SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE FINALĂ Cerere nr. 25490/04 prezentată de către dna Čdaș KÜçÜK și Dincer POLAT împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 1 iulie 2008 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, judecători, și Sally Dolle; graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 1 iulie 2004, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alin. (3) din Convenție și d Reclamanții, domnii Cayedaș Küçük și Dinçer Polat, sunt resortisanți turci, născuți în 1988 și, respectiv, 1985 și domiciliați în Ankara.
Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Büyükécuelha, avocat la Ankara. Guvernul turc ( mai) este reprezentat de agentul său. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 mai 2003, reclamantul Küçük a fost interogat de doi polițiști civili în biroul directorului adjunct al liceului său, iar polițiștii l-ar fi întrebat pe reclamant de ce a participat la demonstrație și ar fi dorit să știe cu cine a participat și cu ce asociație se întâlnea. În cele din urmă, polițiștii l-ar fi sfătuit pe reclamant să nu vorbească cu nimeni despre această vizită. La 12 mai, acesta este reclamantul Polat, care a fost interogat timp de aproximativ 40 de minute în liceul său, de aceiași polițiști și din aceleași motive.
La 20 mai 2003, reclamanții au depus plângere împotriva celor doi polițiști și a subdirectorilor liceului pentru tortură, tratament inuman și degradant, abuz de putere, neglijență și amenințare. La data de 3 decembrie 2003, procurorul districtual al Republicii Dankara a clasat plângerea reclamanților printr-o ordonanță de nejudiciare. La 2 ianuarie 2004, reclamanții au opus această ordonanță în fața tribunalului din Sincan. La 20 ianuarie 2004, tribunalul a respins această opoziție. Reclamanții se plâng de o încălcare a articolului 11 din Convenție, în măsura în care au fost amenințați de poliție din cauza participării lor la o manifestare pașnică. La 23 ianuarie 2008, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii.
Acestea au fost adresate reclamantului la 29 ianuarie 2008, care a fost invitată să își transmită observațiile ca răspuns înainte de 11 martie 2008. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 7 aprilie 2008, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția părții reclamante asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost În acest sens, Comisia a precizat că, în sensul aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol în cazul în care, la fel ca în cazul de față, circumstanțele sugerează că un reclamant nu intenționează să își mențină cererea și subliniază, de asemenea, că această scrisoare a fost primită de reclamant la 16 aprilie 2008 și constată că, până în prezent, a rămas fără răspuns.
În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că instanțele naionale nu mai doresc să își mențină cererea, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 alin. În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n mai mult decât cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte
Requête n o 25490/04 présentée par Çağdaș KÜÇÜK et Dinçer POLAT contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 1 er juillet 2008 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Antonella Mularoni, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișıl Karakaș, juges, et de Sally Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 1 er juillet 2004, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu la décision partielle du 10 juillet 2007, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, MM.
Çağdaș Küçük et Dinçer Polat, sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1988 et 1985 et résidant à Ankara. Ils sont représentés devant la Cour par M e E. Büyükçulha, avocat à Ankara. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Les requérants, lycéens, participèrent à la manifestation du 1 er mai 2003 à Ankara. Le 8 mai 2003, le requérant Küçük fut interrogé par deux policiers civils dans le bureau du sous-directeur de son lycée. Les policiers auraient demandé au requérant la raison de sa participation à la manifestation et auraient voulu savoir avec qui il y avait assisté et quelle association il fréquentait.
L’interrogation aurait duré près d’une heure et, à la fin, les policiers auraient conseillé au requérant de ne parler à personne de cette visite. Le 12 mai suivant, c’est le requérant Polat qui fut à son tour interrogé pendant une quarantaine de minutes dans son lycée, par les mêmes policiers et pour les mêmes motifs. Les deux requérants se seraient vus proposer un « espionnage » par les policiers, sous la menace d’être placés en détention. Le 20 mai 2003, les requérants portèrent plainte auprès du parquet d’Ankara contre les deux policiers et les sous-directeurs des lycées pour torture, traitement inhumain et dégradant, abus de pouvoir, négligence et menace. Le 3 décembre 2003, le procureur de la République d’Ankara classa la plainte des requérants par une ordonnance de non-lieu.
Le 2 janvier 2004, les requérants firent opposition contre cette ordonnance devant la cour d’assises de Sincan. Le 20 janvier 2004, la cour d’assises rejeta cette opposition. GRIEFS Les requérants se plaignent d’une violation de l’article 11 de la Convention, dans la mesure où ils ont été menacés par les policiers en raison de leur participation à une manifestation pacifique. EN DROIT La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par les requérants pour les motifs suivants. La Cour rappelle d’abord que par une décision partielle du 10 juillet 2007, elle a décidé de communiquer au Gouvernement le grief tel qu’exposé ci-dessus. Le 23 janvier 2008, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête.
Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 29 janvier 2008, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 11 mars 2008. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 7 avril 2008, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’elle n’en avait sollicité aucune prolongation. Elle y a indiqué qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. Elle relève par ailleurs que cette lettre a bien été reçue par la partie requérante le 16 avril 2008 et constate qu’à ce jour elle est restée sans réponse.
A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Sally Dollé Françoise Tulkens Greffière Présidente