, pronunțată la 21 iunie 1995, în care Curtea, având în vedere caracterul formal și demografic al unei asemenea mențiuni, a ajuns la concluzia conform acestei dispoziții constituționale și a arătat că persoanele care solicită rectificarea registrului lor de familie pot sesiza instanța judecătorească de mare jurisdicție competentă cu privire la o cerere de rectificare. În opinia sa, Republica Turcia este un stat teocratic care acordă prioritate ramurii sunnite a l'islamului, impunându-le cetățenilor o versiune oficială a religiei, iar orice sistem judiciar funcționează astfel încât să mențină aceste privilegii. Curtea observă că: "Declarând în mod categoric regimul Turciei" De asemenea, reclamantul nu a explicat de ce, dacă este vorba de o victimă directă a acestui act, nu a sesizat instanța competentă cu privire la o cale de atac în vederea eliminării acestei mențiuni pe cartea de identitate sau pe cea a copiilor săi. Prin urmare, se dovedește că această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-01-23
0,96
SOYSAL contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 50091/99 présentée par Cevat SOYSAL contre Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 23 janvier 2001 en une chambre composée de
CtEDO 2001-01-09
0,96
KÜRKÜT contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 24933/94 présentée par Nevzat KÜRKÜT contre Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (Première section), siégeant le 9 janvier 2001 en une chambre composée de M mes E. P
CtEDO 2001-09-04
0,95
ESEN contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 29484/95 présentée par Hakime ESEN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 4 septembre 2001 en une chambre composée de
CtEDO 2001-06-19
0,95
Z.Y. contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 27532/95 présentée par Z.Y. contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 19 juin 2001 en une chambre composée de M mes E. Palm, pré
CtEDO 2001-03-08
0,95
ÖZBEY contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 31883/96 présentée par Hasan Hüseyin ÖZBEY contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 8 mars 2001 en une chambre composée
Sursă