CREȚU v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

Publicat la 30 septembrie 2024 SECȚIUNE Cerere nr. 11887/24 Victor CREȚU împotriva Republicii Moldova depusă la 15 aprilie 2024 a comunicat la 11 septembrie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă în principal la presupusa lipsă de protecție și asistență acordată de autoritățile reclamantului, minor născut în august 2006 a descris la un moment dat că suferă de o handicapă psihosocială, iar internul său într-un spital psihiatric în care se presupune că el a fost supus unui tratament defectuos. Acesta se referă, în continuare, la presupusul eșec de a efectua o investigație eficace asupra maltratului și la presupusa încălcare a dreptului său la educație. În special, între 2018 și 2019, în timpul vacanțelor de vară și la inițiativa autorităților locale, reclamantul a fost plasat în centrele de reabilitare și integrare socială pentru copiii tineri.

Reprezentanții Ombudsmanului Copilului au vizitat locul de reședință al reclamantului în mai multe ocazii (în februarie 2019 – într-o clădire școlară abandonată și în iulie 2019 – într-o fermă de vaci), găsind-l într-o condiții de viață extrem de sărace (sărăcie și suferință de rece severă; absența încălzirii, lemnul fiind prea rece pentru a aprinde focul; starea sărăcă a locului în cauză cu scurgerea de apă din acoperiș; dormind cu animale) și fiind în absența mamei sale pentru perioade prelungite. Datorită comportamentului violent nepotrivit și agresiv și după consiliere medicală, cu autorizarea mamei sale, începând cu 27 noiembrie 2018, reclamantul, în vârstă de douăsprezece ani, a fost plasat într-un spital psihiatric, în trei ocazii, pentru perioade scurte.

În sala psihiatrică, reclamantul a fost reținut împotriva voinței sale, în condiții materiale inadecvate, timp de ceva timp în unitatea sub supraveghere strictă în cazul în care pacienții diagnosticați cu boală mentală severă au fost păstrați și au fost supuși moderării medicale, în ciuda absenței tulburărilor psihice sau a patologiilor conform unei evaluări psihologice efectuate la 3 mai 2019. În februarie 2019, reprezentantul reclamantului a depus o plângere penală împotriva spitalului psihiatric, susținând că reclamantul a fost depus la maltrat din cauza condițiilor de plasare și a tratamentului prescris. Aceste proceduri au fost pendente de atunci, fără progrese semnificative, în ciuda cererilor repetate de la solicitant.

În urma unei alte proceduri introduse de reprezentantul reclamantului, Curtea de District Anenii Noi, prin hotărârea din 22 iunie 2022, a ordonat municipalității să colaboreze o echipă multidisciplinară în cadrul administrației publice locale, să elaboreze un plan individual de asistență în domeniul sănătății, asistenței sociale și educației reclamantului, să garanteze accesul reclamantului la serviciile de asistență psiho-educativă, să găsească un loc pentru familia reclamantului care să garanteze dreptul său la o reședință conform standardelor de igienă și, în sfârșit, să garanteze dreptul său la educație. În temeiul articolului 3 din Convenție, reclamantul susține o încălcare atât a membrelor substanțiale, cât și a membrelor procedurale ale acestei dispoziții din cauza nerespectării de către stat a obligațiilor sale pozitive de a-i oferi locuințe adecvate și de a-l proteja de condiții de viață inumane și degradante.

El se plânge în continuare de răul tratament în spitalul psihiatric și de eșecul de a efectua o investigație eficientă asupra stagiunilor sale. În conformitate cu art. 14 luat coroborat cu art. 3 din Convenție, reclamantul susține că, în conformitate cu hotărârea din 22 iunie 2022, neapărarea autorităților de a-i oferi o cazare rezonabilă se datorează discriminării din motive de invaliditate. Reclamantul afirmă, de asemenea, o încălcare a articolului 13 luată coroborat cu art. 3 din Convenție din cauza lipsei unui remediu eficace capabil de a-l proteja de eșecurile statului. În cele din urmă, reclamantul afirmă o încălcare a dreptului său la educație în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Autoritățile naționale respectă obligațiile lor pozitive în temeiul articolului 3 din Convenție de a oferi reclamantului protecție și asistență din cauza situației sale personale? A fost procesul de luare a deciziilor în ceea ce privește stagiatul psihiatric al reclamantului și tratamentul medical primit acolo în conformitate cu art. 3 din Convenția?

În cazul în care nu a furnizat reclamantului, împreună cu familia sa, locuințe adecvate și plasarea în condiții insalubrioase într-o unitate sub supraveghere strictă, în care a fost supus diferite forme de forță, în încălcarea articolului 3 din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis și alții v. Bulgaria [GC], nr. 22457/16, § 177, 2 februarie 2021; pentru resursele juridice în numele lui Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, §§ 130 ss., ECHR 2014; și B. c. România (n. 2), nr. 1285/03, §§ 85-92, 19 februarie 2013)? Având în vedere protecția procedurală prevăzută la art. 3 din Convenție, autoritățile au efectuat o anchetă eficace cu privire la acuzațiile reclamantului privind maltraturile și alte forme de coerciție și neglijență în timpul internării sale (a se vedea, mutatis mutandis, Centrul pentru resurse juridice în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, §§§ 145 ss., ECHR 2014, și X și alții v. Bulgaria [GC], nr. 22457/16, §§ 184 ss., 2 februarie 2021? A existat o diferență discriminatorie în ceea ce privește tratamentul pe baza stării medicale și statutului social al reclamantului în ceea ce privește neapărarea autorităților de a-i oferi o cazare rezonabilă în conformitate cu hotărârea din 22 iunie 2022, în încălcarea articolului 14 citit coroborat cu art. 3 din convenție?

Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 3, conform articolului 13 din Convenție? Autoritățile garantează dreptul reclamantului la educație protejat în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în conformitate cu hotărârea din 22 iunie 2022 care impune Guvernului obligația de a oferi reclamantului școlarizare? În special, ce măsuri au fost luate pentru a oferi reclamantului o educație integrată pentru copiii din diferite medii sociale (a se vedea Çam v. Turcia , nr. 51500/08 , §§ 52-54 și 64-67, 23 februarie 2016; Sanlisoy v. Turcia (dec.), nr. 77023/12, §§ 58-61, 8 noiembrie 2016; Enver Șahin v. Turcia , nr. 23065/12, §§ 52-55 și 60-61, 30 ianuarie 2018; și G.L.

v. Italia , nr. 59751/15, §§ 49-54, 57 și 62-63, 10 septembrie 2020)?

Published on 30 September 2024

SECOND SECTION

Application no. 11887/24 Victor CREȚU against the Republic of Moldova lodged on 15 April 2024 communicated on 11 September 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application mainly concerns the alleged lack of protection and assistance provided by the authorities to the applicant, a minor born in August 2006 described at some point as suffering from a psychosocial disability, and his internment in a psychiatric hospital where he was allegedly subjected to ill-treatment. It further concerns the alleged failure to carry out an effective investigation into the ill-treatment and the alleged breach of his right to education. In particular, between 2018 and 2019, during the summer holidays and at the initiative of the local authorities, the applicant was placed in rehabilitation and social integration centres for young children.

Representatives of the Children’s Ombudsperson had visited the applicant’s place of residence on several occasions (in February 2019 – in an abandoned nursery school building and in July 2019 – on a cow farm), finding him in extremely poor living conditions (starving and suffering of severe cold; absence of heating, the wood being too cold to light the fire; poor state of the premises in question with water leaking from the roof; sleeping with animals) and being in the absence of his mother for extended periods. Due to inappropriate and aggressive violent behaviour and following medical advice, with his mother’s authorisation, from 27 November 2018, the applicant, then aged twelve, was placed in a psychiatric hospital, on three occasions, for short periods.

In the psychiatric ward, the applicant was allegedly held against his will, in inadequate material conditions, for some time in the unit under strict supervision where patients diagnosed with severe mental illness were kept, and was subject to medical restraint, despite the absence of psychiatric disorders or pathologies according to a psychological assessment carried out on 3 May 2019. In February 2019 the applicant’s representative lodged a criminal complaint against the psychiatric hospital, claiming that the applicant had been submitted to ill-treatment because of the conditions of his placement and of the prescribed treatment. These proceedings have been pending since then, without any significant progress, despite repeated requests from the applicant.

Following another set of proceedings introduced by the applicant’s representative, the Anenii Noi District Court, by a judgment of 22 June 2022, ordered the municipality to assemble a multidisciplinary team within the local public administration, to draw up an individual assistance plan in the field of health, social assistance and education for the applicant, to guarantee the applicant access to psycho-educational assistance services, to find a place for the applicant’s family guaranteeing his right to a residence complying with hygiene standards and, finally, to guarantee his right to education. Under Article 3 of the Convention, the applicant alleges a violation of both the substantive and the procedural limbs of this provision due to the non-respect by the State of its positive obligations to provide him with proper housing and to protect him from inhuman and degrading living conditions.

He further complains of the ill-treatment in the psychiatric hospital and the failure to conduct an effective investigation into his internment. Under Article 14 taken in conjunction with Article 3 of the Convention, the applicant alleges that the authorities’ failure to offer him reasonable accommodation in accordance with the judgment of 22 June 2022 was due to discrimination on grounds of disability. The applicant also alleges a violation of Article 13 taken in conjunction with Article 3 of the Convention due to the lack of an effective remedy capable of protecting him from the State’s failures. Finally, the applicant alleges a violation of his right to education under Article 2 of the Protocol No. 1 to the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the national authorities comply with their positive obligations under Article 3 of the Convention to offer the applicant protection and assistance on account of his personal situation? Was the decision-making process with respect to the applicant’s psychiatric internment and to the medical treatment received there in compliance with Article 3 of the Convention?