Danilenko și Shumikhin împotriva Rusiei

Comunicat la 12 martie 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 44959/09 Valentina Aleksandrovna DANILENKO și Konstantin Viktorovich SHUMIKHIN împotriva Rusiei depusă la 25 iulie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamanților, dna Valentina Aleksandrovna Danilenko și dl. Konstantin Viktorovich Shumikhin, sunt resortisanți ruși, care s-au născut în 1949 și respectiv în 1976 și trăiesc în Taganrog și Nikolayevka. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl V.B. Gusev, un avocat practicant în Taganrog. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Prima și a doua solicitări sunt mama și fratele dnei Angela Lyapunova. Dna Lyapunova s-a căsătorit cu dl V.L.

în 1991 și au avut un fiu, K.L., născut în 1993. Până în anul 2000 au locuit împreună într-un apartament din strada Italianskaya, Taganrog, care au ocupat în cadrul unui acord de locație socială. În 1993 apartamentul a fost privatizat și dl V.L. a devenit singurul proprietar, deși dna Lyapunova și K.L. nu au renunțat la drepturile lor față de apartamentul privatizat și dna Lyapunova nu și-a dat consimțământul și nu a fost informată cu privire la privatizarea apartamentului de către dl V.L. Ca relații dintre dna Lyapunova și dl V.L. s-au deteriorat, dna Lyapunova nu a locuit permanent în apartament din 2000 până în 2003. În acea perioadă, mama dnei T.L., dl V.L., a fost eliberată dintr-o instituție penală, iar dl V.L.

a înregistrat-o oficial în apartament. Se pare că, în aceeași perioadă, dna Sh., sora dlui V.L. și fiul său minor s-au mutat și în apartament. În aprilie 2003, dl V.L. a vândut apartamentul dlui S., fără a-l informa pe dna Lyapunova. Mai târziu, dl V.L. a fost condamnat pentru o infracțiune penală și a fost închis. În timp ce a îndeplinit condamnarea, dna Lyapunova s-a mutat înapoi în apartament. În 2004 dna Lyapunova și dl V.L. au divorțat. În 2005 dl V.L. a fost eliberat. Dna Lyapunova, mai târziu, a contestat cu succes în fața unei instanțe atât privatizarea apartamentului, cât și vânzarea dlui S., care au fost declarate nule și nule printr-o hotărâre finală a Curții Regionale Rostov din 20 februarie 2008. Curtea a ordonat, de asemenea, returnarea apartamentului în oraș.

Dna Lyapunova continuă să trăiască în apartament în temeiul unui acord de locație socială. La 19 aprilie 2008, dna Lyapunova a solicitat poliției Taganrog măsuri care trebuie luate pentru a o proteja. Ea a declarat că, din 2008, fostul ei soț, dl V.L., a amenințat în mod constant, cerind ca ea să-l înregistreze ca fiind oficial rezident în apartament. În special, el a sunat pe telefonul mobil și amenință să o înjunghie. Ea a dat poliției detaliile celor mai recente apeluri, inclusiv numărul de telefon și momentul exact când a fost făcut apelul. Lyapunova a susținut că ea a fost frică pentru viața ei, fiind fostul ei soț, a fost un dependent de droguri și un criminal care a vrut apartamentul ei.

În aceeași dată dna Lyapunova a fost interogat de poliție și a confirmat declarația ei. La 21 aprilie 2008, poliția l-a interogat pe dl V.L., care a afirmat că nu a amenințat niciodată pe dna Lyapunova și că declarația ei a fost calumnioasă. În aceeași dată, un ofițer de poliție din poliția Taganrog a elaborat un raport care a afirmat că a vizitat apartamentul dnei Lyapunova, dar nu a găsit niciun martor să fie interogat. La 22 aprilie 2008, departamentul de poliție nr. 1 din Hotărârea Afacerilor Interne Taganrog a refuzat să intenteze proceduri penale în urma cererii dnei Lyapunova pe motiv că amenințările presupuse de dl V.L. „nu erau reale”. La 13 iunie 2008, la aproximativ 10 p.m., dl V.L.

s-a dus la blocul de apartamente unde locuia dna Lyapunova. A așteptat-o în curte și, când a părăsit apartamentul, a înjunghiat-o cu un cuțit. A înjunghiat-o de multe ori în piept și brațe și, după ce a încercat să fugă, a prins-o și a înjunghiat-o de mai multe ori în spate. Dna Lyapunova a murit pe loc din rănile ei. La 11 iulie 2008, Departamentul Taganrog al Comitetului de Investigație al Procurorului Federației Ruse a emis o instruire adresată departamentului de poliție nr. 1 al Direcției Interne a Taganrogului pentru a lua măsuri pentru rectificarea circumstanțelor care au contribuit la crimă. Comitetul investigativ a declarat că, deși dna Lyapunova a solicitat poliției căutând protecție în legătură cu amenințările de crimă pe care le-a primit fost soțul său, nu s-a acordat o atenție adecvată cererii sale și nu a fost luată nicio măsură preventivă în ceea ce privește dl V.L.

Prin urmare, faptul că poliția nu a luat măsuri pentru prevenirea infracțiunii a avut într-un anumit grad contribuit la comisia sa. Comitetul investigativ a instruit poliția să se asigure că măsurile corespunzătoare sunt luate în situații similare în viitor. La 1 decembrie 2008, Tribunalul orașului Taganrog a condamnat dl V.L. de crimă și l-a condamnat la zece ani și șase luni de închisoare. De asemenea, acesta a permis cererile civile ale reclamanților și a acordat primul reclamant 800.000 roubles (RUB) și al doilea reclamant RUB 300.000. În conformitate cu art. 2 din Legea de Poliție din 18 aprilie 1991, în vigoare până la 1 martie 2011, sarcinile poliției au inclus prevenirea crimei. În temeiul articolului 10 alineatul (1) din Legea, poliția are obligația de a preveni infracțiunile și infracțiunile administrative; de a detecta circumstanțe propice comisiei unei infracțiuni și de a lua măsuri pentru eliminarea acestor circumstanțe.

Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 2 din Convenție, că poliția, având conștient de riscul pentru viața dnei Lyapunova, nu a îndeplinit datoria de a o proteja de actele criminale ale dlui V.L... Întrebări către părți A fost dreptul dnei Lyapunova la viață, garantat de art. 2 din Convenția, încălcat în acest caz? În special, având în vedere obligația pozitivă prevăzută la art. 2 din Convenție (a se vedea Osman c. Regatul Unit , 28 octombrie 1998, Raporturile hotărârilor și deciziilor 1998 VIII, § 115 și Kontrová c. Slovacia , nr. 7510/04, §§ 46-55, 31 mai 2007), statul a îndeplinit datoria sa de a lua măsuri operaționale preventive pentru a proteja o persoană a căror viață este în pericol de actele criminale ale altor persoane?

Communicated on 12 March 2014

FIRST SECTION

Application no. 44959/09 Valentina Aleksandrovna DANILENKO and Konstantin Viktorovich SHUMIKHIN against Russia lodged on 25 July 2009

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Ms Valentina Aleksandrovna Danilenko and Mr Konstantin Viktorovich Shumikhin, are Russian nationals, who were born in 1949 and 1976 respectively and live in Taganrog and Nikolayevka. They are represented before the Court by Mr V.B. Gusev, a lawyer practising in Taganrog. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. The first and second applicants are Ms Angela Lyapunova’s mother and brother respectively. Ms Lyapunova married Mr V.L. in 1991 and they had a son, K.L., born in 1993. Until 2000 they lived together in a flat in Italyanskaya Street, Taganrog, which they occupied under a social tenancy agreement.

In 1993 the flat was privatised and Mr V.L. became its sole owner, although Ms Lyapunova and K.L. did not waive their rights to the privatised flat and Ms Lyapunova neither gave her consent nor was informed of the privatisation of the flat by Mr V.L. As relations between Ms Lyapunova and Mr V.L. had deteriorated, Ms Lyapunova did not live permanently in the flat from 2000 to 2003. During that period Ms T.L., Mr V.L.’s mother, was released from a penal facility, and Mr V.L. officially registered her as residing in the flat. It appears that during the same period Ms Sh., Mr V.L.’s sister, and her minor son moved into the flat too. In April 2003 Mr V.L. sold the flat to Mr S., without informing Ms Lyapunova.

Later Mr V.L. was convicted of a criminal offence and imprisoned. While he was serving his sentence, Ms Lyapunova moved back into the flat. In 2004 Ms Lyapunova and Mr V.L. divorced. In 2005 Mr V.L. was released. Ms Lyapunova later successfully contested before a court both the privatisation of the flat and the sale to Mr S., which were declared null and void by a final judgment of the Rostov Regional Court of 20 February 2008. The court also ordered the return of the flat to the city. Ms Lyapunova continued living in the flat under a social tenancy agreement. On 19 April 2008 Ms Lyapunova applied to the Taganrog police for measures to be taken to protect her. She stated that since 2008 her ex-husband, Mr V.L., had been constantly threatening her, demanding that she registered him as officially residing in the flat.

In particular, he had been calling on her mobile phone and threatening to stab her. She gave the police the details of the most recent call, including the phone number and the exact time when the call was made. Ms Lyapunova submitted that she was afraid for her life as her ex-husband was a drug addict and a criminal who wanted her flat. On the same date Ms Lyapunova was questioned by the police and she confirmed her statement. On 21 April 2008 the police questioned Mr V.L., who claimed that he had never threatened Ms Lyapunova and that her statement was slanderous. On the same date a police officer from the Taganrog police drew up a report stating that he had visited Ms Lyapunova’s flat, but had found no witnesses to be questioned.

On 22 April 2008 police department no. 1 of the Taganrog Directorate of Internal Affairs refused to institute criminal proceedings following Ms Lyapunova’s application on the ground that the threats allegedly made by Mr V.L. “were not real”. On 13 June 2008 at approximately 10 p.m. Mr V.L. went to the block of flats where Ms Lyapunova lived. He waited for her in the yard and, when she left the flat, stabbed her with a knife. He stabbed her numerous times in the chest and arms and, after she tried to run away, caught up with her and stabbed her several times in the back. Ms Lyapunova died on the spot from her wounds . On 11 July 2008 the Taganrog Department of the Investigative Committee of the Prosecutor’s Office of the Russian Federation issued an instruction addressed to police department no. 1 of the Taganrog Directorate of Internal Affairs to take measures to rectify the circumstances that had contributed to the crime.

The Investigative Committee stated that although Ms Lyapunova had applied to the police seeking protection in connection with the threats of murder she had been receiving from her ex-husband, due attention had not been paid to her application and no preventive measures had been taken in respect of Mr V.L. Therefore, the police’s failure to take any measures to prevent the crime had to a certain degree contributed to its commission. The Investigative Committee instructed the police to ensure that due measures be taken in similar situations in the future. On 1 December 2008 the Taganrog Town Court convicted Mr V.L. of murder and sentenced him to ten years and six months’ imprisonment. It also allowed the applicants’ civil claims and granted the first applicant 800,000 roubles (RUB) and the second applicant RUB 300,000.

Mr V.L. appealed. On 3 February 2009 the Rostov Regional Court upheld the judgment of 1 December 2008. B. Relevant domestic law In accordance with section 2 of the Police Act of 18 April 1991, in force until 1 March 2011, the tasks of the police included crime prevention. Under section 10 (1) of the Act, the police had a duty to prevent crimes and administrative offences; to detect circumstances conducive to the commission of a crime and to take measures for the elimination of such circumstances. COMPLAINT The applicants complain under Article 2 of the Convention that the police, being aware of the risk to Ms Lyapunova’s life, failed to comply with their duty to protect her from Mr V.L.’s criminal acts.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was Ms Angela Lyapunova’s right to life, guaranteed by Article 2 of the Convention, violated in the present case? In particular, having regard to the positive obligation under Article 2 of the Convention (see Osman v. the United Kingdom , 28 October 1998, Reports of Judgments and Decisions 1998 ‑ VIII, § 115, and Kontrová v. Slovakia , no. 7510/04, §§ 46-55, 31 May 2007), did the State comply with its duty to take preventive operational measures to protect an individual whose life was at risk from the criminal acts of another individual?