Sari la conținut
CtEDO 23.01.2001 AI

SOYSAL contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
23.01.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
  • Scoasă de pe rol
  • Partiellement irrecevable
conform formulării originale HUDOC
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
SOYSAL contre la TURQUIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

a cererii nr. 50091/99 prezentată de Cevat SOYSAL împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), șezând la data de 23 ianuarie 2001 în completul compus din D-na E. Palm, președintă, D-na W. Thomassen, D-nii Gaukur Jörundsson, R. Türmen, C. Bîrsan, J. Casadevall, R. Maruste, judecători, și M. O'Boyle, grefier de secțiune, Având în vedere cererile introduse la 30 și 31 iulie 1999 și înregistrate împreună la 2 august 1999, Având în vedere informațiile furnizate la 8 septembrie 1999 de Guvernul pârât, în aplicarea articolului 54 § 3a) al Regulamentului Curții, și observațiile în răspuns ale părții reclamante primite la 21 octombrie 1999, Având în vedere scrisoarea părții reclamante primită la 2 noiembrie 1999 și conținând o cerere de aplicare a articolelor 39 și 41 din regulamentul menționat, După deliberare, ia următoarea decizie: PE FOND Reclamantul, dl. Soysal, este un cetățean turc născut în 1962 la Batman.

La data faptelor, locuia în Odunkirschen (Germania). În fața Curții, este reprezentat de d-nii Hans-Eberhardt și Renate Schultz, avocați la Bremen, precum și de d-na Levent Kanat, din baroul Ankarei. A. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părțile litigante, pot fi rezumate după cum urmează.

A. Privitor la Turcia În cererile sale, introduse la 30 și 31 iulie 1999, d-l Soysal alege încălcări ale articolelor 2, 3, 5, 6, 13, 14 și 18 ale Convenției. 1. Sub aspectul articolului 5, se plânge mai întâi de faptul că a fost privat de libertate fără niciun respect al căilor legale sau formalităților unei extrădări, contrar primului paragraf al acestei dispoziții, apoi, de faptul că nici el, nici familia sa nu ar fi fost dovedit informați asupra motivelor arestării sale și/sau plasamantul în arest, în încălcare a celui de al doilea paragraf și, în sfârșit, de faptul că nu a fost « imediat adus » în fața unui judecător, așa cum cere cel de al treilea paragraf. De altfel, deși invocând art. 13 al Convenției, reclamantul se plânge de asemenea, în esență, de o încălcare a articolului 5 § 4, pe motiv că a fost absență o cale de atac efectivă care l-ar fi permis să conteste măsurile privative de libertate care au fost impuse.

2. Pe temeiul articolului 3, reclamantul susține că a suferit, în timp ce era în arest și din mâna agenților Organizației Naționale de Informații – asisiați de un medic –, mai multe forme de tortură atât fizică, cât și psihică: electrocutări pe diferite părți ale corpului, zdrobirea testiculelor, lovituri și spânzurări în maniera zisă « palestiniană »; de altfel, ar fi fost forțat să se culce gol pe blocuri de gheață, stropit cu apă rece și împiedicat să doarmă; de asemenea ar fi fost închis într-o celulă foarte îngustă pentru a suferi « tortura chineză », constând în a face să picure apă pe cap. În plus, ar fi primit, prin cale intravenoasă, substanțe chimice proprii să spargă rezistența, cauzând printre altele crizuri de râs și plâns.

În primele două zile ale arestului, reclamantul ar fi fost privat de hrană și apă. Pentru a-și susține aceste argumente, reclamantul se referă la rapoartele elaborate de Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și de Comisia Națiunilor Unite Împotriva Torturii pentru a afirma că există, în Turcia, o practică a torturii. Ca urmare suplimentară, d-l Soysal susține că nu ar fi fost depus nici un efort pentru a trata efectiv hepatita B, de care ar suferi încă. În realitate, toate examinările medicale pe care le-a suferit, precum și toți tratamentele care i-au fost administrate, înainte de 21 iulie 1999, nu ar fi vizat decât să diminueze urmările fizice rezultate din rele tratamente infligite în timp ce era în arest.

Reclamantul, într-o scrisoare, pe care a adresat-o consililor săi la 28 august 2000, expune starea sa actuală de sănătate: ar suferi de dureri pulmonare care, conform lui, ar rezulta din absența unui tratament corespunzător al hepatitei B; de asemenea susține că nu mai poate controla echilibrul mintal nici să stăpânească corpul, fiind în fața simptomelor psihosomatice, a căror cauză ar fi tortura infligită în timp ce era în arest. Conform reclamantului, circumstanțele susmenționate au nu numai dus la încălcarea articolului 3 al Convenției, dar de asemenea al articolului 2, din cauza amenințării pe care au pus-o și continuă să o pună asupra vieții sale. Acest argument nu este mai departe susținut.

3. Invocând art. 14, în conexiune cu articolele 3 și 5, reclamantul susține că a fost victimă unei practici administrative a autorităților turce, care ar tinde să discrimineze între indivizi în funcție de opiniile lor politice și originea etnică. 4. Reclamantul susține de altfel că restricțiile impuse drepturilor și libertăților sale garantate de dispozițiile menționate se inspirau din obiective străine Convenției, prin urmare contrare articolului 18 al acesteia. 5. În sfârșit, reclamantul alege încălcări ale articolului 6 § 3. Invocând mai întâi alineatul a) al acestei dispoziții, se plânge de faptul că nu ar fi fost informat, în cel mai scurt termen și pe o cale detaliată, asupra naturii și a cauzei acuzației aduse împotriva sa.

Apoi, denunță o atingere adusă dreptului să beneficieze de asistența unui consilier de alegere, garantat de alineatul c): la acest subiect face vorbire a restricțiilor care ar fi fost impuse privitor la consultările cu consilii săi și intimidările pe care le-ar fi suferit aceștia: în martie 2000, consilierul său d-na K. Sidar, care depusese o plângere împotriva agenților Organizației, a trebuit să fugă în Europa, din cauza presiunilor exercitate de autoritățile turce, cum ar fi punerea sub ascultare a liniei sale telefonice; în ceea ce privește consilierul lui d-na M. Ayhan, intimidat de judecătorii instanțelor, a renunțat la funcțiile sale.

De altfel, judecătorii menționați ar exercita în mod constant, la ședințe, o ipotecă asupra dreptului la cuvânt: cuvintele sale nu ar fi dovedit corect înregistrate și, prin atitudine, magistrații i-ar da impresia de a fi « vinovat ». Așa cum rezultă din dosar, reclamantul se plânge de asemenea, în esență, de o nerespectare a alineatului b), atunci când susține că procesul său se desfășoară în prezent pe baza a două dosare distincte: unul fiind public și la dispoziția consililor săi și altul secret și pe care doar magistrații ar consulta pentru a-și dezvolta opiniile. B. Privitor la Moldova În a doua cerere sa, introdusă la 31 iulie 1999, d-l Soysal invoca articolele 5 § 1 f) al Convenției, 2 § 1 al Protocolului nr. 4 și 1 al Protocolului nr. 7, și ține de altfel autoritățile moldovene responsabile pentru arestarea sa, precum și pentru extrădarea sa iregulată către Turcia.

A. Privitor la Turcia Curtea a examinat mai întâi plângerile reclamantului, prezentate împotriva Republicii Turcia. Privitor la cel tras din art. 5 § 2, Curtea consideră că această plângere, în măsura în care se referă la neniformarea persoanelor apropiate ale reclamantului asupra motivelor arestării în litigiu, se dovedește incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile Convenției, aceasta din urmă neprevedând un asemenea drept (a se vedea, mutatis mutandis, Karakuș c. Turcia (dec.), nr. 39223/98, 1 februarie 2000, nepublicată).

Privitor la lamentările formulate sub aspectul articolului 6 § 3, alineatele a)-c), Curtea reaminteste de la început că a avut deja de cunoscut cauze care ridica plângeri similare, și a subliniat că modalitățile de aplicare a acestei dispoziții ale Convenției depind de particularitățile procedurii și de circumstanțele cauzei: pentru a știi dacă rezultatul dorit de art. 6 – un proces echitabil – a fost atins, este necesar să se ia în considerare întreaga procedură dusă în cauza în cauză (a se vedea, mutatis mutandis, Dikme c. Turcia, nr. 20869/92, §§ 108-109, CEDO 2000-VIII și, de exemplu, hotărârea Granger c. Regatul Unit din 28 martie 1990, seria A nr. 174, p. 17, § 44). În cauza de față, trebuie să se reamintească că la data introducerii cererilor de față, procedura d-lui Soysal era în curs în fața Curții de Siguranță de Stat din Ankara și, în prezent, aceasta este încă în curs.

Curtea nu este deci în măsură să procedeze la o examinare globală a procesului reclamantului și estimează că nu poate specula nici asupra a ceea ce va hotărî Curtea de Siguranță de Stat, nici asupra rezultatului unui eventual caz în casație, reclamantul având în continuare facultatea de a urma această cale dacă ar trebui să considere că procesul său aduce în final o încălcare a drepturilor de care se prevalează acum în fața Curții (Dikme precitat, ibidem). În consecință, Curtea conchide că plângerile în cauză trebuie să fie respinse, în aplicarea articolului 35 §§ 3 și 4 ale Convenției. Cela spus, în starea dosarului de față, Curtea estimează că nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității celorlalte plângeri ale reclamantului, prezentate pe temeiul articolelor 2, 3, 5, 14 și 18 ale Convenției.

Prin urmare, consideră necesar să le aducă la cunoștința Guvernului Republicii Turcia, invitând-ul, în aplicarea articolului 54 § 3 a) și b) al regulamentului său, să prezinte, pe de o parte, observații privitor la admisibilitatea și temeinicia acestora, și pe de altă parte, informații și documente relevante privitor la faptele care le sunt la origine. B. Privitor la Moldova La acest subiect, Curtea observă mai întâi că d-nii Hans-Eberhard Schultz și Renate Schultz fuseseră invitați să precizeze, în calitate de interlocutori principali, dacă intenționau să mențină plângerile contra Moldovei, așa cum se găsesc formulate în cererea introdusă la 31 iulie 1999. Consilii menționați, nefiind ieșit clar la iveală pe acest subiect, au trebuit să fie informați asupra interpretării pe care tăcerea lor o putea primi sub aspectul articolului 37 § 1 a) al Convenției.

Or, nici aici nu au reacționat. Având în vedere cela de mai sus, Curtea consideră că d-l Soysal nu intenționează să mai mențină cererea susmenționată privitor la Moldova și, nevedeînd nimic care s-ar putea cere continuarea examinării cauzei în temeiul articolului 37 § 1 precitat, decide să radă cauza din rol, în măsura în care aceasta se afla îndreptată împotriva Moldovei.

Pentru aceste motive, Curtea, cu unanimitate, DECIDE SĂ RADĂ CEREREA DIN ROL, în măsura în care aceasta se referă la Moldova; AJOURNEAZA examinarea plângerilor reclamantului, prezentate împotriva Turciei și purtând asupra iregularității arestării acestuia (art. 5 § 1), faptul de a nu fi fost dovedit informat asupra motivelor arestării sale (art. 5 § 2), durata excesivă a arestului (art. 5 § 3), absența unei căi de atac pentru a controla legalitatea măsurilor privative de libertate de care a fost obiect (art. 5 § 4), relele tratamente care ar fi fost infligite în timp ce era în arest (articolele 2 și 3) și, în sfârșit, asupra nerespectării, la aceste privințe, ale dispozițiilor articolelor 14 și 18 ale Convenției; DECLARĂ CEREREA INADMISIBILĂ pentru surplus.

Michael O'Boyle Elisabeth Palm [Notă1] Grefier Președintă [Notă1] Adaptare dacă este necesar.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-06-19
0,95
Z.Y. contre la TURQUIE
PRIMA SECȚIUNE HOTĂRÂRE PRIVIND ADMISIBILITATEA plângerii nr. 27532/95 introdusă de Z.Y. împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședință pe data de 19 iunie 2001 într-o cameră compusă din Doamnele E. Palm,
CtEDO 2001-10-09
0,95
KÖSE contre la TURQUIE
PRIMA SECȚIE HOTĂRÂRE PRIVIND ADMISIBILITATEA a cererii nr. 36594/97 depusă de İlhan KÖSE împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secție), în ședință de pe 12 iunie și 9 octombrie 2001 într-o cameră compusă din Doamne
CtEDO 2001-10-09
0,95
BEYZADEOGLU contre la TURQUIE
PRIMA SECȚIUNE HOTĂRÂRE PRIVIND ADMISIBILITATEA a cererii nr. 38917/97 prezentată de Yurdakul BEYZADEOĞLU împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședință din 12 iunie și 9 octombrie 2001 într-o cameră compu
CtEDO 2001-10-09
0,95
AYDIN et YUNUS contre la TURQUIE
A PRIMA SECȚIE DECIZIE CU PRIVIRE LA RECEVABILITATE Cerere nr 32572/96 Cerere nr 33366/96 prezentată de Abdul Rezzak AYDIN prezentată de Abdullah YUNUS împotriva Turciei împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a prima secți
CtEDO 2001-10-09
0,95
TANAL contre la TURQUIE
SECȚIUNEA ÎNTÂI DECIZIE CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATE a cererii nr. 38592/97 prezentată de İdris TANAL împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), întrunită la 12 iunie și 9 octombrie 2001 în completul constitu
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă