CREȚU v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
CREȚU v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA (CtEDO, 2024)
Publicat la 30 septembrie 2024 SECȚIUNE Cerere nr. 11887/24 Victor CREȚU împotriva Republicii Moldova depusă la 15 aprilie 2024 a comunicat la 11 septembrie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă în principal la presupusa lipsă de protecție și asistență acordată de autoritățile reclamantului, minor născut în august 2006 a descris la un moment dat că suferă de o handicapă psihosocială, iar internul său într-un spital psihiatric în care se presupune că el a fost supus unui tratament defectuos. Acesta se referă, în continuare, la presupusul eșec de a efectua o investigație eficace asupra maltratului și la presupusa încălcare a dreptului său la educație. În special, între 2018 și 2019, în timpul vacanțelor de vară și la inițiativa autorităților locale, reclamantul a fost plasat în centrele de reabilitare și integrare socială pentru copiii tineri. Reprezentanții Ombudsmanului Copilului au vizitat locul de reședință al reclamantului în mai multe ocazii (în februarie 2019 – într-o clădire școlară abandonată și în iulie 2019 – într-o fermă de vaci), găsind-l într-o condiții de viață extrem de sărace (sărăcie și suferință de rece severă; absența încălzirii, lemnul fiind prea rece pentru a aprinde focul; starea sărăcă a locului în cauză cu scurgerea de apă din acoperiș; dormind cu animale) și fiind în absența mamei sale pentru perioade prelungite. Datorită comportamentului violent nepotrivit și agresiv și după consiliere medicală, cu autorizarea mamei sale, începând cu 27 noiembrie 2018, reclamantul, în vârstă de douăsprezece ani, a fost plasat într-un spital psihiatric, în trei ocazii, pentru perioade scurte. În sala psihiatrică, reclamantul a fost reținut împotriva voinței sale, în condiții materiale inadecvate, timp de ceva timp în unitatea sub supraveghere strictă în cazul în care pacienții diagnosticați cu boală mentală severă au fost păstrați și au fost supuși moderării medicale, în ciuda absenței tulburărilor psihice sau a patologiilor conform unei evaluări psihologice efectuate la 3 mai 2019. În februarie 2019, reprezentantul reclamantului a depus o plângere penală împotriva spitalului psihiatric, susținând că reclamantul a fost depus la maltrat din cauza condițiilor de plasare și a tratamentului prescris. Aceste proceduri au fost pendente de atunci, fără progrese semnificative, în ciuda cererilor repetate de la solicitant. În urma unei alte proceduri introduse de reprezentantul reclamantului, Curtea de District Anenii Noi, prin hotărârea din 22 iunie 2022, a ordonat municipalității să colaboreze o echipă multidisciplinară în cadrul administrației publice locale, să elaboreze un plan individual de asistență în domeniul sănătății, asistenței sociale și educației reclamantului, să garanteze accesul reclamantului la serviciile de asistență psiho-educativă, să găsească un loc pentru familia reclamantului care să garanteze dreptul său la o reședință conform standardelor de igienă și, în sfârșit, să garanteze dreptul său la educație. În temeiul articolului 3 din Convenție, reclamantul susține o încălcare atât a membrelor substanțiale, cât și a membrelor procedurale ale acestei dispoziții din cauza nerespectării de către stat a obligațiilor sale pozitive de a-i oferi locuințe adecvate și de a-l proteja de condiții de viață inumane și degradante. El se plânge în continuare de răul tratament în spitalul psihiatric și de eșecul de a efectua o investigație eficientă asupra stagiunilor sale. În conformitate cu art. 14 luat coroborat cu art. 3 din Convenție, reclamantul susține că, în conformitate cu hotărârea din 22 iunie 2022, neapărarea autorităților de a-i oferi o cazare rezonabilă se datorează discriminării din motive de invaliditate. Reclamantul afirmă, de asemenea, o încălcare a articolului 13 luată coroborat cu art. 3 din Convenție din cauza lipsei unui remediu eficace capabil de a-l proteja de eșecurile statului. În cele din urmă, reclamantul afirmă o încălcare a dreptului său la educație în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Autoritățile naționale respectă obligațiile lor pozitive în temeiul articolului 3 din Convenție de a oferi reclamantului protecție și asistență din cauza situației sale personale? A fost procesul de luare a deciziilor în ceea ce privește stagiatul psihiatric al reclamantului și tratamentul medical primit acolo în conformitate cu art. 3 din Convenția? În cazul în care nu a furnizat reclamantului, împreună cu familia sa, locuințe adecvate și plasarea în condiții insalubrioase într-o unitate sub supraveghere strictă, în care a fost supus diferite forme de forță, în încălcarea articolului 3 din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis și alții v. Bulgaria [GC], nr. 22457/16, § 177, 2 februarie 2021; pentru resursele juridice în numele lui Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, §§ 130 ss., ECHR 2014; și B. c. România (n. 2), nr. 1285/03, §§ 85-92, 19 februarie 2013)? Având în vedere protecția procedurală prevăzută la art. 3 din Convenție, autoritățile au efectuat o anchetă eficace cu privire la acuzațiile reclamantului privind maltraturile și alte forme de coerciție și neglijență în timpul internării sale (a se vedea, mutatis mutandis, Centrul pentru resurse juridice în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, §§§ 145 ss., ECHR 2014, și X și alții v. Bulgaria [GC], nr. 22457/16, §§ 184 ss., 2 februarie 2021? A existat o diferență discriminatorie în ceea ce privește tratamentul pe baza stării medicale și statutului social al reclamantului în ceea ce privește neapărarea autorităților de a-i oferi o cazare rezonabilă în conformitate cu hotărârea din 22 iunie 2022, în încălcarea articolului 14 citit coroborat cu art. 3 din convenție? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 3, conform articolului 13 din Convenție? Autoritățile garantează dreptul reclamantului la educație protejat în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în conformitate cu hotărârea din 22 iunie 2022 care impune Guvernului obligația de a oferi reclamantului școlarizare? În special, ce măsuri au fost luate pentru a oferi reclamantului o educație integrată pentru copiii din diferite medii sociale (a se vedea Çam v. Turcia , nr. 51500/08 , §§ 52-54 și 64-67, 23 februarie 2016; Sanlisoy v. Turcia (dec.), nr. 77023/12, §§ 58-61, 8 noiembrie 2016; Enver Șahin v. Turcia , nr. 23065/12, §§ 52-55 și 60-61, 30 ianuarie 2018; și G.L. v. Italia , nr. 59751/15, §§ 49-54, 57 și 62-63, 10 septembrie 2020)?