Șahinler împotriva Turciei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 33304/09 Faik ȘAHINLER și Gulderen ȘAHINLER împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 6 februarie 2018 într-un comitet compus din Ledi Bianku, președinte, Nebojša Vučinić, Jon Fridrik Kjølbro, judecători, și din Hasan Bak Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie ÎN FAPTĂ și Griefs Reclamanții, domnul Faik Șahinler și domnul Gülderen Șahinler, sunt resortisanți turci născuți în 1971 și, respectiv, 1974 și reședința în Bursa. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către M. N. Bener, avocată din Bursa.

Guvernul turc a fost reprezentat de agentul său. Reclamanții se plâng de circumstanțele morții bebelușului lor în vârstă de 11 luni de la o traumă la cap care nu ar fi fost detectată la timp de către medicii de urgență. Cererea a fost comunicată guvernului pârât din punctul de vedere al articolului 2 din Convenție. În observațiile sale, guvernul a informat Curtea că, la 9 și 10 iulie 2015, reclamanții au înaintat două cereri Curții Constituționale cu privire la această cauză și că acestea sunt încă în curs de desfășurare în fața acestei instanțe. În consecință, el invită Curtea să respingă prezenta cerere pentru neobosirea căilor de atac interne. Curtea constată că cele două cereri depuse în fața Curții Constituționale de către solicitanți rămân în realitate pendinte până în prezent.

Prin urmare, Curtea declară inadmisibilă cererea de neobosire a căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. Comisia consideră că este necesar să sublinieze că aceasta își menține competența de control final pentru orice litigiu prezentat de solicitanți care, după cum dorește principiul subsidiarității, au epuizat căile de atac interne disponibile ( Hasan Uzun c. Turcia (dec), n 10755/13, § 71, 30 aprilie 2013). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 1 martie 2018. Hasan Bak

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 33304/09 Faik ȘAHINLER et Gulderen ȘAHINLER contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 6 février 2018 en un comité composé de : Ledi Bianku, président, Nebojša Vučinić, Jon Fridrik Kjølbro, juges, et de Hasan Bakırcı, greffier adjoint de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 18 mai 2009, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Faits et Griefs Les requérants, M. Faik Șahinler et M me Gülderen Șahinler, sont des ressortissants turcs nés respectivement en 1971 et en 1974 et résidant à Bursa.

Ils ont été représentés devant la Cour par M e N. Bener, avocate à Bursa. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent. Les requérants se plaignent des circonstances du décès de leur bébé de onze mois d’un traumatisme crânien qui n’aurait pas été détecté à temps par les médecins urgentistes. EN DROIT La requête a été communiquée au gouvernement défendeur sous l’angle de l’article 2 de la Convention. Dans ses observations, le Gouvernement a informé la Cour que les 9 et 10 juillet 2015, les requérants ont introduit deux requêtes devant la Cour constitutionnelle à propos de cette affaire et qu’elles sont toujours pendantes devant cette juridiction. En conséquence, il invite la Cour à rejeter la présente requête pour non-épuisement des voies de recours internes.

La Cour observe que les deux requêtes introduites devant la Cour constitutionnelle par les requérants demeurent effectivement pendantes à ce jour. Par conséquent, elle déclare la requête irrecevable pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention. Elle estime nécessaire de souligner qu’elle conserve sa compétence de contrôle ultime pour tout grief présenté par des requérants qui, comme le veut le principe de subsidiarité, ont épuisé les voies de recours internes disponibles ( Hasan Uzun c. Turquie (déc), n o 10755/13, § 71, 30 avril 2013). Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable. Fait en français puis communiqué par écrit le 1 er mars 2018. Hasan Bakırcı Ledi Bianku Greffier adjoint Président