CtEDO 20.03.2014 Auto

SUCEVEANU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
20.03.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SUCEVEANU c. ROUMANIE (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 20 martie 2014 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 24151/10 Ioan SUCEVEANU împotriva României introdusă la 14 aprilie 2010 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Ioan Suceveanu, este un resortisant român născut în 1954 și rezident în Botoșani. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Din 1967, reclamantul suferă de diabet juvenil de tip 1 care, de-a lungul anilor, a provocat deteriorarea stării sale de sănătate. Deciziile comisiilor competente pentru stabilirea nivelului handicapului unei persoane în 2003, reclamantul a fost examinat de către Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap din Botoșani ( În ceea ce privește faptul că a suferit de un handicap accentuat. Din cauza integrării sale în această categorie de handicapuri, reclamantul a primit ajutor financiar din partea statului membru în cauză în valoare de aproximativ 50 de euro pe lună. Reclamantul trebuia să se prezinte în fața comisiei în fiecare an pentru o reevaluare a stării sale, astfel încât să poată beneficia în continuare de ajutoare financiare. În perioada 2003-2007, comisia a stabilit că reclamantul suferea de un handicap agravat. Printr-o decizie din 31 martie 2008, comisia a stabilit că reclamantul suferea de un handicap mediu și nu mai agravat. Prin urmare, ajutorul financiar al reclamantului a fost redus de la 50 EUR la 10 EUR pe lună. Reclamantul a contestat această decizie în fața Comisiei superioare de evaluare a persoanelor cu handicap ( Prin decizia din 21 iulie 2008, comisia superioară a confirmat decizia comisiei. La o dată nespecificată, reclamantul sesizează Tribunalul din Suceava cu privire la o acțiune în litigiu administrativ împotriva comisiei și comisiei superioare și: anularea deciziilor acestora din 31 martie și 21 iulie 2008 (punctele de mai sus). La 7 noiembrie 2008, instanța de apel a dat dreptul la cererea reclamantului de a executa o competență juridică pentru a-și stabili gradul de mai mare. Având în vedere faptul că părțile pârâte au fost singurele autorități abilitate să stabilească nivelul de handicap al unei persoane, instanța de apel adresată comisiei de a realiza o expertiză pentru nevoile cauzei. Deși reclamantul s-a prezentat la sediul comisiei pentru realizarea competenței medico-legale, comisia nu l-a examinat. Cererea sa de executare a unei competențe medico-legale în fața comisiei. 10. La 2 și 6 februarie 2009, comisia s-a întâlnit cu reclamantul. În urma acestor reuniuni, comisia nu a prezentat un raport de expertiză medico-legale, ci a eliberat, la 6 februarie 2009, un certificat medical în numele reclamantului, prin care se declara că suferă de un handicap mediu 11. La 13 martie 2009, Curtea de apel consideră că competența medico-legale nu mai era necesară, dat fiind că nu a fost realizată, iar comisia a depus la dosar certificatul din 6 februarie 2009 printr-o hotărâre pronunțată în aceeași zi, instanța de apel a respins acțiunea reclamantului. În februarie 2009, instanța de apel a considerat că gradul de îndrăznire contestat fusese stabilit în mod corect și a arătat că diferența dintre gradele de mai sus-menționate înainte și după 2008 ar putea fi datorată, așa cum susținea comisia, schimbării criteriilor stabilite de lege în ceea ce privește responsabilitatea persoanelor în diferite categorii de mai sus și aplicabile începând cu 1 În ianuarie 2008, reclamantul a formulat un recurs împotriva acestei hotărâri. Invocând art. 6 din Convenție, acesta se plângea, printre altele, de o necunoaștere a principiului egalității armelor pe motiv că, deși instanța de apel a acceptat inițial dovada prin expertiză judiciară, ea renunțase la aceasta acceptând în locul său un certificat întocmit de pârât. El a cerut ca competența să fie realizată de o autoritate independentă, cum ar fi institutul național de expertiză medicală, centrele medicale sau clinicile universitare 13. Printr-o hotărâre definitivă din 14 octombrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul în recursul reclamantului. Aceasta a reieșit că, potrivit informațiilor furnizate de comisie, gradul de d.Handicap al unei persoane era stabilit pe baza actelor medicale eliberate de medicii specialiști și prin aplicarea criteriilor prevăzute de Ordinul ministrului Muncii n 762/1992/2007 ( mai exact, ordinul nr. 762), iar comisia a fost singura autoritate competentă care a aplicat criteriile prevăzute de ordinul nr. 762. Înalta Curte a judecat în speță, instanța de apel a acceptat pe bună dreptate propunerea comisiei de a reevalua situația medicală a reclamantului și a întemeiat decizia sa pe certificatul din 6 februarie 2007. În cele din urmă, Comisia a indicat reclamantului că putea solicita din nou comisiei, în februarie 2010, o reexaminare a certificatului eliberat în februarie 2009.14 printr-o decizie din 26 februarie 2010, ca urmare a unei reevaluări anuale obligatorii, comisia a stabilit că reclamantul suferea de un handicap accentuat. La art. 201 § 2 și la art. 3 din Codul de procedură civilă care reglementează competența, în vigoare la data faptelor, era astfel formulată în cazul în care este necesar, instanța solicită efectuarea unei expertize (...) unei instituții de specialitate. În domeniile foarte specializate, în care nu există experți autorizați, din oficiu sau la cererea uneia dintre părți, judecătorul poate solicita o opinie din partea uneia sau mai multor personalități sau specialiști în domeniu. Această opinie este prezentată în ședințe cu ușile închise sau în audieri publice; părțile au dreptul să pună întrebări. 16. În cauzele referitoare la contestarea de către terți a deciziilor comisiilor competente de stabilire a gradului lor de "handicap," Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus realizarea expertizei medico-legale de către a Institutului Național de Medicină Legală (a se vedea, de exemplu, Deciziile nr. 1009/2004, 2304/2005, 2327/2005, 5849/2005, 231/2007 și 582/2007 17. La art. 87 alineatul (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, în vigoare la data faptelor, a fost formulată astfel (1) Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap are următoarele atribuții de a stabili gradul de handicap și, dacă este cazul, orientarea profesională a adulților cu handicap și capacitatea de muncă a acestora a stabili măsurile de protecție a adulților cu handicap, în condițiile prevăzute de lege, de a revizui periodic sau prin sesizarea direcțiilor generale de asistență socială și de protecție a copilului (...) gradul de handicap, (...) să revoce sau să înlocuiască măsura de protecție stabilită, în condițiile prevăzute de lege, în cazul în care circumstanțele care au determinat gradul sunt modificate de a soluționa cererile de eliberare a unui certificat de asistent personal profesional d să promoveze drepturile persoanelor cu handicap în toate activitățile sale. (2) Comisia de evaluare îndeplinește toate atribuțiile prevăzute de lege. GRIEFS 18. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul denunță o necunoaștere a principiului egalității armelor, în măsura în care pârâtul acționase și în calitate de avocat. În cadrul procedurii, prin furnizarea dovezii decisive pentru finalizarea procedurii. Dreptul reclamantului la o procedură echitabilă, cu respectarea egalității armelor în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție a fost respectat în speță, ținând cont de ceea ce Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap Botoșani a exercitat în paralel în cadrul procedurii rolul de pârât și autoritatea competentă de a furniza expertiză în domeniu

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă