SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 44082/04 prezentată de Hac. ÖZKAL împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 23 septembrie 2008 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișil Karakaș, judecători, și Sally Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 1 noiembrie 2004, având în vedere decizia Curții de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, astfel cum se permite la art. 29 alineatul (3) din convenție, având în vedere decizia parțială din 2 octombrie 2007, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTă Reclamantul, domnul Hac Özkal, este un resortisant turc născut în 1956 și rezident în Gaziantep. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Z. Çolak, avocat în Ankara. Guvernul turc ( La 30 aprilie 2002, la cererea unei cunoașteri, H.A., reclamantul, funcționar al statului său, l-a însoțit pe domnul Ö. la casa de arest din Gaziantep, pentru că dorea să-și viziteze fiul, care era închis acolo. În timp ce domnul Ö. se afla cu acesta din urmă și el aștepta afară, soldații au venit și au invitat-o să intre în sala de așteptare. Potrivit reclamantului, i-au cerut un act de identitate și motivul pentru care aștepta, apoi l-au percheziționat și i-au ordonat să se dezbrace. În timp ce reclamantul își dezbraca hainele, un responsabil în uniformă civilă i-ar fi prezentat un stilou și ar fi afirmat, în mod greșit, că stiloul aparține acestuia din urmă. Acest responsabil ar fi scos o bucată de hârtie din interiorul stiloului injector (pen-ului) cu inscripția: □ Tovarășului Ali... în numele Consiliului PKK [1] , Cemal Pe de altă parte, în calitate de membru al sindicatului Eitim-Sen, reclamantul ar fi răspuns că stiloul nu îi aparține și că nu știa nimic despre textul de pe hârtie. În schimb, în calitate de membru al sindicatului Eiitim-Sen, ar fi avut asupra sa un document care conținea note referitoare la organizarea sindicatului. Procesul-verbal din 30 aprilie 2002 întocmit de cei cinci soldați ai casei de arest din Gaziantep a indicat faptul că percheziția reclamantului a permis descoperirea unui document privind sindicatul E.I.im-Sen, precum și stiloul menționat mai sus. Cei cinci soldați au confirmat conținutul procesului-verbal în timpul depoziției lor din aceeași zi. La 30 aprilie 2002, în timpul depoziției lor, cei cinci soldați au confirmat conținutul procesului-verbal din 30 aprilie 2002. În aceeași zi, reclamantul a fost ascultat de poliție și a recunoscut documentul referitor la sindicatul E La 2 mai 2002, reclamantul a fost audiat de procurorul Republicii Gaziantep, apoi de judecător la tribunalul corecțional din Gaziantep. El a contestat faptele care i-au fost reproșate și-a declarat nevinovăția. La 8 mai 2002, Parchetul Gaziantep a intentat o acțiune penală împotriva a șase persoane, inclusiv a reclamantului, pentru ajutor și apartenență la organizația ilegală a PKK. El s-a declarat incompetent rațional în favoarea Parchetului de lângă curtea de securitate a statului Adana. Această acuzație a fost preluată la 16 mai 2002 de către procurorul Republicii în apropierea acesteia. Prin hotărârea din 16 aprilie 2003, pe baza setului de elemente colectate, Curtea de Securitate a statului Adana l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea de trei ani și nouă luni pentru a ajuta la organizarea ilegală a PKK, precum și la excluderea funcției publice pentru o perioadă de trei ani. În avizul său scris din 18 martie 2004, procurorul general din apropierea Curții de Casație a solicitat ca hotărârea Curții de Securitate a statului cu privire la reclamant să fie respinsă, pentru insuficiența investigației penale, printr-o hotărâre din 11 mai 2004, pronunțată în ședință publică în prezența avocatului reclamantului la 26 mai 2004, Curtea de Casație a confirmat hotărârea atacată. Invocând art. 6 alineatul (1) și art. 3 litera (d) din convenție, reclamantul susține că a fost condamnat pe baza depozițiilor și a proceselor-verbale întocmite de soldații Casei de arestare a Gaziantep Reclamantul susține că nu a avut posibilitatea de a-i interoga pe acești martori. În plus, susține că martorii cheie H.ç. și dl. Ö. nu au fost ascultați. Invocând același articol, acesta susține că ancheta preliminară era incompletă. Invocând art. 7 alineatul (1) din convenție, reclamantul susține că infracțiunea care i-a fost contestată nu era constituită, întrucât nu a vizitat membri ai organizației ilegale în litigiu. Curtea subliniază că nu mai este necesar să se examineze acțiunea formulată de reclamant din motivele de mai jos. Curtea amintește în primul rând că, la 2 octombrie 2007, a decis să comunice guvernului obiecțiunile reclamantului, astfel cum au fost expuse mai sus. La 18 februarie 2008, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la justificarea cererii. Acestea au fost adresate reclamantului la 20 februarie 2008, care a fost invitată să-și trimită observațiile ca răspuns înainte de 2 aprilie 2008. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 28 aprilie 2008, Curtea, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, a atras atenția părții solicitante asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a expirat și nu a solicitat prelungirea acesteia. Scrisoarea menționa posibilitatea Curții, în temeiul aceluiași articol, de a anula o cerere a rolului în cazul în care, la fel ca în cazul de față, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să o mențină. După ce a primit confirmarea de primire, care preciza că reprezentantul reclamantului s-a mutat, Curtea a trimis prin fax o scrisoare similară acesteia din 23 mai 2008. Cu toate acestea, Curtea constată că reclamanta nu i-a transmis noile sale date de contact. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) in fine, Curtea consideră că nicio situație specială privind respectarea drepturilor garantate prin convenție sau a protocoalelor sale nu impune continuarea examinării cererii. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte Partidul Muncitorilor din Kurdistan, o organizație ilegală.
Requête n
o
44082/04
présentée par Hacı ÖZKAL
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant le 23
septembre 2008 en une chambre composée de
:
Françoise Tulkens,
présidente,
Antonella Mularoni,
Ireneu Cabral Barreto,
Danutė Jočienė,
Dragoljub Popović,
Nona Tsotsoria,
Ișıl Karakaș,
juges,
et de Sally Dollé,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 1er novembre 2004,
Vu la décision de la Cour d'examiner conjointement la recevabilité et le fond de l'affaire, comme le permet l'article 29 § 3 de la Convention,
Vu la décision partielle du 2 octobre 2007,
Vu les commentaires soumis par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Hacı Özkal, est un ressortissant turc né en 1956 et résidant à Gaziantep. Il est représenté devant la Cour par M
e
le Gouvernement
») est représenté par son agent.
A.
Les circonstances de l'espèce
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 30 avril 2002, à la demande d'une connaissance, H.Ç., le requérant, fonctionnaire de son état, accompagna M.Ö. à la maison d'arrêt de Gaziantep, car elle voulait rendre visite à son fils, qui y était incarcéré. Alors que M.Ö. se trouvait avec ce dernier et que lui-même attendait dehors, des soldats arrivèrent et l'invitèrent à entrer dans la salle d'attente. Selon le requérant, ils lui demandèrent une pièce d'identité et la raison pour laquelle il attendait, puis le fouillèrent et lui ordonnèrent de se déshabiller. Alors que le requérant était en train d'enlever ses vêtements, un responsable en tenue civile lui aurait présenté un stylo et aurait affirmé, à tort selon l'intéressé, que le stylo appartenait à ce dernier. Ce responsable aurait retiré de l'intérieur du stylo un bout de papier portant l'inscription
: «
Au camarade Ali... Au nom du conseil du PKK
[1]
, Cemal
». Interrogé à propos de ce stylo et de ce papier, le requérant aurait répondu que le stylo ne lui appartenait pas et qu'il ne savait rien au sujet du texte figurant sur le papier. En revanche, en sa qualité de membre du syndicat Eğitim-Sen, il aurait sur lui un document comportant des notes relatives à l'organisation du syndicat.
Le procès-verbal du 30 avril 2002 établi par les cinq soldats de la maison d'arrêt de Gaziantep indiquait que la fouille du requérant avait permis de découvrir sur la personne de celui-ci un document concernant le syndicat Eğitim-Sen ainsi que le stylo mentionné ci-dessus. Les cinq soldats confirmèrent le contenu du procès-verbal lors de leur déposition du même jour.
Le 30 avril 2002, lors de leur déposition, les cinq soldats confirmèrent le contenu du procès-verbal du 30 avril 2002. Le même jour, le requérant fut entendu par la police. Il reconnut le document relatif au syndicat Eğitim-Sen, dont il était membre. Il fit valoir que le stylo et le papier en question ne lui appartenaient pas.
Le 2 mai 2002, le requérant fut entendu par le procureur de la République de Gaziantep, puis par le juge près le tribunal correctionnel de Gaziantep. Il contesta les faits qui lui étaient reprochés et clama son innocence. Le juge ordonna sa mise en détention provisoire.
Le 8 mai 2002, le parquet de Gaziantep intenta une action pénale contre six personnes, dont le requérant, pour aide et appartenance à l'organisation illégale du PKK. Il se déclara incompétent
ratione
materiae
au profit du parquet près la cour de sûreté de l'Etat d'Adana. Cette accusation fut reprise le 16 mai 2002 par le procureur de la République près de celle-ci.
Par un arrêt du 16 avril 2003, se fondant sur l'ensemble d'éléments récuillis, la cour de sûreté de l'Etat d'Adana condamna le requérant à une peine d'emprisonnement de trois ans et neuf mois pour aide à l'organisation illégale du PKK, ainsi qu'à l'exclusion de la fonction publique pour une durée de trois ans.
Dans son avis écrit du 18 mars 2004, le procureur général près la Cour de cassation demanda la cassation, pour insuffisance de l'enquête pénale, de l'arrêt rendu par la Cour de sûreté de l'Etat concernant le requérant.
Par un arrêt du 11 mai 2004, prononcé en audience publique en présence de l'avocat du requérant le 26 mai 2004, la Cour de cassation confirma l'arrêt attaqué.
Invoquant l'article 6 §§ 1 et 3 d) de la Convention, le requérant allègue qu'il a été condamné sur le fondement des dépositions et des procès-verbaux établis par les soldats de la maison d'arrêt de Gaziantep Le requérant soutient qu'il n'a pas eu la possibilité d'interroger ces témoins. En outre, il fait valoir que les témoins clefs H.Ç. et M.Ö. n'ont pas été entendus. Invoquant le même article, il soutient que l'enquête préliminaire était incomplète.
Invoquant l'article 7 § 1 de la Convention, le requérant fait valoir que l'infraction qui lui était reprochée n'était pas constituée, puisqu'il n'a pas rendu visite à des membres de l'organisation illégale litigieuse.
La Cour relève qu'il n'y a pas lieu d'examiner plus avant le recours introduit par le requérant pour les motifs ci-dessous.
La Cour rappelle tout d'abord que le 2 octobre 2007, elle a décidé de communiquer au Gouvernement les griefs du requérant tels qu'exposés ci-dessus.
Le 18 février 2008, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées le 20 février 2008 à la partie requérante, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 2 avril 2008. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 28 avril 2008, la Cour a, sur le fondement de l'article 37 § 1 a) de la Convention, attiré l'attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui avait été imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu'elle n'en avait pas sollicité la prolongation. La lettre faisait mention de la faculté qu'a la Cour, en vertu de ce même article, de rayer une requête du rôle lorsque, comme en l'espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n'entend plus la maintenir. Après avoir reçu l'accusé de réception, qui précisait que la représentante de la partie requérante avait déménagé, la Cour a renvoyé, par télécopie, une lettre similaire à cette dernière en date du 23 mai 2008. La télécopie est passée. La Cour constate toutefois que la partie requérante ne lui a pas transmis ses nouvelles coordonnées.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n'entend plus maintenir sa requête au sens de l'article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l'article 37 § 1
in fine
, elle estime qu'aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n'exige la poursuite de l'examen de la requête.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Sally Dollé
Françoise Tulkens
Greffière
Présidente
1.
Le parti des travailleurs du Kurdistan, une organisation illégale.