DANILENKO AND SHUMIKHIN v. RUSSIA
DANILENKO AND SHUMIKHIN v. RUSSIA (CtEDO, 2014)
Comunicat la 12 martie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 44959/09 Valentina Aleksandrovna DANILENKO și Konstantin Viktorovich SHUMIKHIN împotriva Rusiei depusă la 25 iulie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamanților, dna Valentina Aleksandrovna Danilenko și dl. Konstantin Viktorovich Shumikhin, sunt resortisanți ruși, care s-au născut în 1949 și respectiv în 1976 și trăiesc în Taganrog și Nikolayevka. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl V.B. Gusev, un avocat practicant în Taganrog. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Prima și a doua solicitări sunt mama și fratele dnei Angela Lyapunova. Dna Lyapunova s-a căsătorit cu dl V.L. în 1991 și au avut un fiu, K.L., născut în 1993. Până în anul 2000 au locuit împreună într-un apartament din strada Italianskaya, Taganrog, care au ocupat în cadrul unui acord de locație socială. În 1993 apartamentul a fost privatizat și dl V.L. a devenit singurul proprietar, deși dna Lyapunova și K.L. nu au renunțat la drepturile lor față de apartamentul privatizat și dna Lyapunova nu și-a dat consimțământul și nu a fost informată cu privire la privatizarea apartamentului de către dl V.L. Ca relații dintre dna Lyapunova și dl V.L. s-au deteriorat, dna Lyapunova nu a locuit permanent în apartament din 2000 până în 2003. În acea perioadă, mama dnei T.L., dl V.L., a fost eliberată dintr-o instituție penală, iar dl V.L. a înregistrat-o oficial în apartament. Se pare că, în aceeași perioadă, dna Sh., sora dlui V.L. și fiul său minor s-au mutat și în apartament. În aprilie 2003, dl V.L. a vândut apartamentul dlui S., fără a-l informa pe dna Lyapunova. Mai târziu, dl V.L. a fost condamnat pentru o infracțiune penală și a fost închis. În timp ce a îndeplinit condamnarea, dna Lyapunova s-a mutat înapoi în apartament. În 2004 dna Lyapunova și dl V.L. au divorțat. În 2005 dl V.L. a fost eliberat. Dna Lyapunova, mai târziu, a contestat cu succes în fața unei instanțe atât privatizarea apartamentului, cât și vânzarea dlui S., care au fost declarate nule și nule printr-o hotărâre finală a Curții Regionale Rostov din 20 februarie 2008. Curtea a ordonat, de asemenea, returnarea apartamentului în oraș. Dna Lyapunova continuă să trăiască în apartament în temeiul unui acord de locație socială. La 19 aprilie 2008, dna Lyapunova a solicitat poliției Taganrog măsuri care trebuie luate pentru a o proteja. Ea a declarat că, din 2008, fostul ei soț, dl V.L., a amenințat în mod constant, cerind ca ea să-l înregistreze ca fiind oficial rezident în apartament. În special, el a sunat pe telefonul mobil și amenință să o înjunghie. Ea a dat poliției detaliile celor mai recente apeluri, inclusiv numărul de telefon și momentul exact când a fost făcut apelul. Lyapunova a susținut că ea a fost frică pentru viața ei, fiind fostul ei soț, a fost un dependent de droguri și un criminal care a vrut apartamentul ei. În aceeași dată dna Lyapunova a fost interogat de poliție și a confirmat declarația ei. La 21 aprilie 2008, poliția l-a interogat pe dl V.L., care a afirmat că nu a amenințat niciodată pe dna Lyapunova și că declarația ei a fost calumnioasă. În aceeași dată, un ofițer de poliție din poliția Taganrog a elaborat un raport care a afirmat că a vizitat apartamentul dnei Lyapunova, dar nu a găsit niciun martor să fie interogat. La 22 aprilie 2008, departamentul de poliție nr. 1 din Hotărârea Afacerilor Interne Taganrog a refuzat să intenteze proceduri penale în urma cererii dnei Lyapunova pe motiv că amenințările presupuse de dl V.L. „nu erau reale”. La 13 iunie 2008, la aproximativ 10 p.m., dl V.L. s-a dus la blocul de apartamente unde locuia dna Lyapunova. A așteptat-o în curte și, când a părăsit apartamentul, a înjunghiat-o cu un cuțit. A înjunghiat-o de multe ori în piept și brațe și, după ce a încercat să fugă, a prins-o și a înjunghiat-o de mai multe ori în spate. Dna Lyapunova a murit pe loc din rănile ei. La 11 iulie 2008, Departamentul Taganrog al Comitetului de Investigație al Procurorului Federației Ruse a emis o instruire adresată departamentului de poliție nr. 1 al Direcției Interne a Taganrogului pentru a lua măsuri pentru rectificarea circumstanțelor care au contribuit la crimă. Comitetul investigativ a declarat că, deși dna Lyapunova a solicitat poliției căutând protecție în legătură cu amenințările de crimă pe care le-a primit fost soțul său, nu s-a acordat o atenție adecvată cererii sale și nu a fost luată nicio măsură preventivă în ceea ce privește dl V.L. Prin urmare, faptul că poliția nu a luat măsuri pentru prevenirea infracțiunii a avut într-un anumit grad contribuit la comisia sa. Comitetul investigativ a instruit poliția să se asigure că măsurile corespunzătoare sunt luate în situații similare în viitor. La 1 decembrie 2008, Tribunalul orașului Taganrog a condamnat dl V.L. de crimă și l-a condamnat la zece ani și șase luni de închisoare. De asemenea, acesta a permis cererile civile ale reclamanților și a acordat primul reclamant 800.000 roubles (RUB) și al doilea reclamant RUB 300.000. În conformitate cu art. 2 din Legea de Poliție din 18 aprilie 1991, în vigoare până la 1 martie 2011, sarcinile poliției au inclus prevenirea crimei. În temeiul articolului 10 alineatul (1) din Legea, poliția are obligația de a preveni infracțiunile și infracțiunile administrative; de a detecta circumstanțe propice comisiei unei infracțiuni și de a lua măsuri pentru eliminarea acestor circumstanțe. Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 2 din Convenție, că poliția, având conștient de riscul pentru viața dnei Lyapunova, nu a îndeplinit datoria de a o proteja de actele criminale ale dlui V.L... Întrebări către părți A fost dreptul dnei Lyapunova la viață, garantat de art. 2 din Convenția, încălcat în acest caz? În special, având în vedere obligația pozitivă prevăzută la art. 2 din Convenție (a se vedea Osman c. Regatul Unit , 28 octombrie 1998, Raporturile hotărârilor și deciziilor 1998 VIII, § 115 și Kontrová c. Slovacia , nr. 7510/04, §§ 46-55, 31 mai 2007), statul a îndeplinit datoria sa de a lua măsuri operaționale preventive pentru a proteja o persoană a căror viață este în pericol de actele criminale ale altor persoane?