LANSCHÜTZER GMBH v. AUSTRIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
LANSCHÜTZER GMBH v. AUSTRIA (CtEDO, 2014)
Societatea reclamantă, Lanschützer GmbH, este o societate de răspundere limitată care se află la Graz. Este reprezentată în fața Curții de către dna C. Lanschützer, un avocat care practică la Graz. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, Ambasadorul H. Tichy, șeful Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal pentru Afaceri Europene și Internaționale. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Într-o dată neespecificată, societatea reclamantă a solicitat, în acel moment, sub denumirea sa anterioară, Edelweis Rundfunk GmbH, pentru o licență de radiodifuziune din Viena. Cu toate acestea, licența a fost acordată unei alte societăți, compania S.R... La 18 iunie 2007, Grupul Federal de Comunicații (Bundeskommunikationssenat – „FCP”) a respins apelul societății reclamante. După aceea, la 9 august 2007, societatea reclamantă a depus o plângere la Curtea Constituțională și a solicitat acordarea unui efect suspensiv la plângerea lor. La 10 august 2007, societatea reclamantă a trimis o scrisoare S.R. Societatea - care transmite o copie a plângerii sale împotriva deciziei PCP din 18 iunie 2007 - propune retragerea plângerii în cazul în care a primit plata pe contul său bancar de afaceri de 150.000 de euro (EUR), o sumă care ar trebui să acopere parțial pierderile suportate de societatea reclamantă deoarece nu au fost acordate licența. Societatea reclamantă a subliniat că plângerea sa la Curtea Constituțională nu a fost semnată de un avocat și va fi returnată pentru ca acest defect de procedură să fie remediat. Astfel, înainte ca reclamația să fie reintrodusă de un avocat Societatea S.R. să aibă posibilitatea de a obține retragerea societății reclamante din procedura prin plata sumei menționate mai sus. La 13 august 2007, avocatul Societății S.R. a informat Curtea Constituțională a scrisorii societății reclamante și a înscris o copie a acestei scrisori. Prin scrisoarea din 23 august 2007, Curtea Constituțională a ordonat societății reclamante să remedieze defectele de procedură ale plângerii sale. Acesta a remarcat faptul că plângerea nu a purtat semnătura unui avocat, care este contrar cerinței legale, și a observat că societatea reclamantă, așa cum se putea vedea din scrisoarea sa către compania S.R., a fost perfect conștientă de această cerință. Curtea Constituțională a ordonat societății reclamante să remedieze acest defect prin reintroducerea plângerii prin intermediul unui avocat în termen de o săptămână și, în același termen, să clarifice scrisoarea sa din 10 august 2007, a cărei copie a fost atașată. La 29 august 2007, societatea reclamantă a răspuns la ordinul Curții Constituționale din 23 august 2007. Acesta a susținut că scrisoarea sa din 10 august 2007 adresată societății S.R. nu a fost decât să găsească o soluție viabilă pentru toate părțile. În opinia sa, cererea societății S.R. pentru o licență de radiodifuziune avea deficiențe fundamentale care ar fi condus la revocarea licenței și ar fi cauzat un risc financiar intenabil pentru compania S.R.. Sumele solicitate au fost justificate deoarece, pentru societatea reclamantă, timpul petrecut de așteptare pentru decizia Curții Constituționale ar fi avut ca rezultat un stadiu și pierderea de oportunități. 10. La 30 august 2007, avocatul companiei solicitante și membru al Barului Styria, dl F.P.-P., au prezentat din nou aceeași plângere, nesemnată. La 3 octombrie 2007, Curtea Constituțională a respins plângerea societății reclamante ca fiind inadmisibilă din motive formale și a remarcat că dl F.P.-P. a reintrodus plângerea inițială cu o scrisoare de acoperire cu semnătura sa, împreună cu declarația că el reprezintă societatea reclamantă, dar plângerea în sine nu a supus timbrui său oficial și semnătură. Curtea Constituțională a concluzionat că societatea reclamantă nu a respectat ordinul său. 12. art. 144 din Legea Constituțională Federală (Bundes-Verfassungsgesetz) se citește după cum urmează: „1) Curtea Constituțională hotărăște hotărârile de către autoritățile administrative, inclusiv grupuri administrative independente, în măsura în care reclamantul susține o încălcare prin hotărârea unui drept garantat constituțional sau încălcarea drepturilor personale cauzate de o ordonanță ilegală, o pronunțăre ilegală privind republicarea unei legi (tratatul de stat), o lege neconstituțională sau un tratat ilegal. Prezenta plângere poate fi depusă numai după epuizarea tuturor celorlalte măsuri legale. (2) Curtea Constituțională poate decide să refuze să se ocupe de o plângere înainte de o audiere orală dacă nu are o perspectiva rezonabilă de succes sau dacă decizia nu poate fi de așteptat să clarifice o problemă constituțională. Nu trebuie să refuze să trateze o plângere în cazul în care, în temeiul articolului 133, cazul în cauză intră în afara jurisdicției Curții administrative. (3) În cazul în care Curtea Constituțională constată că un drept în sensul subsecțiunea 1 de mai sus nu a fost încălcat de hotărârea contestată și în cazul în care, în temeiul articolului 133, cazul în cauză nu rezultă în afara jurisdicției Curții administrative, Curtea transmite, la cererea reclamantului, plângerea la Curtea Administrativă pentru o decizie privind dacă reclamantul a suferit o încălcare a oricărui alt drept ca urmare a hotărârii autorității administrative. Acest lucru se aplică, de asemenea, prin analogie în cazul deciziilor în conformitate cu subsecțiunea 2 de mai sus.” 13. În raportul Comitetului Constituțional (Verfassungsaussausschussbericht) al Consiliului Național (Nationalrat) privind proiectul de modificare a Actului Constituțional Federal 1983 se menționează că, dacă Curtea Constituțională decide să refuze să se ocupe de o plângere, acesta este dispensat de examinarea admisibilității acestei plângeri (AB 766 BlgnR XV. GP, p. 2). Prin urmare, în acest caz, Curtea Constituțională este ușurată să examineze dacă au fost respectate toate criteriile formale, cum ar fi termenele și reprezentarea unui avocat. Aceaceasta este, de asemenea, jurisprudența Curții Constituționale (a se vedea, de exemplu, B 1306/88 27 septembrie 1988; B 880/89, 9 iunie 1992; B 1850/08, 2 decembrie 2008). 14. Secțiunea 17 din Legea Curții Constituționale, în măsura în care este cazul, se citește după cum urmează: „(2) ... plângerile trebuie depuse de un avocat autorizat ...” 15. Secțiunea 18 din Legea Curții Constituționale se citește după cum urmează: „Spunerile care nu respectă cerințele articolului 15 și secțiunea 17, sau alte cerințe de formă prevăzute în prezentul Lege, sunt returnate de către raportor reclamantului pentru remedierea defectelor procedurale într-o anumită perioadă de timp, dacă se poate aștepta că defectele sunt probabil remediate.” 16. Secțiunea 19 din Legea Curții Constituționale, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: „(1) ... hotărârile Curții Constituționale sunt pronunciate după o audiere publică la care reclamantul, opoziția și orice terțe părți sunt convocate. (2) Hotărârile sunt pronunțate și pronunțate în numele Republicii. (3) La cererea raportoarei, următoarea decizie poate fi luată într-o sesiune nepublică, fără alte proceduri și fără a face o audiere: (1) refuzul de a face față unei plângeri, în conformitate cu art. 144 alin. (2) și art. 144 alin. (2) din Legea Curții Constituționale. Respingerea unei acuzații: a) pentru o lipsă clară de competență a Curții Constituționale; b) pentru nerespectarea unui termen legal; c) pentru o deficiență nerecuperată în cerințele formale; d) în cazul chestiunilor finale și executoare, și e) în absența dreptului de a da în judecată sau de a fi dată în judecată. Întreruperea procedurii atunci când o cerere este retrasă sau privată de cauza sa de acțiune (secțiunea 86 - Klaglosstellung)”. 17. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, cerința articolului 17 alineatul (2) din Legea Curții Constituționale de a depune plângere de către un avocat autorizat înseamnă că un avocat care reprezintă un reclamant trebuie să prezinte propria plângere semnată de el (a se vedea, printre altele, Colecția de decizii ale Curții Constituționale (VfSLG) 17759/2006).