GÖDEKOĞLU c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 11524/08 Bar Având în vedere decizia parțială din 8 aprilie 2014, După ce a deliberat, face următoarea decizie în fața Curții a Uniunii Europene, recurentul, dl Barnaș Gödekolu, este un resortisant turc născut în 1998 și rezident în Istanbul. Acesta este reprezentat în fața Curții de către tatăl său, dl Ali Gödekolu. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Mama reclamantului suferea în timpul sarcinii de o complicație medicală. La 14 iunie 1998, reclamantul s-a născut la Spitalul Civil din Karklareli. În aceeași zi, el a fost transferat la Spitalul Universitar Cerrahpașa din Istanbul.

Reclamantul a rămas la spital aproximativ o lună. O monitorizare neurologică a fost recomandată la plecarea sa. Tatăl reclamantului consideră că corpul medical este responsabil pentru o serie de neglijențe și întârzieri în ziua nașterii fiului său și că, de - a lungul timpului, el a observat că facultățile mintale ale fiului său nu se dezvoltă în mod normal. La 30 ianuarie 2004, reclamantul și părinții săi au depus o cerere de despăgubire în fața Ministerului Sănătății. Această cerere a fost respinsă la 6 aprilie 2004. La 1 iunie 2004, reclamantul și părinții săi au formulat o acțiune în instanță în deplină instanță în fața Tribunalului Administrativ din Ecuador, care a fost respinsă la 31 mai 2005 pentru nerespectarea termenelor de recurs.

În decizia sa, Tribunalul s-a referit la termenul de recurs de un an de la data la care părțile interesate ar fi trebuit să fi luat cunoștință de prejudiciu și la termenul general de cinci ani de la data faptelor. Acesta a fost de neconceput ca reclamanții să nu fi fost conștienți de întârzierea dezvoltării capacităților mentale ale reclamantului pe parcursul celor șase ani, iar decizia a fost confirmată de Consiliul de Stat din 22 ianuarie 2007, apoi notificată tatălui reclamantului la 11 august 2007. Între timp, părinții reclamantului au depus, de asemenea, o plângere împotriva membrilor corpului medical care erau în funcțiune în ziua nașterii fiului lor, În special, aceasta s-a bazat pe depoziții, precum și pe un raport de competență al institutului medico-legal din 21 octombrie 2005, care a concluzionat că nu se putea atribui nici o vină corpului medical în legătură cu intervențiile în cauză.

10. La 1 martie 2007, Curtea de Casație a transformat decizia pronunțată de instanța judecătorească într-un refuz ( kamu davas Electroluxn düșürülmesi ) pe motiv că faptele au fost prescrise la data la care aceaceasta a fost pronunțată. La 21 septembrie 2007, această decizie a fost notificată tatălui reclamantului, parte implicată în procedură. GRIFS 11. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul formulează obiecțiuni cu privire la procedurile administrative și penale. Pe de o parte, el reproșează instanțelor administrative că a dat dovadă de o formalitate excesivă, deoarece, în opinia sa, prejudiciul în cauză a continuat, așa cum ar fi dovedit starea sa de sănătate. Pe de altă parte, consideră că, în cadrul procedurii penale, Comitetul Institutului de Medicină Legală, autorul raportului din 21 În octombrie 2005, ar fi trebuit să se înțeleagă în formarea sa un pediatru și experți în neurologie și psihiatrie infantilă.

Primul este legat de procedura administrativă și constă într-o plângere conform căreia autoritățile judiciare ar fi aplicat termenele de recurs într-un mod foarte riguros, fără a lua în considerare faptele. Al doilea motiv se referă la procedura penală, în cursul căreia comitetul de experți nu ar fi fost format în mod corespunzător. 13. În ceea ce privește procedura administrativă, Curtea constată că decizia finală pronunțată în această privință a fost notificată reclamantului la 11 august 2007. Cererea fiind introdusă la 23 februarie 2008, această parte a cererii este tardivă și trebuie respinsă, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție.

14. În ceea ce privește procedura penală, Curtea amintește că, după intrarea în vigoare a noului cod penal turc la 1 iunie 2005, partea vătămată, chiar dacă este constituită în parte, nu dispune decât de căi de atac civile sau administrative pentru a obține despăgubiri pentru prejudiciile materiale sau morale ale acesteia (a se vedea Beyazgül c. Turcia, n 27849/03, §§ 36 și 44, 22 septembrie 2009, precum și referințele menționate în aceasta), ceea ce, de altfel, reclamantul a făcut în speță. Prin urmare, Curtea consideră că procedura penală se referea numai la eventuala răspundere penală a inculpaților. În consecință, art. 6 alin. (1) nu se aplică acestei proceduri și că această parte a cererii trebuie respinsă pentru incompatibilitate Rația Materiae cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 alineatul (a) și al articolului 4. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă.

Făcut în franceză și comunicat în scris la 6 septembrie 2018. Hasan Bak

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 11524/08 Barıș GÖDEKOĞLU contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 3 juillet 2018 en un comité composé de : Paul Lemmens, président, Valeriu Grițco, Stéphanie Mourou-Vikström, juges, et de Hasan Bakırcı, greffier adjoint de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 23 février 2008, Vu la décision partielle du 8 avril 2014, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT