CASE OF NEVADA TOURS 2004 AD AND BULGARIAN TOURIST COMPANY GLOBAL TOURS AD v. BULGARIA

Terza secțiune CAUZA DE NEVADA TOURS 2004 AD ȘI BULGARIAN TORIST COMPANIE GLOBAL TOURS AD c. BULGARIA (Aplicații nos. 4173/20 și 6186/20) JUDGMENT STRASBOURG 10 septembrie 2024 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Nevada Tours 2004 AD și Bulgar Tours Global Tours AD c. Bulgaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a treia), ședința în calitate de comitet compus din: Georgios A. Serghides , Președintele Oddný Mjöll Arnardóttir, Diana Kovatcheva , judecători și Olga Chernishova, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererile împotriva Republicii Bulgaria depuse cu Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de două societăți bulgare de stoc comun, astfel cum sunt enumerate în tabelul adăugat („societățile solicitante”), la diferitele date indicate în acest articol; hotărârea de a anunța cererile către Guvernul bulgar („Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dna M. Tsocheva, de la Ministerul Justiției; observațiile părților; după deliberarea în particular la 9 iulie 2024, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: (n. 66581/12 și 25054/15, 14 mai 2020) și se referă la adecvarea compensației pentru expropriarea în temeiul Legii privind proprietățile de stat. În 2019 guvernatorul Regiunii Burgas a expropriat două parcele de teren deținute de companiile solicitante, care măsoară 4.103 și 14.390 de metri pătrați, pentru construcția unui drum. Companiile utilizaseră parcele în cadrul acordurilor de închiriere începând cu 2007, iar în cele din urmă le-au achiziționat în 2018. Contractele de închiriere au fost încheiate de când reclamanții au intenția de a dezvolta terenurile care, chiar dacă erau considerate oficial agricole, fac parte dintr-o zonă industrială în apropierea orașului Burgas. În cadrul planului de dezvoltare urbană locală din 2011 terenurile au fost alocate serviciilor publice și administrative, comerțului și întreprinderilor private mici. În cadrul procedurii de expropriare, care au fost încheiate cu două hotărâri finale ale Curții administrative Burgas din 12 și 22 iulie 2019, terenurile reclamanților au fost considerate agricole și în alegerea unor parcele comparabile de teren care au fost supuse tranzacțiilor în perioada anterioară expropriației, în conformitate cu criteriile stabilite în Legea privind proprietatea de stat (a se vedea Kostov și altele) , citat mai sus, §§ 25-26), autoritățile au luat în considerare terenurile agricole. În special, Curtea Administrativă Burgas se baza pe un raport de experți cuprinzând douăzeci de parcele ale acestor terenuri în zona Burgas, care au fost vândute pentru prețuri variabile de la 0,42 lev bulgare (BGN) (0,21 euro – EUR) la BGN 88 (EUR 45) pe metrou pătrat. Valoarea medie calculată pe acest motiv și, în consecință, compensația acordată societăților solicitante a fost echivalentă cu BGN 16,57 (8,47 EUR) pe metrou pătrat. Societățile solicitante s-au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, pe baza articolului 13 din Convenție, ca valoarea compensației era inadecvată, deoarece era considerabil sub valoarea efectivă a pieței lor de terenuri. EVALUAREA CURTEI A DECIZIELOR având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 1 din protocolul n. 1 Părțile societăților candidate sunt examinate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Kostov și alții , citate mai sus, §§ 94-96, și Hristova și alții c. Bulgaria [Comitetul], nr. 56681/15, § 6, 5 septembrie 2023). Cererea nu este, vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenție sau inadmisibilă pe orice alt motiv. Acestea trebuie, prin urmare, declarate admisibile. Legea și practicile interne relevante și criteriile privind adecvarea compensației pentru expropiere în temeiul Legii de stat privind proprietăți au fost descrise în Kostov și altele (citată mai sus). În special, Curtea a reiterat că luarea proprietăților fără plată a unei sume rezonabile legate de valoarea sa ar constitui, în mod normal, o ingerință disproporționată și că suma compensației trebuie calculată pe baza valorii proprietăților la data în care a fost pierdută proprietatea acesteia (ibid., §§§ 62-63). Kostov și alții (citate mai sus, §§ 81-87 și 91), precum și în unele dintre cazurile de urmărire (a se vedea Hristova și alții , citate mai sus, §§ 11-18, și Bozhilov și alții c. Bulgaria [Comitetul], nr. 56383/15, §§ 11-13, 5 septembrie 2023), Curtea a constatat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. Acesta a remarcat valoarea compensației acordate reclamanților în conformitate cu normele Legii privind proprietățile de stat, dar a observat că valoarea pieței terenurilor reclamanților ar fi putut fi mult mai mare. Acesta a concluzionat că Statul pârât nu a demonstrat că compensația acordată la nivel intern îndeplinește cerința de a fi în mod rezonabil legată de valoarea reală a terenurilor reclamanților. Prin urmare, Curtea trebuie să evalueze, în acest caz, pe baza faptelor prezentate de părți, dacă există suficiente indicatori care indică faptul că valoarea reală a terenurilor societăților solicitante ar fi putut fi semnificativ mai mare decât compensația acordată la nivel intern. 10. După cum s-a remarcat, compensația a fost echivalentă cu BGN 16,57 (EUR) 8.47) per metrou pătrat (a se vedea punctul 2 de mai sus). Pentru a justifica acest nivel de compensare, guvernul a subliniat că aceaceasta a fost atinsă în conformitate cu cerințele Legii privind proprietățile de stat. În plus, au remarcat că terenurile au fost agricole și a considerat speculativ să presupună că societățile solicitante ar fi putut să-l dezvolte altfel. 12. Societățile solicitante, din partea lor, s-au opus la nivelul compensației, precum și la tratarea terenurilor lor ca fiind puramente agricole. Ei au prezentat argumentele de mai jos. În primul rând, ei au cumpărat terenurile la prețuri semnificativ mai mari, la BGN 88 (EUR 45) pe metrou pătrat în aplicare nr. 4173/20, și BGN 80 (41 EUR) pe metrou pătrat în cerere nr. 6186/20. În al doilea rând, deja după deținerea terenului în 2007 societatea reclamantă în cerere nr. 4173/20 a obținut consimțământul autorităților municipale de a modifica statutul terenului și de a-l face constructibil; totuși nu s-a luat o decizie oficială după aceea, se pare că datorită planurilor emergente de construcție a unui drum. În al treilea rând, în procedura inițiată de societatea reclamantă în cerere nr. 6186/20 expertul desemnat de instanță a fost în plus sarcinat, la cererea reclamantului, cu un preț mediu bazat pe tranzacții cu parcele cu aceleași caracteristici ca ale reclamantului, și anume terenurile agricole alocate pentru dezvoltarea unei zone industriale și comerciale (a se vedea punctul 1 mai sus). Expertul a selectat astfel patru tranzacții din cele douăzeci care îndeplinesc cerințele formale din Legea privind proprietatea de stat (a se vedea punctul 2 de mai sus) și a calculat pe baza lor o valoare medie a BGN 57.5 (29 EUR) per metrou pătrat. Un astfel de calcul a fost considerat irelevant de către Curtea Administrativă Burgas, care a susținut că trebuie să respecte criteriile stabilite de Legea privind proprietatea de stat. În al patrulea rând, în aprilie și mai 2018, municipiul a avut plăți valoroase de terenuri agricole situate aproape de cele ale societăților solicitante la BGN 60 (30.1) și BGN 162 (83 EUR) pe metrou pătrat, în cadrul procedurilor administrative privind o modificare a statutului de teren al respectivului teren. A cincea, în 2018, experții reținuți de solicitanți și loor (a se vedea punctul 1 de mai sus privind acordurile de închiriere încheiate de solicitanți) au apreciat terenurile lor la aproximativ 130 (66 EUR) pe metrou pătrat. 14. Curtea este convinsă că circumstanțele menționate de societățile solicitante sunt suficiente pentru a concluziona că valoarea reală a pieței terenurilor expropriate ar fi putut fi substanțial mai mare decât compensația acordată la nivel național. În special, nu consideră etichetarea terenurilor reclamanților ca fiind agricolă de caracter decisiv. Este evident că terenurile au avut un potențial dincolo de utilizarea agricolă, având în vedere că este situată într-o zonă industrială și alocată în cadrul planului local de dezvoltare urbană pentru dezvoltarea industrială și comercială (a se vedea punctul 1 de mai sus). În plus, Curtea a reținut în circumstanțe similare că ceea ce contează nu era statutul oficial al terenurilor, ci valoarea sa reală (a se vedea Bozhilov și altele) În ceea ce privește argumentul Guvernului potrivit căruia compensarea la nivel intern a fost calculată în conformitate cu cerințele Legii privind proprietățile de stat (a se vedea punctul 11 de mai sus), Curtea nu are nici un motiv să se îndoiască că acest lucru a fost așa. În plus, a susținut anterior că abordarea în temeiul legislației naționale nu a putut fi considerată ca fiind incapabilă a priori de a conduce la determinarea unei compensații adecvate (a se vedea Kostov și alții , citat mai sus § 80 ) . Cu toate acestea, faptul rămâne că în cazul în care nu există flexibilitate în legislația internă și deficitul autorităților interne de a ține seama suficient de caracteristicile individuale ale terenului societăților solicitante a condus la ceea ce consideră Curtea ca un rezultat problematic. 16. În consecință, Curtea concluzionează că compensația acordată societăților reclamante pentru terenurile lor expropriate nu a fost în mod rezonabil legată de valoarea terenului respectiv, ceea ce înseamnă că cerințele de la art. 1 din Protocolul nr. 1 nu au fost îndeplinite și că privațiile reclamanților de proprietate au constituit o măsură disproporționată. 17. În consecință, s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr. APLICAREA ARTICOLULUI 41 din CONVENȚIE Societățile solicitante au solicitat valoarea terenurilor lor. Ele au prezentat evaluări elaborate în decembrie 2023, conform căreia valoarea de piață echitabilă a terenurilor a fost între 68 și 70 euro (EUR) pe metrou pătrat. Pe acest motiv, reclamantul în cererea nr. 4173/20 a solicitat EUR 279 988 în ceea ce privește prejudiciu material și reclamantul în cererea nr. 6186/20 a solicitat 1,104.207.19 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale, fiecare societate a solicitat 15.000 EUR. Ei au subliniat că au achiziționat parcele contestate de terenuri în vederea dezvoltării lor. 20. Guvernul a contestat afirmațiile. 21. Într-un caz, cum ar fi cel actual, Curtea este de a face o atribuire care este, în măsura posibilului, „relativ rezonabil” cu valoarea pieței terenurilor expropriate în momentul în care reclamantul a pierdut proprietatea acesteia (a se vedea Visti ustedš și Perepjolkins c. Letonia (justă satisfacție) [GC], nr. 71243/01, § 36, CEDH 2014, și Kostov și alții , citate mai sus, § 102). 22. Cu toate acestea, Curtea nu este în măsură să stabilească exact o astfel de valoare. În timp ce reclamanții au prezentat evaluări (a se vedea punctul 18 de mai sus), Curtea nu este convinsă că valorile indicate în acest caz au fost cu siguranță stabilite valori de piață în momentul în care reclamanții au pierdut proprietatea terenurilor lor. Este semnificativ în acest sens că exemplele folosite mai sus pentru a se îndoi cu privire la adecvarea compensației acordate de autoritățile interne se referă la valori diferite (a se vedea punctul 13 de mai sus). 23. În consecință, ca în Kostov și alții (citat mai sus, § 105), Curtea este de părere că cele mai adecvate mijloace de remediere a încălcării constatate în acest caz ar fi redeschiderea procedurii la nivel intern și reexaminarea cererilor societăților solicitante în conformitate cu cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 1), dreptul intern prevede în mod clar o astfel de posibilitate (ibid., § 104). 24. Prin urmare, Curtea respinge cererile pentru prejudiciu material. 25. În ceea ce privește prejudiciile morale, acordă fiecare dintre societățile solicitante 3,000 EUR (a se vedea Cominersoll S.A. c. Portugalia ([GC], nr. 35382/97, § 35, ECHR 2000 IV). 26. În ceea ce privește costurile și cheltuielile, societatea reclamantă în cerere nr. 4173/20 a solicitat rambursarea de 7,200 EUR pentru reprezentarea sa juridică în fața Curții și 17 EUR pentru postare. Societatea reclamantă în cererea nr. 6186/20 a solicitat, din partea sa, 4,800 EUR pentru reprezentarea sa juridică, 17 EUR pentru postare și 115 EUR pentru traducere. Reclamanții au prezentat factura și chitanțe relevante. 27. Guvernul a contestat cererile. 28. Având în vedere documentele în posesia sa și natura cauzei, Curtea consideră că este rezonabil să se atribuie fiecărei societăți solicitante 2 000 EUR care acoperă costurile sub toate șefurile, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamanților. Pentru aceste motive, CURTE, UNANIMOUS, hotărăște să se alăture cererilor; declară că cererile sunt admisibile; că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1; deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească fiecare societate solicitantă, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (i) 3000 EUR (3 mii euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 2 000 EUR (2 mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil pentru reclamanții, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale; restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 10 septembrie 2024, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul de judecată. Olga Chernishova Georgios A. Serghides Președintele adjunct al grefierului APENDIX Lista cazurilor: nr. cerere nr. Denumire de caz Lodgedd on Solicitant An of Register Place of Register Georgios Reprezentat până la 4173/20 Nevada Tours 2004 AD v. Bulgaria 11/01/2020 NEVADA TOURS 2004 AD 2003 Nesebar M. Ekimdzhiev K. Boncheva M. Dokova-Kostadinova 6186/20 Bulgarian Tours Global Tours AD v. Bulgaria 21/01/2020 BULGARIAN TOURIST COMPANY GLOBAL TOURS AD 1999 Burgas M. Ekimdzhiev K. Boncheva M. Dokova-Kostadinova

THIRD SECTION

CASE OF NEVADA TOURS 2004 AD AND

BULGARIAN TOURIST COMPANY GLOBAL TOURS AD v.

BULGARIA

(Applications nos. 4173/20 and 6186/20)

JUDGMENT

STRASBOURG

10 September 2024

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Nevada Tours 2004 AD and Bulgarian Tourist Company Global Tours AD v. Bulgaria,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Georgios A. Serghides

, President

,

Oddný Mjöll Arnardóttir,

Diana Kovatcheva

, judges

,

and Olga Chernishova,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the applications against the Republic of Bulgaria lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by two Bulgarian joint-stock companies, as listed in the appended table (“the applicant companies”), on the various dates indicated therein;

the decision to give notice of the applications to the Bulgarian Government (“the Government”), represented by their Agent, Ms M. Tsocheva from the Ministry of Justice;

the parties’ observations;

Having deliberated in private on 9 July 2024,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1

.

The case is of the type examined in

Kostov and Others v. Bulgaria

(nos.

66581/12 and 25054/15, 14 May 2020) and concerns the adequacy of compensation for expropriation under the State Property Act. In 2019 the governor of Burgas Region expropriated two plots of land owned by the applicant companies, measuring 4,103 and 14,390 square metres, for the construction of a road. The companies had been using the plots under lease agreements since 2007, and had eventually purchased them in 2018. The lease agreements had been concluded since the applicants intended to develop the land, which, even though formally considered agricultural, was part of an industrial zone in the vicinity of the city of Burgas. Under the local urban development plan of 2011 the land was allocated for public and administrative services, commerce and small private enterprises.

2

.

In the expropriation proceedings, which were concluded with two final judgments of the Burgas Administrative Court of 12 and 22 July 2019, the applicants’ land was considered agricultural, and in selecting comparable plots of land which had been subject to transactions in the period preceding the expropriation, in line with the criteria set out in the State Property Act (see

Kostov and Others

, cited above, §§ 25-26), the authorities took into account agricultural land. In particular, the Burgas Administrative Court relied on an expert report listing twenty plots of such land in the area of Burgas, which had been sold for prices varying from 0.42 Bulgarian levs (BGN) (0.21 euros – EUR) to BGN 88 (EUR 45) per square metre. The average value calculated on this ground, and accordingly the compensation awarded to the applicant companies, was equivalent of BGN

16.57 (EUR

8.47) per square metre.

3.

The applicant companies complained under Article 1 of Protocol No.

1, relying in addition on Article 13 of the Convention, that the amount of compensation was inadequate as it was considerably below the actual market value of their plots of land.

THE COURT’S ASSESSMENT

JOINDER OF THE APPLICATIONS

4.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 1 of protocol n

o

. 1

5.

The applicant companies’ complaints fall to be examined under Article

1 of Protocol No. 1 (see

Kostov and Others

, cited above, §§ 94-96, and

Hristova and Others v. Bulgaria

[Committee], no. 56681/15, §

6, 5

September 2023).

6.

The applications are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other ground. They must therefore be declared admissible.

7.

The relevant domestic law and practice and the criteria concerning the adequacy of compensation for expropriation under the State Property Act have been described in

Kostov and Others

(cited above). In particular, the Court reiterated that the taking of property without payment of an amount reasonably related to its value would normally constitute a disproportionate interference, and that the amount of compensation had to be calculated on the basis of the value of the property at the date on which ownership of it was lost (ibid., §§ 62-63).

8.

In the individual cases examined in

Kostov and Others

(cited above, §§

81-87 and 91), as well as in some of the follow-up cases (see

Hristova and Others

, cited above, §§ 11-18, and

Bozhilov and Others v. Bulgaria

[Committee], no. 56383/15, §§ 11-13, 5 September 2023), the Court found a violation of Article 1 of Protocol No. 1. It noted the amount of compensation awarded to the applicants in accordance with the rules of the State Property Act, but saw serious indications that the market value of the applicants’ land was likely to have been much higher. It concluded that the respondent State had not shown that the compensation awarded at the domestic level met the requirement of being reasonably related to the actual value of the applicants’ land.

9.

The Court therefore has to assess in the present case, on the basis of the facts submitted by the parties, whether there are sufficient indicators that the actual value of the applicant companies’ land could have been significantly higher than the compensation awarded at the domestic level.

10.

As noted, that compensation was equivalent to BGN

16.57 (EUR

8.47) per square metre (see paragraph 2 above).

11

.

In order to justify such level of compensation, the Government pointed out that it had been reached in accordance with the requirements of the State Property Act. They noted additionally that the land had been agricultural, and considered it speculative to assume that the applicant companies could have developed it otherwise.

12.

The applicant companies, for their part, objected against the level of compensation, as well as the treatment of their land as purely agricultural. They put forward the arguments below.

13

.

First, they had themselves bought the land at significantly higher prices shortly before the expropriation – namely, at BGN 88 (EUR 45) per square metre in application no. 4173/20, and BGN 80 (EUR 41) per square metre in application no. 6186/20. Second, already after taking possession of the land in 2007 the applicant company in application no. 4173/20 had obtained the municipal authorities’ consent to modify the land’s status and render it constructible; no formal decision had however been taken afterwards, apparently because of the emerging plans for the construction of a road. Third, in the proceedings initiated by the applicant company in application no. 6186/20 the court-appointed expert had been additionally tasked, upon a request by the applicant, with calculating an average price based on transactions with plots with the same characteristics as the applicant’s, namely agricultural land allocated for the development of an industrial and commercial zone (see paragraph 1 above). The expert thus selected four transactions of the twenty meeting the formal requirements of the State Property Act (see paragraph 2 above), and calculated on their basis an average value of BGN 57.5 (EUR 29) per square metre. Such a calculation was considered irrelevant by the Burgas Administrative Court, which held that it had to abide by the criteria established by the State Property Act. Fourth, in April and May 2018 the municipality had valued plots of agricultural land situated close to those of the applicant companies at BGN

60 (EUR 30.1) and BGN 162 (EUR 83) per square metre, in administrative proceedings concerning a change in that land’s status. And fifth, in 2018 experts retained by the applicants and the lessor (see paragraph 1 above on the lease agreements entered into by the applicants) had valued their land at about BGN 130 (EUR 66) per square metre.

14.

The Court is satisfied that the circumstances referred to by the applicant companies are sufficient for it to conclude that the real market value of the expropriated land could have been substantially higher than the compensation awarded at the national level. In particular, it does not consider the labelling of the applicants’ land as agricultural to be of a decisive character. It is obvious that the land had a potential beyond agricultural use, seeing that it was situated in an industrial zone and allocated under the local urban development plan for industrial and commercial development (see paragraph 1 above). In addition, the Court has held in similar circumstances that what mattered was not the land’s formal status, but its actual value (see

Bozhilov and Others

, cited above, § 12).

15.

As to the Government’s argument that the compensation at the domestic level was calculated in accordance with the requirements of the State Property Act (see paragraph 11 above), the Court has no reason to doubt that this was so. Furthermore, it has previously held that the approach under the national law could not be seen as incapable

a priori

of leading to the determination of adequate compensation (see

Kostov and Others

, cited above, §

80). However, the fact remains that in the case at hand the lack of flexibility of the domestic legislation and the failure of the domestic authorities to take sufficient account of the individual characteristics of the applicant companies’ land led to what the Court sees as a problematic result.

16.

Accordingly, the Court concludes that the compensation awarded to the applicant companies for their expropriated land was not reasonably related to that land’s value, which means that the requirements of Article 1 of Protocol No. 1 have not been met, and that the deprivations of the applicants of their property was a disproportionate measure.

17.

There has accordingly been a violation of Article 1 of Protocol No.

1.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

18

.

The applicant companies claimed the value of their land. They submitted valuations prepared in December 2023, according to which the fair market value of the land was between 68 and 70 euros (EUR) per square metre. On that ground, the applicant in application no. 4173/20 claimed EUR

279,988 in respect of pecuniary damage, and the applicant in application no. 6186/20 claimed EUR 1,104,207.

19.

As to non-pecuniary damage, each company claimed EUR

15,000. They pointed out that they had acquired the disputed plots of land with a view to developing them.

20.

The Government contested the claims.

21.

In a case such as the present one the Court is to make an award which is, as far as possible, “reasonably related” to the market value of the expropriated land at the time the applicant lost ownership thereof (see

Vistiņš and Perepjolkins v. Latvia

(just satisfaction) [GC], no. 71243/01, § 36, ECHR 2014, and

Kostov and Others

, cited above, § 102).

22.

However, the Court is unable in the case at hand to determine precisely such a value. While the applicants submitted valuations (see paragraph 18 above), the Court is not satisfied that the values indicated therein were definitely established market values at the time when the applicants lost ownership of their land. It is significant in that regard that the examples used above to cast doubt on the adequacy of the compensation awarded by the domestic authorities refer to different values (see paragraph

13 above).

23.

Consequently, as in

Kostov and Others

(cited above, § 105), the Court is of the view that the most appropriate means to remedy the violation found in the case would be to reopen the proceedings at the domestic level and re-examine the applicant companies’ claims in compliance with the requirements of Article 1 of Protocol No. 1. Domestic law provides clearly for such a possibility (ibid., § 104).

24.

The Court thus dismisses the claims for pecuniary damage.

25.

As to non-pecuniary damage, it awards each of the applicant companies EUR 3,000 (see

Comingersoll S.A. v.

Portugal

([GC], no.

35382/97, § 35, ECHR 2000

‑

IV).

26.

As concerns costs and expenses, the applicant company in application no. 4173/20 claimed the reimbursement of EUR 7,200 paid for its legal representation before the Court and EUR 17 for postage. The applicant company in application no. 6186/20 claimed, for its part, EUR 4,800 for its legal representation, EUR 17 for postage, and EUR 115 for translation. The applicants submitted the relevant invoices and receipts.

27.

The Government contested the claims.

28.

Having regard to the documents in its possession and to the nature of the case, the Court considers it reasonable to award to each applicant company EUR 2,000 covering costs under all heads, plus any tax that may be chargeable to the applicants.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the applications admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay each applicant company, within three months, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(i)

EUR 3,000 (three thousand euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;

(ii)

EUR 2,000 (two thousand euros), plus any tax that may be chargeable to the applicants, in respect of costs and expenses;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 10 September 2024, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Olga Chernishova

Georgios A. Serghides

Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of cases:

No.

Application no.

Case name

Lodged on

Applicant

Year of Registration

Place of Registered Seat

Represented by

1.

4173/20

Nevada Tours 2004 AD v.

Bulgaria

11/01/2020

NEVADA TOURS 2004 AD

2003

Nesebar

M. Ekimdzhiev

K. Boncheva

M. Dokova-Kostadinova

2.

6186/20

Bulgarian Tourist Company Global Tours AD v.

Bulgaria

21/01/2020

BULGARIAN TOURIST COMPANY GLOBAL TOURS AD

1999

Burgas

M. Ekimdzhiev

K. Boncheva

M. Dokova-Kostadinova