CtEDO 05.05.2009 Auto

AFFAIRE ÖZER c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
05.05.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 10 - Liberté d'expression-{Générale};Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE ÖZER c. TURQUIE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CAUZA ÖZER c. TURCIA (Cercetările nr. 35721/04 și 3832/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 5 mai 2009 DEFINIF 05/08/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Özer c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Irene Cabral Barreto, președinte, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó; Nona Tsotsoria, Iși karakaș, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 14 aprilie 2009, Rend l'hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural A la origine a cauzei se găsesc două cereri (n 35721/04 și 3832/05) îndreptate împotriva Republicii Turcia și al căror resortisant al acestui stat, domnul Aziz Özer ( La 3 septembrie 2004 și, respectiv, la 20 septembrie 2004, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 6 martie 2008, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice cererile guvernului. După cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, s-a decis, în același timp, să se examineze admisibilitatea și fondul cauzei. Reclamantul, dl Aziz Özer, este un resortisant turc născut în 1964 și rezident în Istanbul. Este proprietar și redactor-șef al lunarului Yeni Dünya Primul (A) a avut ca obiect un articol intitulat "Sfârșitul presiunilor naționale L Pasajele relevante în speță ale scrierilor incriminate și urmăririle penale împotriva dlui Özer sunt analizate mai jos în două capitole. Prima condamnare a reclamantului Un articol intitulat "Fin la presiunile naționale" a fost publicat la pagina 17 a revistei Yeni Dünya , apărută în martie 2001. Pasajele relevante în acest caz se citesc după cum urmează Sfârșitul presiunilor naționale Femeile, pe lângă presiunile asupra sexului și clasei lor, sunt supuse, de asemenea, presiunii naționale într-o Turcia care este o închisoare a popoarelor și care asuprește femeile. Astăzi, cele care se confruntă cu cea mai mare presiune națională, sunt femeile kurde. La ãsta turcesc, în represiunea sa împotriva luptei pentru independență, nu dă înapoi în fața nici unei barbarii și, cu toate mijloacele pe care le deține, excită șovinismul turcesc. Femeile kurde, care sunt exilate din satele lor și expatriate, care sunt obligate să trăiască, împreună cu copiii lor, în mizerie și foame, care sunt bătute și torturate pe piețele satelor după ce au fost deznădăjduite și atacate prin toate mijloacele cele mai barbare, inclusiv prin viol, pentru ca ele să-și reproșeze fiii și fiicele, să fie supuse unor presiuni naționale și sexuale exagerate. La 5 martie 2001, în urma unei cereri din partea procurorului republicii și în temeiul articolului 28 din Constituție, al articolului 86 din fostul Cod de procedură penală și al articolului 2 alineatul (1) din Legea nr. 5680, judecătorul șef lângă curtea de siguranță a statului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Printr-un act de acuzare prezentat la 23 martie 2001, procurorul Republicii inculpat pe reclamant pentru publicarea articolului în cauză și-a solicitat condamnarea, în temeiul articolului 312 alineatul (2) și al articolului 3 din Codul penal anterior, pentru incitare la ură și la crimă pe baza unei distincții bazate pe diferența rasială și regională. Prin același act, el a solicitat, de asemenea, aplicarea art. 36 din vechiul cod penal care permite confiscarea obiectelor referitoare la încălcarea dreptului în cauză. 10. La 3 iunie 2002, instanța de securitate a la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 și 3 din vechiul Cod Penal. Cu toate acestea, având în vedere statutul său de redactor-șef și în temeiul articolului 16 din Legea nr. 5680 privind presa, Curtea a comunicat pedeapsa privativă de libertate într-o amendă de 2 871 de lire turce (YTL) (aproximativ 1 600 EUR (EUR) pe motiv că identitatea autorului articolului a fost cunoscută. Curtea a decis că plata la ë ă se face în douăzeci de rate egale. 11. La 6 iunie 2002, reclamantul s-a ocupat de casation. 12. La 19 noiembrie 2003, Curtea de Casație l-a decăzut pe reclamant din recurs și a confirmat hotărârea de primă instanță. Această hotărâre a fost depusă la grefa instanței de primă instanță la 5 februarie 2004. La 24 aprilie 2004, procurorul Republicii Șișli notifia nu a fost notificat nici reclamantului, nici avocatului său. La data de 6 iulie 2004, a doua condamnare a reclamantei a fost data primei tranșe a lapei. A doua condamnare a reclamantului 14. A cărei casă de ediție era proprietarul unui tract intitulat "Alaturi de revoluționari la data de 1 mai Poporul kurd, pe lângă presiunile economice și politice, este supus unor presiuni naționale. În calitate de tîlhari și muncitori, trebuie să susținem lupta dreaptă (hakl Electrolux mücadel) pe care o poartă poporul kurd pentru drepturile sale naționale și democratice; într-adevăr, un popor care zdrobește pe altul nu poate fi liber. Salvarea poporului kurd este legată de distrugerea acestui sistem de presiune și exploatare. Nu poate exista pace într-un astfel de sistem. Este imposibil, într-un astfel de sistem, să ai o republică democratică. Un public democratic a cărui bază este interesele muncitorilor, ale lucrătorilor și ale poporului asuprit kurd nu poate lua formă decât prin intermediul unei revoluții a muncitorilor și a lucrătorilor din toate națiunile. În acest context, sloganul comun al muncitorilor și lucrătorilor din toate națiunile și, în primul rând, cel al lucrătorilor și lucrătorilor din națiunea turcă este: La 28 aprilie 2001, în urma unei cereri din partea procurorului republicii și în conformitate cu articolele 28 din Constituție, 86 din fostul Cod de procedură penală și 2 alineatul (1) din Legea nr. 5680 privind presa, judecătorul care se află în apropierea instanței de securitate a statului membru în care a fost sesizată toate exemplarele tractului în cauză pe motiv că conținea argumente contrare legii. 16. Printr-un act de punere sub acuzare prezentat la 11 mai 2001, procurorul republicii l-a inculpat pe reclamant pentru tipărirea acestui tract și a solicitat condamnarea sa pentru incitare la □ și la laltimitate pe baza unei distincții bazate pe diferența rasială și regională în temeiul articolului 312 § 2 și 3 din vechiul cod penal. Prin același act, el a solicitat, de asemenea, aplicarea art. 36 din vechiul cod penal, care permite confiscarea obiectelor legate de culpă în cauză. 17. La 19 septembrie 2002, Curtea de Securitate a statului l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de un an și opt luni de închisoare, în conformitate cu art. 312 alineatele (2) și (3) din Codul penal anterior. Cu toate acestea, având în vedere statutul său de redactor-șef și în temeiul articolului 16 din Legea nr. 5680 privind presa, aceasta a transferat pedeapsa cu închisoarea într-o amendă de 2 871 YTL (aproximativ 1 600 EUR). Curtea a decis că plata lacunei se va face în douăzeci de rate egale. 18. În aceeași zi, reclamantul s-a ocupat de casare. 19. La 26 aprilie 2004, Curtea de Casație l-a decăzut pe reclamant de recurs și a confirmat hotărârea de primă instanță. La hotărârea în cauză nu i-a fost notificată, dar, la o dată nespecificată, a fost informat că trebuie să se adreseze Parchetului din Beyo Dreptul intern relevant în vigoare la data faptelor este citat în Hotărârea Seher Karataș c. Turcia 33179/96, § 22, 9 iulie 2002). 21. În practică, hotărârile de casare pronunțate în cauzele penale nu sunt supuse părților. După ce au fost prezentate și semnate, acestea sunt depuse la dosarul primei instanțe în cauză și sunt astfel puse la dispoziția părților (art. 304 din Codul de procedură penală). Mai târziu, dacă este necesar, procurorul districtual însărcinat cu executarea pedepselor procedează, în conformitate cu particularitățile cauzei, la unul dintre actele de executare, și anume invitația de a executa pedeapsa privativă de libertate, ordinul de plată sau notificarea hotărârii la condamnatul condamnat. În ipoteza în care o persoană nu dă curs invitației de a executa o pedeapsă privativă de libertate, Parchetul emite un mandat de arestare împotriva ei. În temeiul articolului 305 din Codul de procedură penală (art. 324 din fostul Cod de procedură penală), pronunțarea unei hotărâri judecătorești se face în principiu la sfârșitul instanței de judecată ținută de Curtea de Casație sau într-un termen de o săptămână de la data la care își are reședința. Având în vedere similitudinea cererilor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea decide să unească cererile și să le examineze împreună într-o singură hotărâre. II. PRIVIND RECEVALITATEA 23. Curtea constată că cauza ridică în principal probleme în ceea ce privește articolele 10 și 6 alineatul (1) din Convenție, dar că aceasta ridică, de asemenea, întrebări în temeiul articolelor 6 alineatul (1) și 3 litera (d), 7, 13, 14 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. privind admisibilitatea obiecțiunilor formulate în temeiul articolelor 6 alineatul (1) și 3 litera (d), 7, 13 și 14 din Convenție 24. Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) litera (d) din Convenție, coroborat cu art. 14, reclamantul se plânge că a fost condamnat la penalitate de către Curtea de Securitate a Uniunii Europene, în timp ce, în opinia sa, acest tip de afaceri ține, conform Legii nr. 5680 privind presa, de competența instanțelor corecționale sau a Curților de Justiție. Pe de altă parte, el pune în discuție independența și imparțialitatea Curții de Securitate a statului care l-a judecat. De asemenea, susține o încălcare a articolului 7 din Convenție, prin care a fost condamnat la penalitate din cauza unui act încheiat de alții. În plus, invocând art. 13 din Convenție, se plânge de absența unei căi de atac interne care să-i permită să-și conteste condamnarea. În cele din urmă, pe terenul articolului 14 coroborat cu art. 10 din Convenție, el susține că dreptul său de a primi și de a comunica informații a fost ignorat într-un mod discriminatoriu. 25. În ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe o lipsă de independență și de imparțialitate a instanței de securitate a statului, Curtea arată că nu există niciun judecător militar care să fi figurat în componența instanței de securitate a statului, independența și imparțialitatea acesteia. Pe de altă parte, în ceea ce privește statutul judecătorilor, aceștia beneficiază de garanții constituționale și legale (a se vedea, mutatis mutandis, Mrek c. Turcia (dec.), nr. 57175/00, 28 ianuarie 2003). Prin urmare, aceste obiecțiuni sunt vădit nefondate și trebuie respinse, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. În acest sens, Curtea consideră că, având în vedere concluzia la care a ajuns cu privire la cerința de previzibilitate prevăzută la art. 10 alineatul (2) (punctul 39 de mai jos), este, de asemenea, în mod vădit nefondat în sensul articolului 35 Õ§ 3 și 4 din convenție (a se vedea, în același sens, Erdo 25067/94 și 2506A94, § 59, CEDO 1999-IV). 26. Curtea constată că celelalte obiecțiuni ale reclamantului sunt formulate în general și că Ön Õ nu este susținută în niciun fel. În plus, nu există nicio dovadă că măsurile în litigiu pot fi atribuite unei diferențe de tratament, în sensul articolului 14 din Convenție ('brahim Aksoy c. Turcia, n 28635/95, 30171/96 și 34535/97, § 83, 10 octombrie 2000. Același lucru este valabil și în ceea ce privește presupusa discriminare a procedurii în litigiu (a se vedea, printre altele, Demirtaș c. Turcia (dec.), nr. 37452/97, 31 august 1999, și, mutatis mutandis Gerger c. Turcia [GC], n 24919/94, § 69, 8 iulie 1999. În consecință, aceste obiecții sunt, de asemenea, în mod evident greșit întemeiate și trebuie să fie respinse, în conformitate cu art. 35 § 3 și 4 din Convenție. Pe admisibilitatea rămășiței obiecțiilor 27. Guvernul pledează la cererea n 35721/04 pentru nerespectarea termenului de șase luni. El constată că decizia internă definitivă a fost pronunțată la 19 noiembrie 2003 și că a fost depusă la grefa Tribunalului de Primă Instanță la 5 februarie 2004. El concluzionează că, întrucât cererea a fost depusă la 3 septembrie 2004, au trecut mai mult de șase luni de la data depunerii deciziei interne definitive. 28. Reclamantul combate teza guvernului și susține că hotărârea Curții de Casație pronunțată la 19 noiembrie 2003 nu i-a fost pronunțată niciodată. În opinia sa, cererea sa a fost formulată într-un termen de șase luni de la 24 aprilie 2004, data la care Parchetul din apropierea tribunalului de Primă Instanță care a fost condamnat a notificat ordinul de plată. 29. Curtea consideră că este util să reamintească jurisprudența sa referitoare la regula termenului de șase luni în cauzele împotriva Turciei. 30. Potrivit jurisprudenței Curții, atunci când notificarea deciziei definitive nu este prevăzută în dreptul intern, trebuie luată în considerare data punerii la dispoziție a deciziei, de la care părțile pot lua efectiv cunoștință de conținutul acesteia (Seher Karataș) , citată anterior, punctul 27. Curtea amintește, de asemenea, că reclamantul sau avocatul său trebuie să dea dovadă de diligență pentru a obține o copie a deciziei depuse la grefă (M Curtea a considerat că recurenta nu poate fi informată decât după depunerea hotărârii Curții de Casație la grefa instanței de primă instanță și/sau notificarea unui act în vederea executării pedepsei aplicate. 32. În consecință, o notificare făcută în vederea executării unei pedepse întrerupe cursul termenului de șase luni. 33. Cu toate acestea, trebuie amintit faptul că, atunci când Curtea de Casație decide să țină o audiere, aceasta procedează la notificarea datei landului. În acest caz, justițiabilii trebuie să știe că în temeiul articolului 304 din Codul de procedură penală, pronunțarea unei hotărâri de casare la sfârșitul instanței sau în termen de o săptămână de la această audiere. Prin urmare, după cum s-a subliniat în Decizia Okulc. Turcia ((dec.), 455/85/99, 4 septembrie 2003), în cazul în care justițiabilii nu pot obține textul integral al hotărârii Curții de Casație în ziua pronunțării sale, ei pot avea o copie a acesteia cel târziu la data la care acest text a fost pus la dispoziția părților la grefa primei instanțe. 34. În speță, Curtea de Casație și-a pronunțat hotărârea la 19 noiembrie 2003, fără a ține o audiere. Această hotărâre a fost depusă la grefa instanței de primă instanță la data de 5 februarie 2004. În principiu, data la care termenul de șase luni a fost scurt. Cu toate acestea, reclamantul nu ar fi avut cunoștință de această hotărâre decât la data de 24 aprilie 2004, data la care procurorul general din Șișli stabilise și notificase amenda cu privire la plata căreia fusese condamnat. Curtea observă că a introdus prezenta cerere la 3 septembrie 2004, adică la aproximativ 10 luni de la pronunțarea hotărârii Curții de Casație, la șapte luni de la data la care textul acestei hotărâri a fost pus la dispoziția părților la grefa Tribunalului de Primă Instanță și la aproximativ patru luni de la data notificării acesteia. 35. Cu toate acestea, în conformitate cu jurisprudența sa Seher Karataș (citată anterior, § 28), Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 de a concluziona că termenul de șase luni începe să curgă de la data la care reclamantul a primit o notificare din partea Parchetului în vederea executării pedepsei în cauză, având în vedere faptul că nu a avut loc o audiere în fața Curții de Casație. În plus, Comisia consideră că, având în vedere durata globală a perioadelor luate în considerare, nu se poate recuza nicio lipsă de diligență reclamantului. 36. Prin urmare, Curtea respinge excepția nerespectării termenului de șase luni înaintat de guvern. 37. Comisia constată, de asemenea, că obiecțiunile întemeiate pe art. 10 (libertatea de exprimare) și art. 6 alineatul (1) (lipsa comunicării avizului procurorului) din convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1 (dreptul de proprietate) nu sunt în mod evident greșit întemeiate în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție și nici nu se confruntă cu un alt motiv dat. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. III. PE VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 10 DIN CONVENȚIA 38. Reclamantul susține că cele două condamnări pronunțate în temeiul articolului 312 din vechiul Cod Penal au încălcat art. 10 din convenție, conform căruia Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a înțelege și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni din partea autorităților publice și fără a ține seama de graniță (...) Faptul de a exercita aceste libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supus anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, (...) apărării ordinii și prevenirii infracțiunii (...). 39. Pentru Curte, este clar că condamnările reclamantului se referă la o interferență în dreptul său la libertatea de exprimare, ceea ce nu a fost contestat de . Pe de altă parte, nimeni nu contestă faptul că această interferență avea o bază legală, și anume art. 312 din Codul Penal, și că aceasta era prevăzută de legea În plus, având în vedere caracterul sensibil al luptei împotriva terorismului, precum și necesitatea autorităților de a-și exercita vigilența cu privire la acte care ar putea duce la creșterea violenței, Curtea consideră că poate admite că condamnarea reclamantului urmărește două obiective compatibile cu art. 10 alineatul (2) : apărarea ordinii și prevenirea criminalității. 40. În ceea ce privește necesitatea unei ingerințe în litigiu, Curtea va examina faptele cauzei în lumina jurisprudenței sale bine stabilite (a se vedea, printre altele, Seher Karataș, citată anterior, § 37). 41. Aceasta va acorda o atenție deosebită termenilor utilizați în textele incriminate, precum și contextului în care au fost făcute publice; în acest sens, va ține seama de circumstanțele care privesc cazul supus examinării sale, în special de dificultățile legate de lupta împotriva terorismului (Brahim Aksoy, citată anterior, punctul 60). 42. În ceea ce privește articolul În sfârșit, presiunile naționale, Curtea arată că este vorba despre un discurs politic, atât prin conținutul său, cât și prin termenii folosiți. 2 din Convenție nu lasă prea mult loc pentru restricții privind libertatea de exprimare în domeniul discursului politic sau al discursului privind chestiuni de interes general. În plus, aceasta constată că, în lumina cauzei K În cadrul represiunii sale împotriva luptei pentru independență din partea turcilor împotriva PKK, autorul articolului susține sau încearcă să justifice atacuri criminale împotriva civililor din sud-estul Turciei. În ansamblu, autorul își evidențiază solidaritatea cu poporul kurd. 43. Același lucru este valabil și în ceea ce privește tractul care a făcut obiectul celei de-a doua condamnări. În ceea ce privește folosirea unor termeni precum [d] în acest context, sloganul comun al muncitorilor și lucrătorilor din toate națiunile și, în primul rând, cel al lucrătorilor și lucrătorilor din națiunea turcă este: Curtea consideră că, în contextul lor, ei nu pot trece drept un apel la violență. Ea observă, de asemenea, că: este vorba despre un discurs politic, de conotație marxistă ( În opinia Curții, faptul că astfel de apeluri politice par incompatibile cu legislația represivă a statului turc nu contravine normelor democratice. Din acest punct de vedere, afirmațiile în cauză nu se diferențiază prea mult de cele ale mișcărilor politice care se exprimă în alte țări membre ale Consiliului Europei. În esență, pentru Curte este faptul că nu se menționează nici un pasaj care să indice faptul că scrierile în litigiu susțineau continuarea violenței, pe care o solicitau răzbunarea în mod egoist sau pe care o justificau actele teroriste pentru atingerea obiectivelor lor (a se vedea, a contra Zana Turcia, 25 noiembrie 1997, § 56-60, Rec., 1997 VII; a se vedea, de asemenea, Hotărârea și Deciziile 1997 VII; Gerger c. Turcia [GC], nr. 24919/94, § 50, 8 iulie 1999. Acestea nu au fost mai susceptibile de a favoriza violența prin generarea unei uri profunde și iraționale față de persoane identificate (a se vedea, a contraro Sürek c. Turcia [GC], nr 26682/95, § 62, CEDH 1999-IV; a se vedea, de asemenea, a se vedea, sak Tepe c. Turcia, n 1712/02, § 24, 21 octombrie 2008). 45. Prin urmare, Curtea concluzionează că ingerința în litigiu nu a fost necesară într-o societate democratică în sensul articolului 10 alineatul (2) din convenție. Prin urmare, a existat o încălcare a acestei dispoziții. IV. PRIVIND VIOLAȚIA ÎNCHEIATĂ A ARTICOLULUI 6 DIN CONVENȚIA 46. 35721/04, reclamantul se plânge, de asemenea, de lipsa de comunicare a avizului procurorului general în apropierea Curții de Casație. El vede o încălcare a articolului 6 din Convenție. 47. Curtea amintește că a examinat un litigiu identic cu cel prezentat de solicitant și a concluzionat că a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție ca urmare a necomunicarii avizului procurorului general, având în vedere natura observațiilor acestuia și a landului pentru un justițiabil din partea acestuia să răspundă în scris (Göçc. Turcia [GC], nr 36590/97, § 55, CEDH 2002 V. După examinarea prezentei cauze, Comisia consideră că, în cazul de față, Ö Õ nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce Curtea la o concluzie diferită. 48. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 49. În conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 50, măsura de confiscare pronunțată în speță de către instanța de securitate a statului a încălcat art. 1 din Protocolul nr. 50. În primul rând, trebuie arătat că măsura de care se plânge reclamantul reprezintă un efect secundar al condamnării sale, care constituie o componentă a încălcării articolului 10 constatat de Curte (punctul 45 de mai sus Öztürk. Turcia [GC], nr. 22479/93, § 76, CEDO 1999 VI. Prin urmare, Curtea apreciază că nu este necesar să se ia în considerare separat acest aspect pe fond. VI. PRIVIND LEGEREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 51. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se dea la o parte Ö Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 000 EUR pentru prejudicii materiale, pentru rambursarea lacunei de care a trebuit să plătească și 6 000 EUR pentru prejudicii morale. 53. Guvernul contestă aceste sume. 54. Curtea arată că amenzile aplicate reclamantului sunt consecința directă a încălcării constatate pe teren a articolului 10 din Convenție. Prin urmare, este necesar să se deducă rambursarea integrală a sumelor plătite de acesta. Pe baza tuturor informațiilor aflate în posesia sa, în special a parităților de schimb în vigoare la momentul plății amenzilor în cauză, Curtea acordă reclamantului 3 600 În ceea ce privește prejudiciul material, Curtea consideră că, în ceea ce privește prejudiciul moral, aceasta poate trece pentru că a trecut printr-o anumită deviere din cauza circumstanțelor din speță. Statuind în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenție, îi acordă 2 000 EUR drept despăgubiri pentru prejudiciul moral. Prospături și cheltuieli de judecată 55. Reclamantul solicită, de asemenea, 4 380 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată angajate. Acesta prezintă Curții o listă detaliată a lucrărilor și actelor efectuate de avocatul său, atât în fața instanțelor interne, cât și în fața Curții. 56. Guvernul apreciază aceste cereri nefondate și excesive. 57. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, având în vedere documentele aflate în posesia sa și criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR toate costurile și acordul reclamantului. Interese moratorii 58. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES, CURȚA, ÎN L cererile admisibile în ceea ce privește obiecțiunile formulate la art. 6 alineatul (1) (lipsa comunicării avizului procurorului) și la art. 10 din convenție, precum și la art. 1 din Protocolul nr. că a avut loc o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție în ceea ce privește lipsa de comunicare a avizului procurorului Déclare că nu este necesar să se ia în considerare separat mai exact art. 1 din Protocolul nr Spune că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 2 din Convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în lire turcești la rata aplicabilă la data regulamentului 600 EUR (trei mii șase sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale, (ii. 000 EUR (două mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale, (iii). 000 EUR (două mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, începând cu data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 5 mai 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Ireneu Cabral Baretto Președinte adjunct

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-01-26
0,98
AFFAIRE ÖZER c. TURQUIE (N° 2)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÖZER c. TURQUIE (N o 2) (Requête n o 871/08) ARRÊT STRASBOURG 26 janvier 2010 DÉFINITIF 26/04/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
CtEDO 2009-01-20
0,97
AFFAIRE ÖZOĞUZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÖZOĞUZ c. TURQUIE ( Requête n o 17533/04) ARRÊT STRASBOURG 20 janvier 2009 DÉFINITIF 20/04/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Özoğuz c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (
CtEDO 2008-06-24
0,97
AFFAIRE ÖZKARTAL c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÖZKARTAL c. TURQUIE (Requête n o 4287/04) ARRÊT STRASBOURG 24 juin 2008 DÉFINITIF 24/09/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2009-07-28
0,97
AFFAIRE İZZET ÖZCAN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE İZZET ÖZCAN c. TURQUIE (Requête n o 10324/05) ARRÊT STRASBOURG 28 juillet 2009 DÉFINITIF 28/10/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire İzzet Özcan c. Turquie, La Cour européenne des droits de
CtEDO 2009-10-06
0,97
AFFAIRE GEZER c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE GEZER c. TURQUIE (Requête n o 18704/04) ARRÊT STRASBOURG 6 octobre 2009 DÉFINITIF 06/01/2010 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
Sursă