CtEDO 04.09.2001 Auto

ESEN contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
04.09.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ESEN contre la TURQUIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

PRIMĂ DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 29484/95 prezentate de Hakime ESEN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care are loc la 4 septembrie 2001 într-o cameră compusă din președintele Palm Thomassen al meu, dnii Gaukur Jörundsson Biersan Casadevall Maruste judecători Gölcüklü judecător ad-hoc, domnul O Având în vedere cererea prezentată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 15 septembrie 1995 și înregistrată la 7 decembrie 1995, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat competența Curții de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a Comisiei la 13 mai 1996, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie: recurenta, domnul Hakime Esen, este un resortisant al statului de origine kurde, născut în 1962. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Naciye Kaplan, Filiz Köstek, avocați la Istanbul, precum și domnul Bedia Buran, avocată la Ankara. La 14 decembrie 1993, reclamanta a fost arestată de poliție la Istanbul și a fost reținută până la 27 decembrie 1993 în sediul conducerii securității din Istanbul, secțiunea de combatere a terorismului. Recurenta nu a beneficiat de asistența unui avocat în timpul detenției sale. La cererea conducerii securității da ui, prin scrisorile din 18 și 23 decembrie 1993, procurorul Republicii aproape de curtea de securitate a statului t ï i u a ordonat prelungirea custodei reclamantei până la data de 27 În scrisorile sale, conducerea securității a menționat că reținerea a început la 16 decembrie 1993. La 27 decembrie 1993, la cererea aceleiași direcții, reclamanta a fost examinată de un medic legist, membru al instituției de medicină medicală legală da' . Raportul său menționa următoarele urme pe corpul persoanei : o vânătaie însângerată pe o suprafață de 3 x 2 cm, o mică umflătură la brațul drept lângă umăr. În plus, el a dispus o oprire de lucru de două zile. În aceeași zi, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a primit reclamanta. El a cerut judecătorului însărcinat cu luarea în custodie judecătorească a acesteia din urmă. La 27 decembrie 1993, reclamanta a fost adusă în fața judecătorului care se afla în apropierea instanței de securitate a statului de executare care a dispus arestarea sa provizorie. La 29 decembrie 1993, recurenta a fost examinată de către medicul casei de interdicție din statul în care a fost transferată după arestarea sa provizorie. La 17 ianuarie 1994, secțiunea d : dureri de gât și de spate, dureri la umăr și la brațul drept, scăderea mișcării în fața brațului, umflarea brațului drept, durere în partea inferioară a cuștii toracice, o scădere accentuată a mișcării la mâna dreaptă, dificultăți de prindere. În plus, el a observat o echimoze vechi pe partea posterioară a brațului drept, o eroziune fără crustă de 0,5 cm în fața brațului drept, leziuni cu echimoze cu o lungime de 3-4 cm și o lățime de 0,1-0,2 cm în formă de ramură pe partea stângă a spatelui, dureri în mișcarea mâinilor și încheieturilor, o sensibilitate scăzută a brațului drept. Medicul a considerat că sechelele constatate nu puneau în pericol viața reclamantei și a ordonat o încetare a activității de șapte zile. Prin actul de acuzare prezentat la 4 februarie 1994, procurorul Republicii aproape de curtea de securitate a statului a reproșat reclamantei că a participat la activitățile teroriste ale PKK. Faptele reproșate încălcau art. 168 din Codul penal turcesc, reprimând formarea bandelor armate care pot comite infracțiuni împotriva statului și a autorităților publice. La 11 iulie 1994, recurenta a depus o plângere în fața tribunalului în fața funcționarilor de poliție responsabili de arestarea sa, susținând că aceștia i-au aplicat abuzuri în timpul custodiei sale de 12 zile. Ea a susținut că a fost obligată să semneze procesele-verbale de depoziie. Prin actul de punere sub acuzare din 11 ianuarie 1995, procurorul Republicii a intentat o acțiune în fața instanței de judecată împotriva a doi funcționari de poliție. El le reproșa că au comis rele tratamente recurentei în conformitate cu dispozițiile articolului 243 din Codul penal turc care reprimă utilizarea torturii în vederea extorcării de mărturisiri ale inculpaților. Prin hotărârea din 13 iulie 1995, din cauza lipsei unor dovezi suficiente, prima instanță de judecată a pus la dispoziție doi funcționari de poliție. Dreptul intern relevant Codul penal turc art. 168 Oricine, pentru a comite una dintre infracțiunile prevăzute la articolele 125, 131, 146, 149 și 156, formează o asociație sau o bandă armată, sau exercită în această bandă sau asociere fie o comandă, fie o funcție specială, va fi pedepsit cu cel puțin 10 ani de închisoare. Ceilalți membri ai bandei sau ai asociației vor fi pedepsiți între 10 și 15 ani. (...) Orice funcționar care, pentru a face să se mărturisească infracțiuni, tortureze sau comite abuzuri, se face vinovat de acte inumane sau violează demnitatea umană, va fi pedepsit (...) GRIEF Invocând art. 3 din Convenție, reclamanta se plânge că a fost supusă torturii în timpul reținerii sale de 12 zile la sediul poliției din Istanbul. Tribunalul susține că acuzațiile de tortură și maltratare ale reclamantei sunt neîntemeiate și utilizate în scopuri de tortură și maltratare. Dezonorarea forțelor de ordine care luptă împotriva terorismului Recurenta respinge teza guvernului și reiterează afirmațiile sale. După ce a efectuat o examinare preliminară a faptelor și argumentelor părților, Curtea consideră că această cauză ridică întrebări de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a procedurii și necesită o examinare pe fond a cauzei. Prin urmare, acesta nu poate fi declarat vădit nefondat, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, nu se confruntă cu nici un alt motiv de nevinovăție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-16
0,97
ÖZCAN contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 29856/96 présentée par Mehmet ÖZCAN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 16 octobre 2001 en une chambre composée de M mes E
CtEDO 2001-06-19
0,97
Z.Y. contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 27532/95 présentée par Z.Y. contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 19 juin 2001 en une chambre composée de M mes E. Palm, pré
CtEDO 2001-06-19
0,97
TEPE contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 29422/95 présentée par Ayşe TEPE contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 19 juin 2001 en une chambre composée de M mes E. Palm
CtEDO 2001-02-06
0,97
MORSÜMBÜL contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 31895/96 présentée par Ekin MORSÜMBÜL contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 6 février 2001 en une chambre composée de M me E
CtEDO 2001-11-27
0,97
YAZ contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 29485/95 présentée par Oya YAZ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 27 novembre 2001 en une chambre composée de MM.
Sursă