CASE OF STEFANOVA AND OTHERS v. BULGARIA

A treia secțiune CAUZĂ DE STEFANOVA ȘI ALȚII v. BULGARIA (Cererea nr. 9313/21) HOTĂRÂREA STASBOURG 25 februarie 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Stefanova și alții v. Bulgaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Peeter Roosma , Președintele Diana Kovatcheva, Mateja .urović , judecători și Olga Chernishov, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nu. 9313/21) împotriva Republicii Bulgaria depusă în fața Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 27 ianuarie 2021 de trei resortisanți bulgari, enumerați în tabelul adăugat („reclamanții”), reprezentați de dl M. Ekimdzhiev, dna K. Boncheva și dna Dokova-Kostadinova, avocați care practică în Plovdiv; hotărârea de a anunța cererea către Guvernul bulgar („Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dna M. Tsocheva, de la Ministerul Justiției; observațiile părților; după deliberarea în particular la 28 ianuarie 2025, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: Cererea se referă la o plângere similară cu cea examinată în hotărârea Kostov și alții c. Bulgaria (n. 66581/12 și 25054/15, 14 mai 2020), și anume că compensația acordată reclamanților pentru terenurile lor expropriate nu era adecvată. Planul de teren al reclamanților de 390 de metri pătrați în Sofia a fost expropiat de decizia unui primar din 7 octombrie 2019 în vederea punerii în aplicare a unui proiect de infrastructură. Compensația acordată reclamanților a fost de 18.731 lev bulgare (BGN), sau de 9.576 euro (EUR), echivalent cu BGN 48 (24,5) per metru pătrat, și a fost bazată pe evaluarea terenului în scopul impozitării. În temeiul Legii privind proprietățile municipale aplicabile cazului, care conține dispoziții foarte similare cu cele din Legea privind proprietățile de stat, astfel cum se rezumă în Kostov și alții (citate mai sus, §§ 24-29), suma compensației trebuia să se bazeze pe evaluarea fiscală în cazul în care nu s-au putut găsi proprietăți comparabile relevante pentru calculul valorii pieței. Reclamanții au solicitat reexaminarea judiciară, dar ordinul de expropriare a fost susținut într-o hotărâre finală a Curții administrative din Sofia City din 27 Aprilie 2020. Curtea internă a confirmat faptul că nici o parcelă de terenuri supuse tranzacțiilor în perioada relevantă anterioară expropriației nu a îndeplinit cerințele legale relevante pentru a se califica ca comparabilă, având în vedere faptul că o astfel de parcela selectată de un expert desemnat de instanță (a se vedea punctul 13 de mai jos) nu a îndeplinit cerințele relevante. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, care se bazează, în plus, pe articolele 6 § 1, 8 și 13 din Convenție, asupra nivelului de compensare primit. Ele au susținut că normele restrictive ale Legii privind proprietățile municipale, introducând diverse cerințe privind tranzacțiile care pot fi utilizate pentru calcularea unui preț de piață, au condus în cazul lor la un rezultat nedrept. EVALUAREA TRIBUNALULUI ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUIUI 1 AL PROTOCULUI 1 PENTRU PROCEDURA DE CURSĂ DECIZIE CU art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Kostov și alții , citat mai sus §§ 94-96 și Hristova și alții c. Bulgaria [Comitetul], nr. 56681/15, § 6, 5 septembrie 2023). În sensul art. 35 alin. (3) lit. (a) din Convenție sau inadmisibil din alte motive, plângerea nu este vădit nefondată. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Legea și practicile interne relevante și criteriile privind adecvarea compensației pentru expropriare în temeiul Legii de stat privind proprietatea, la care Legea privind proprietatea municipală este foarte similară, au fost descrise în Kostov și alții (citată mai sus). Curtea a reiterat, de asemenea, faptul că luarea proprietăților fără plată a unei sume rezonabile legate de valoarea sa ar constitui, în mod normal, o ingerință disproporționată și că suma compensației trebuie calculată pe baza valorii proprietăților la data în care a fost pierdută proprietatea acesteia (ibid., §§§ 62-63). Kostov și alții (citate mai sus, §§ 81-87 și 91), precum și în unele dintre cazurile de urmărire (a se vedea, de exemplu, Bozhilov și alții c. Bulgaria [Comitetul], nr. 56383/15, § 11-13, 5 septembrie 2023, și Nevada Tours 2004 AD și Compania Turistică Bulgariană Global Tours AD c. Bulgaria [Comitet], nos. 4173/20 și 6186/20, §§ 11-16, 10 septembrie 2024), Curtea a constatat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. Acesta a concluzionat că Statul pârât nu a demonstrat că compensația acordată la nivel intern a îndeplinit cerința de a fi în mod rezonabil legată de valoarea reală a terenurilor reclamanților. Prin urmare, Curtea trebuie să evalueze în acest caz, pe baza faptelor prezentate de părți, dacă există suficiente indicatori care să asigure că valoarea efectivă a terenurilor reclamanților ar fi putut fi semnificativ mai mare decât compensația acordată la nivel intern. 10. După cum s-a remarcat, compensația a fost echivalentă cu BGN 48 (24,5) EUR per metrou pătrat (a se vedea punctul 2 de mai sus). 11. Pentru a justifica acest nivel de compensare, Guvernul a subliniat că aceaceasta a fost atinsă în conformitate cu normele Legii privind proprietatea municipală și a fost susținută în proceduri judiciare echitabile. În plus, o evaluare în scopul impozitării a fost calculată pe baza unor criterii obiective și a luat în considerare caracteristicile terenurilor. 12. Reclamanții, din partea lor, se bazau pe circumstanțele de mai jos pentru a justifica poziția lor că nivelul compensației este prea scăzut. În primul rând, a fost vândută pentru BGN 486 (248 EUR) pe metrou pătrat, parcela de teren examinată de către expertul desemnat de instanță în cadrul procedurii dinaintea Curții administrative din Sofia City (a se vedea punctul 3 de mai sus). În al doilea rând, Curtea Administrativă a Sofia City a acordat proprietăților unei parcele vecine expropriate în aceeași procedură BGN 696 (356) EUR pe metrou pătrat, de data aceasta se bazează pe o serie de tranzacții cu terenuri comparabile. În al treilea rând, în conformitate cu o evaluare expertă comandată de solicitanți în sensul procedurii dinainte de Curte și din august 2020, referindu-se la tranzacțiile reale cu terenuri în același domeniu, valoarea de piață a terenurilor reclamanților a fost echivalentă cu 607 EUR pe metrou pătrat. În al patrulea rând, potrivit reclamanților, s-au cunoscut că evaluările în scopul impozitării sunt mult mai mici decât valorile pieței, iar inițiativele de modificare a metodelor de calcul au fost în curs de desfășurare. 14. În ceea ce privește argumentele reclamanților, guvernul a contestat doar raportul de evaluare elaborat în august 2020, având în vedere că aceaceasta este prea generală și nesigură. 15. Curtea este convinsă că circumstanțele menționate de solicitanți sunt suficiente pentru a concluziona că valoarea reală a pieței terenurilor expropriate ar fi putut fi substanțial mai mare decât compensația acordată la nivel național. După cum au subliniat reclamanții înșiși, Guvernul nu se referă la nicio tranzacție reală, cu teren comparabil sau cu alte terenuri din zonă, în cazul în care un preț similar cu compensația acordată reclamanților au fost plătite. În ceea ce privește obiecțiile guvernamentale împotriva raportului de evaluare din august 2020, trebuie remarcat faptul că acest document este doar unul dintre elementele luate în considerare. În cele din urmă, Curtea se referă la concluzia sa din Kostov și alții (citată mai sus, § 89) că evaluarea în sensul impozitării nu a putut, a priori , fi considerată indicativă a unei valori de piață. 16. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că compensația acordată reclamanților nu a fost în mod rezonabil legată de valoarea terenului lor, ceea ce înseamnă că cerințele de la art. 1 din Protocolul nr. În consecință, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 din CONVENȚIUNEA În ceea ce privește prejudiciu material, reclamanții au solicitat EUR 276 900, și anume valoarea parcelei lor de teren în conformitate cu raportul de evaluare din august 2020 (a se vedea punctul 13 de mai sus). În ceea ce privește prejudiciile morale, reclamanții au solicitat, în comun, 15.000 EUR. În sfârșit, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, reclamanții au solicitat 3000 EUR, dintre care 3000 EUR 500 de impozite pe valoarea adăugată, plătite reprezentanților lor legali în fața Curții, și încă 142 EUR plătite pentru postare și traducere. Au prezentat un contract de reprezentare juridică și facturile și chitanțele relevante. Ei au solicitat în cele din urmă transferul de 142 EUR direct la firma de lege a reprezentanților lor legali. 19. Guvernul a contestat cererile. 20. Într-un caz, cum ar fi cel actual, Curtea este de a face o atribuire care este, în măsura posibilului, „relativ rezonabil” cu valoarea pieței terenurilor expropriate în momentul în care reclamanții au pierdut proprietatea acestora (a se vedea Visti ustedš și Perepjolkins c. Letonia (justă satisfacție) [GC], nr. 71243/01, § 36, CEDH 2014, și Kostov și alții , citate mai sus, § 102). 21. Cu toate acestea, Curtea nu este în măsură să stabilească exact o astfel de valoare. În timp ce reclamanții au prezentat o evaluare (a se vedea punctul 13 de mai sus), Curtea nu este convinsă că valoarea indicată în acest caz a fost o valoare de piață stabilită în mod clar atunci când reclamanții au pierdut proprietatea terenurilor lor. În acest sens, este semnificativ faptul că exemplele folosite mai sus pentru a pune îndoieli cu privire la adecvarea compensației acordate de autoritățile naționale (ibid.) au făcut referire la diferite valori. 22. În consecință, ca în Kostov și alții (citat mai sus, § 105), cele mai adecvate mijloace de remediere a încălcării ar fi redeschiderea procedurii la nivel intern și reexaminarea cererilor reclamanților în conformitate cu cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 1), dreptul intern prevede o astfel de posibilitate (ibid., § 104). 23. Prin urmare, Curtea respinge reclamația pentru prejudiciu material. 24. În ceea ce privește prejudiciile morale, judecând în echitate, Curtea atribuie 5.000 EUR în comun celor trei reclamante. 25. În cele din urmă, având în vedere documentele în posesie, Curtea atribuie în întregime reclamanților sumele solicitate pentru costuri și cheltuieli, în total 3,142 EUR (a se vedea punctul 18 de mai sus). 142 din această sumă va fi transferată direct la firma de avocatură a reprezentanților legali ai reclamanților. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; susține că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească împreună celor trei solicitanți, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 5000 EUR (cincă mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 3.142 EUR (trei sute o sută patruzeci și doi euro), plus orice impozit suplimentar care poate fi imputabil reclamanților, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; dintre acestea, 142 EUR (o sută patruzeci și două de euro) trebuie plătit direct firmei de avocatură a reprezentanților legali ai reclamanților; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 25 februarie 2025, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de judecată. Olga Chernishova Peeter Roosma Președintele de secretar adjunct APENDIX Lista reclamanților: nr. Numele reclamantului Anul nașterii Naționalitate Locul de reședință Nevena Mihaylova STEFANOVA 1952 Bulgara Sofia Elena Kalinova MICHEVA 1976 Bulgara Sofia Mila Kalinova STEFANOVA 1981 Bulgara Sofia

THIRD SECTION

CASE OF STEFANOVA AND OTHERS v. BULGARIA

(Application no. 9313/21)

JUDGMENT

STRASBOURG

25 February 2025

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Stefanova and Others v. Bulgaria,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Peeter Roosma

, President

,

Diana Kovatcheva,

Mateja Đurović

, judges

,

and Olga Chernishova,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

9313/21) against the Republic of Bulgaria lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 27 January 2021 by three Bulgarian nationals, listed in the appended table (“the applicants”), who were represented by Mr M. Ekimdzhiev, Ms K. Boncheva and Ms

M.

Dokova-Kostadinova, lawyers practising in Plovdiv;

the decision to give notice of the application to the Bulgarian Government (“the Government”), represented by their Agent, Ms M. Tsocheva from the Ministry of Justice;

the parties’ observations;

Having deliberated in private on 28 January 2025,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The application concerns a complaint similar to the one examined in the judgment

Kostov and Others v. Bulgaria

(nos. 66581/12 and 25054/15, 14 May 2020), namely that the compensation awarded to the applicants for their expropriated land was not adequate.

2

.

The applicants’ plot of land measuring 390 square metres in Sofia was expropriated by a mayor’s decision of 7 October 2019 with a view to implement an infrastructure project. The compensation allotted to the applicants was 18,731 Bulgarian levs (BGN), or 9,576 euros (EUR), equivalent to BGN 48 (EUR 24.5) per square metre, and was based on the land’s valuation for the purposes of taxation. Under the Municipal Property Act appliable to the case, which contains provisions very similar to the ones in the State Property Act as summarised in

Kostov and Others

(cited above, §§

24-29), the amount of compensation was to be based on the tax valuation where no relevant comparable properties could be found for the calculation of the market value.

3

.

The applicants applied for judicial review, but the expropriation order was upheld in a final judgment of the Sofia City Administrative Court of 27

April 2020. The domestic court confirmed that no plots of land subject to transactions in the relevant period preceding the expropriation met the relevant statutory requirements to qualify as comparable, considering that one such plot selected by a court-appointed expert (see paragraph 13 below) did not meet the relevant requirements.

4.

The applicants complained under Article 1 of Protocol No. 1, relying in addition on Articles 6 § 1, 8 and 13 of the Convention, of the level of compensation received. They argued that the restrictive rules of the Municipal Property Act, introducing various requirements as to the transactions which can be used to calculate a market price, had led in their case to an unfair result.

THE COURT’S ASSESSMENT

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 1 of protocol n

o

. 1

5.

The complaint falls to be examined under Article 1 of Protocol No.

1 to the Convention (see

Kostov and Others

, cited above, §§ 94-96, and

Hristova and Others v. Bulgaria

[Committee], no. 56681/15, § 6, 5

September 2023).

6.

The complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

7.

The relevant domestic law and practice and the criteria concerning the adequacy of compensation for expropriation under the State Property Act, to which the Municipal Property Act is very similar, have been described in

Kostov and Others

(cited above). The Court further reiterated that the taking of property without payment of an amount reasonably related to its value would normally constitute a disproportionate interference, and that the amount of compensation had to be calculated on the basis of the value of the property at the date on which ownership of it was lost (ibid., §§ 62-63).

8.

In the individual cases examined in

Kostov and Others

(cited above, §§

81-87 and 91), as well as in some of the follow-up cases (see, for example,

Bozhilov and Others v. Bulgaria

[Committee], no. 56383/15, §§

11-13, 5

September 2023, and

Nevada Tours 2004 AD and Bulgarian Tourist Company Global Tours AD v. Bulgaria

[Committee], nos. 4173/20 and 6186/20, §§ 11-16, 10 September 2024), the Court found a violation of Article 1 of Protocol No. 1. It noted the amount of compensation awarded to the applicants in accordance with the rules of the State Property Act but saw serious indications that the market value of the applicants’ land could have been much higher. It concluded that the respondent State had not shown that the compensation awarded at the domestic level had met the requirement of being reasonably related to the actual value of the applicants’ land.

9.

The Court therefore has to assess in the present case, on the basis of the facts submitted by the parties, whether there are sufficient indicators that the actual value of the applicants’ land could have been significantly higher than the compensation awarded at the domestic level.

10.

As noted, that compensation was equivalent to BGN 48 (EUR

24.5) per square metre (see paragraph 2 above).

11.

In order to justify such level of compensation, the Government pointed out that it had been reached pursuant to the rules of the Municipal Property Act and had been upheld in fair judicial proceedings. Moreover, a valuation for the purposes of taxation was calculated on the basis of objective criteria and took into account the characteristics of the land.

12.

The applicants, for their part, relied on the circumstances below to substantiate their position that the level of compensation was too low.

13

.

First, the plot of land considered by the court-appointed expert in the proceedings before the Sofia City Administrative Court to be sufficiently similar to theirs (see paragraph 3 above) had been sold for BGN

486 (EUR

248) per square metre. Second, the Sofia City Administrative Court had awarded the owners of a neighbouring plot expropriated in the same procedure BGN 696 (EUR 356) per square metre, this time basing itself on a number of transactions with comparable land. Third, according to an expert valuation commissioned by the applicants for the purposes of the procedure before the Court and dated August 2020, referring to actual transactions with land in the same area, the market value of the applicants’ land was equivalent to EUR 607 per square metre. And fourth, according to the applicants, valuations for the purposes of taxation were known to be much lower than market values, and initiatives to amend the methods of calculation were under way.

14.

As to the applicants’ arguments, the Government contested only the valuation report prepared in August 2020, considering it too general and unreliable.

15.

The Court is satisfied that the circumstances referred to by the applicants are sufficient for it to conclude that the real market value of the expropriated land could have been substantially higher than the compensation awarded at the national level. As pointed out by the applicants themselves, the Government did not refer to any actual transaction, with comparable or other land in the area, where a price similar to the compensation awarded to the applicants had been paid. As to the Government’s objections against the August 2020 valuation report, it is to be noted that this document is but one of the elements taken into account. Lastly, the Court refers to its finding in

Kostov and Others

(cited above, § 89) that valuations for the purposes of taxation could not,

a priori

, be considered indicative of a market value.

16.

In view of the above, the Court concludes that the compensation awarded to the applicants was not reasonably related to their land’s value, which means that the requirements of Article 1 of Protocol No.

1 have not been met, and that the deprivation of the applicants of their property was a disproportionate measure.

17.

There has accordingly been a violation of Article

1 of Protocol No.

1.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

18

.

In respect of pecuniary damage, the applicants claimed EUR

276,900, namely what they considered to be the value of their plot of land according to the valuation report of August 2020 (see paragraph 13 above). In respect of non-pecuniary damage, the applicants claimed, jointly, EUR

15,000. Lastly, as to costs and expenses, the applicants claimed EUR

3,000, of which EUR

500 value-added tax, paid to their legal representatives before the Court, and another EUR

142 paid for postage and translation. They presented a contract for legal representation and the relevant invoices and receipts. They requested finally that the sum of EUR 142 be transferred directly to the law firm of their legal representatives.

19.

The Government contested the claims.

20.

In a case such as the present one the Court is to make an award which is, as far as possible, “reasonably related” to the market value of the expropriated land at the time the applicants lost ownership thereof (see

Vistiņš and Perepjolkins v. Latvia

(just satisfaction) [GC], no.

71243/01, § 36, ECHR 2014, and

Kostov and Others

, cited above, § 102).

21.

However, the Court is unable in the case at hand to determine precisely such a value. While the applicants submitted a valuation (see paragraph 13 above), the Court is not satisfied that the value indicated therein was a definitely established market value at the time when the applicants lost ownership of their land. It is significant in that regard that the examples used above to cast doubt on the adequacy of the compensation awarded by the domestic authorities (ibid.) referred to different values.

22.

Consequently, as in

Kostov and Others

(cited above, § 105), the most appropriate means to remedy the violation would be to reopen the proceedings at the domestic level and re-examine the applicants’ claims in compliance with the requirements of Article 1 of Protocol No. 1. Domestic law provides for such a possibility (ibid., § 104).

23.

The Court thus dismisses the claim for pecuniary damage.

24.

As concerns non-pecuniary damage, judging in equity, the Court awards EUR 5,000 jointly to the three applicants.

25.

Lastly, having regard to the documents in its possession, the Court awards in full to the applicants jointly the amounts claimed for costs and expenses, totalling EUR

3,142 (see paragraph 18 above). As requested, EUR

142 out of this sum is to be transferred directly to the law firm of the applicants’ legal representatives.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the application admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 1 of Protocol No. 1;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay jointly to the three applicants, within three months, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement:

(i)

EUR 5,000 (five thousand euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;

(ii)

EUR 3,142 (three thousand one hundred forty-two euros), plus any further tax that may be chargeable to the applicants, in respect of costs and expenses; of these, EUR 142 (one hundred forty-two euros) are to be paid directly to the law firm of the applicants’ legal representatives;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 25 February 2025, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Olga Chernishova

Peeter Roosma

Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applicants:

No.

Applicant’s Name

Year of birth

Nationality

Place of residence

1.

Nevena Mihaylova STEFANOVA

1952

Bulgarian

Sofia

2.

Elena Kalinova MICHEVA

1976

Bulgarian

Sofia

3.

Mila Kalinova STEFANOVA

1981

Bulgarian

Sofia