CtEDO 27.11.2001 Auto

YAZ contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
27.11.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
YAZ contre la TURQUIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 29485/95 prezentată de Oya Yaz împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor LUI Având în vedere cererea prezentată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 15 septembrie 1995 și înregistrată la 7 decembrie 1995, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat competența Curții de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a Comisiei la 13 mai 1996, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie: recurenta, M Oya Yaz, este resortisantă turcă, născută în 1969; ea este reprezentată în fața Curții de către N. Kaplan și Filiz Köstek, avocate la Istanbul, precum și domnul Bedia Buran, avocată la Ankara. Circumstanțele speței Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 11 decembrie 1993, reclamanta, suspectată de a fi membră a PKK și de a fi acordat asistență și asistență acestei organizații, a fost arestată de poliție la Istanbul și arestată până la 27 decembrie 1993 la sediul Direcției de Securitate D În decembrie 1993, procurorul Republicii se află lângă curtea de securitate a statului t . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 27 decembrie 1993, la cererea conducerii securităii da ui, recurenta a fost examinată de un medic legist, membru al instituiei medico-legale d .iul. Raportul său a arătat că . ..nicio urmă de utilizare a forei na a fost găsită pe corpul reclamantei. În aceeași zi, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului . În depoziția sa, s-a plâns de relele tratamente pe care le-ar fi suferit în custodia ei, aceasta susținea că declarația conținând mărturisirea ei fusese pregătită de poliție și a protestat și ea pentru nevinovăția ei și a susținut că a semnat procesul-verbal de depoziție sub constrângere. La 27 decembrie 1993, reclamanta a fost adusă în fața judecătorului care se afla în apropierea Curții de Securitate a statului care a dispus arestarea sa provizorie. La 30 decembrie 1993, aceaceasta a fost examinată de medicul casei în care fusese transferată după arestarea sa provizorie. La 14 ianuarie 1994, secțiunea d ayüp din institutul medico-legal a examinat acest raport, precum și pe reclamantă și a constatat următoarele urme: : dureri la nivelul umerilor, dureri și scădere a mișcărilor, dureri la nivelul gâtului, spatelui și la nivelul axilei, edem în partea dreaptă a toracelui, edeme și vânătăi la nivelul tălpilor, umflarea brațelor, mâinilor și picioarelor. De asemenea, medicul a constatat dureri și o scădere accentuată a mișcărilor pe umeri și brațe, în special în partea stângă, a mantarilor pe epidermă. El a considerat că sechele constatate nu pun în pericol viața reclamantei și a ordonat o oprire de lucru de zece zile. Printr-un act de acuzare prezentat la 4 februarie 1994, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului a reproșat recurentei că a participat la activitățile teroriste ale PKK. Faptele reproșate se refereau la art. 168 din Codul penal turc care reproșa formarea benzilor armate care puteau comite infracțiuni împotriva statului și a autorităților publice. La 11 iulie 1994, recurenta a depus o plângere împotriva funcționarilor de poliție responsabili de arestarea sa, susținând că aceștia îi aplicaseră abuzuri în timpul custodiei sale și susținea că a fost obligată să semneze procesul-verbal de depoziție. Printr-un act de punere sub acuzare din 14 februarie 1995, procurorul Republicii a intentat o acțiune în fața instanței de judecată împotriva a doi funcționari de poliție. El le reproșa că au comis rele tratamente recurentei în conformitate cu dispozițiile articolului 243 din Codul penal turc care reprimă utilizarea torturii în scopul extorcării de mărturisiri ale inculpatilor. Prin hotărârea din 5 iunie 1996, cea de-a cincea instanță de judecată a pronunțat asupra celor doi funcționari de poliție. În plus, la 27 martie 1995, reclamanta a depus o altă plângere împotriva responsabililor de conducerea securității d'îll și a secțiunii de combatere a terorismului, susținând în special faptul că a fost ținută în custodie timp de 15 zile. La 2 iunie 1995, procurorul a emis un ordin de nejudiciare cu privire la această plângere și a considerat că durata detenției era în conformitate cu legislația în vigoare și că o procedură penală era pendinte în fața instanței de judecată împotriva funcționarilor de poliție. La 28 iunie 1995, recurenta a atacat această ordonanță de nejudiciare în fața președintelui instanței de judecată. Acesta, hotărând cu privire la dosarul care îi fusese prezentat, a respins la data de 24 iulie 1995 opoziția reclamantei. (...) Orice funcționar care, pentru a face să se mărturisească infracțiuni, tortureze sau comite abuzuri, se face vinovat de acte inumane sau violează demnitatea umană, va fi pedepsit (...) GRIEFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamanta a declarat că a fost supusă torturii în timpul reținerii sale de 15 zile la sediul poliției din Istanbul. Ea susține că a fost obligată să semneze procesele-verbale de depoziție. Recurentul se plânge că a suferit abuzuri în timpul custodiei sale împotriva articolului 3 din Convenție, astfel încât nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Guvernanța susține că nu poate fi examinat de către reclamant din cauza lipsei de epuizare a căilor de atac interne care ar fi putut permite repararea prejudiciilor pretinse. În ceea ce privește procedura penală care a avut loc împotriva polițiștilor responsabili de luarea în custodie a recurentei, guvernul subliniază că, în pofida achitarii acestora, recurenta ar putea aduce daune-interese în fața autorităților civile și administrative. Curtea consideră că, pentru a se plânge de tratamentul suferit în timpul unei detenții a căror legalitate a fost constatată de autoritățile judiciare competente, plângerea penală constituie o cale de atac eficientă și suficientă. Comisia constată că, în cazul de față, ca urmare a plângerilor penale depuse de recurentă, a fost introdusă o acțiune în fața instanței judecătorești împotriva polițiștilor responsabili de arestarea sa și că aceasta a dus la achitarea acestora. Astfel, având în vedere rezultatul procedurii penale, reclamanta nu era obligată să încerce încă o dată să obțină despăgubiri prin inițierea unei acțiuni în despăgubire în fața instanțelor civile sau administrative (a se vedea, printre altele, Ayșe Tepe c. Turcia, la rândul său, nr. 29422/95, Decizia din 19 iunie 2001). Prin urmare, excepția din partea guvernului nu poate fi reținută. Pe bună dreptate Guvernul susține că acuzațiile de tortură și maltratare ale recurentei sunt neîntemeiate și utilizate în scopul de a dezonora forțele de ordine care luptă împotriva terorismului Recurenta respinge teza guvernului și își reiterează afirmațiile. În urma unei examinări preliminare a faptelor și argumentelor părților, Curtea consideră că acest motiv ridică întrebări de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a procedurii și necesită o examinare pe fond a cauzei. Prin urmare, nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul articolului 35 alin. (3) din Convenție. În plus, acesta nu se confruntă cu nici un alt motiv dat. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară restul cererii admisibile, toate mijloacele de fond rezervate. Dolle J.-P. Costa Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă