Comunicat la 25 iunie 2014 Secțiunea a treia Cerere nr. 39498/13 Stelu Gabriel NICOLESCU împotriva României, introdusă la 5 iunie 2013, EXPOSAT DE FAPT, recurentul, dl Stelu Gabriel Nicolescu, este un cetățean român născut în 1959 și rezident în București. Circumstanțele speculei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Printr-o decizie a Comisiei superioare de competență medicală pentru persoanele cu handicap, reclamantul, care este complet orb, are dreptul de a acorda statutul permanent de persoană cu handicap grav, care are dreptul de a fi ajutat de un asistent personal. Întrucât a beneficiat de un credit în condiții avantajoase pentru persoanele cu handicap grav în temeiul Legii 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap (denumită în continuare Legea nr. 448/2006), acesta a cumpărat un vehicul nou pentru uzul său, care urma să fie condus de persoana desemnată ca asistent personal. Procedura în fața Consiliului Național pentru combaterea discriminării În 2007, reclamantul sesizează Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (denumit în continuare CNCD) care a făcut obiectul unei discriminări în drepturile sale din partea Direcției Generale Impozitare Locală de la București, care refuzase să plătească taxe legate de introducerea în circulație a vehiculului și de circulația acestuia pe drumurile publice pe motiv că vehiculul său nu era adaptat în mod special pentru utilizarea persoanelor cu handicap. Prin decizia din 12 noiembrie 2007, CNCD a considerat că reclamantul a fost discriminat în exercitarea drepturilor garantate prin lege persoanelor cu handicap. 448/2006 a oferit unele avantaje persoanelor cu handicap grav, cum ar fi reclamantul, și nu a făcut nicio distincție între persoanele cu handicap fizic, locomotor, auditiv, vizual sau psihic, cu condiția ca handicapul în cauză să fie grav. El este mai mult decât mai puțin decât reclamantul de anumite beneficii ale acestei legi pe motiv că vehiculul său nu a fost adaptat la handicapul său a fost discriminatorie, în cazul în care legea nu distingea între diferitele tipuri posibile de handicap și în cazul în care cel de care suferea, și anume un handicap vizual, nu o adaptare fizică a vehiculului său. Acesta a recomandat Ministerului Finanțelor Publice să se asigure că legea nu va mai fi aplicată în mod discriminatoriu în detrimentul persoanelor cu handicap grav față de tipurile lor de handicap respective. Procedura în fața instanțelor naționale În 2009, reclamantul a atribuit administrației finanțelor publice și Direcției Generale Impozite și Impozite în fața tribunalului departamental din București, pentru a-i obliga să ramburseze taxele și impozitele aferente înscrierii și utilizării vehiculului pe care l-a considerat exonerat în temeiul legii nr. 448/2006. El a susținut că, prin scutirea persoanelor cu handicap grav, legea în cauză nu făcea nici o distincție între diferitele tipuri de handicapuri de care o astfel de persoană putea suferi. Prin hotărârea din 8 noiembrie 2011, instanța și-a respins cererea. În opinia sa, decizia din 12 noiembrie 2007 a CNCD nu a fost decât o recomandare adresată Ministerului de Finanțe pentru ca acesta să aplice legea fără discriminare. Pe baza recursului reclamantului, această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre. definitiv din 10 decembrie 2012 a Tribunalului de apel de la București, care a precizat că, pentru a obține o scutire de taxe și impozite, un vehicul trebuia să fi fost supus unei intervenții de ordin tehnic în așa fel încât să poată fi utilizat de o persoană care suferă de un handicap. Comisia a considerat că acest lucru nu a fost cazul în speță și a considerat că faptul că vehiculul reclamantului a fost condus de o persoană validă care a avut loc în viața sa de zi cu zi nu a reprezentat o adaptare în sensul legii. Dreptul intern relevant Legea nr 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor care suferă de un handicap 10. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap au fost formulate după cum urmează la data faptelor: art. 26 Persoanele cu handicap grav beneficiază de următoarele facilități fiscale de a plăti impozitul pe venit scutit de plata impozitului pe clădiri și terenuri Excepția de la plata impozitului pe vehicule sau motociclete adaptate handicapului lor (...) art. 27 Persoanele cu handicap grav pot beneficia de un credit al cărui dobândă este plătită din bugetul statului pentru a le permite să achiziționeze un mijloc de transport și pentru a-și adapta locuințele în conformitate cu nevoile lor, cu condiția să plătească ratele de credit. art. 28 Persoanele cu handicap care dețin vehicule adaptate handicapului lor, precum și persoanele care le asistă beneficiază de o scutire de la plata taxei de circulație pe drumurile publice (...) Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal 11. Dispozițiile relevante nr. 571/2003 privind codul fiscal au fost formulate după cum urmează la data faptelor art. 262 Taxa pe mijloacele de transport nu se datorează nici unui vehicul (...) care aparține persoanelor cu handicap care sunt adaptate la acesta; (...) art. 1 În materie fiscală, dispozițiile acestui cod se referă la orice altă dispoziție prevăzută într-un alt act normativ (...) Dispoziții relevante care interzice discriminarea 12. În conformitate cu art. 16 din Constituție, toți cetățenii români sunt egali în fața legii, fără privilegii și fără discriminare. 13.L 137/2000) interzice orice distincție, excludere, restricție sau preferință întemeiată, printre altele, pe handicap, care are ca scop restrângerea sau împiedicarea, în condiții de egalitate, a drepturilor și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege. Aceasta prevede că toate criteriile și practicile aparent neutre sunt discriminatorii dacă afectează anumite persoane în raport cu altele, cu excepția cazului în care acestea sunt justificate în mod obiectiv de un scop legitim și în cazul în care metodele utilizate pentru atingerea acestora sunt necesare și adecvate. În conformitate cu art. 2 din OUG nr. 137/2002, orice comportament, activ sau pasiv, care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau dezavantajează, în mod nejustificat, sau supune unui tratament nedrept sau degradant unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități care este de a face obiectul unei amenzi sau al unui tratament penal. 14. Consiliul Național de combatere a discriminării este o autoritate națională autonomă, supusă unui control parlamentar, însărcinată cu controlul, la nivel național, din oficiu sau pe baza unei plângeri din partea unei persoane fizice sau juridice, cu respectarea principiului nediscriminării stabilit de legea internă și de contențiile internaționale ratificate de România ; poate fi sesizat de către cel care se consideră lezat în dreptul său într-un termen de un an de la faptele presupuse discriminatorii; el este competitiv pentru a impune o amendă amendat dacă acesta constată existența unei discriminări și, de asemenea, poate acorda asistență victimelor. Deciziile sale sunt comunicate părților și pot fi atacate în fața instanțelor administrative de judecată. GRIEF 15. Invocând art. 14 din convenție, reclamantul a declarat că face obiectul unei discriminări ca urmare a refuzului autorităților publice de a aplica legea nr. 446/2006 fără deosebire sau să ia măsuri pentru a elimina lacunele din lege pentru a asigura o protecție echivalentă între persoanele care se află în situații similare sau comparabile. Acesta susține că discriminarea în cauză se bazează pe tipul de handicap de care suferă, și anume un handicap vizual, care nu implică același tip de măsuri ca alte forme de handicap, cum ar fi handicapul locomotor, pentru a permite persoanei care suferă de handicap să se poată deplasa cu un vehicul. El consideră că motivul invocat de autoritățile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În acest caz, se aplică art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, având în vedere excluderea reclamantului de la dreptul de a beneficia de anumite drepturi prevăzute de Legea nr. 446/2001 în favoarea persoanelor care suferă de un handicap grav de către autoritățile responsabile cu aplicarea? În acest caz, reclamantul a fost victima unei discriminări contrare articolului 1 din Protocolul nr. 12 pe baza tipului de handicap de care suferă, ținând seama de motivele prezentate de autorități pentru a justifica excluderea sa de la beneficiul anumitor drepturi prevăzute de Legea nr. 446/2001 în favoarea persoanelor care suferă de un handicap grav; și/sau omisiunea autorităților care au solicitat să-i asigure exercitarea efectivă a drepturilor prevăzute de lege, de exemplu prin completarea eventualelor lacune ale legislației naționale de natură laică care împiedică exercitarea unei protecții echivalente cu cele ale persoanelor care se află într-o situație similară sau comparabilă cu cea a acestora
Communiquée le 25 juin 2014
Requête n
o
39498/13
Stelu Gabriel NICOLESCU
contre la Roumanie
introduite le 5 juin 2013
1.
Le requérant, M. Stelu Gabriel Nicolescu, est un ressortissant roumain né en 1959 et résidant à Bucarest.
A.
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.
Par une décision de la Commission supérieure d’expertise médicale pour les personnes handicapées, le requérant, qui est totalement aveugle, s’est vu confier le statut permanent de personne souffrant d’un handicap grave, qui a le droit d’être aidé par un assistant personnel.
4.
Ayant bénéficié d’un crédit dans des conditions avantageuses réservées aux personnes souffrant d’un handicap grave en vertu de la loi
n
o
448/2006 sur la protection et promotion des droits des personnes handicapées (ci-après la loi n
o
448/2006), il fit l’acquisition d’un véhicule neuf pour son propre usage, qui allait être conduit par la personne désignée comme étant son assistant personnel.
1.
La procédure devant le Conseil national pour la lutte contre la discrimination
5.
En 2007, le requérant saisit le Conseil national pour la lutte contre la discrimination (ci-après le CNCD) alléguant qu’il a subi une discrimination dans ses droits de la part de la Direction générale des impôts locaux de Bucarest, qui avait refusé de l’exonérer des taxes relatives à l’inscription en circulation du véhicule et à la circulation avec celui-ci sur la voie publique au motif que son véhiculé n’était pas spécialement adapté pour l’usage des personnes souffrant d’un handicap.
6.
Par une décision du 12 novembre 2007, le CNCD estima que le requérant avait subi une discrimination dans la jouissance des droits garantis par la loi aux personnes souffrant d’un handicap. Il nota que la loi n
o
448/2006 offrait certains des avantages aux personnes souffrant d’un handicap grave, tel le requérant, et ne faisait aucune distinction entre les personnes qui souffraient d’un handicap physique, locomoteur, auditif, visuel ou psychique, pourvu que le handicap en question soit grave. Il estima qu’en excluant le requérant des certains bénéfices de cette loi au motif que son véhicule n’était pas «
adapté
» à son handicap était discriminatoire, dès lors que la loi ne distinguait pas entre les différents types d’handicap possibles et que celui dont il souffrait, à savoir un handicap visuel, n’imposait pas une adaptation physique de son véhicule.
Il recommanda au ministère des Finances publiques de s’assurer que la loi ne serait plus appliquée de manière discriminatoire au détriment des personnes souffrant d’un handicap grave par rapport à leurs types d’handicap respectifs.
2.
La procédure devant les juridictions nationales
7.
En 2009, le requérant assigna l’administration des finances publiques et la direction générale des impôts et des taxes devant le tribunal départemental de Bucarest afin de les faire condamner à lui rembourser les taxes et impôts relatifs à l’inscription et à l’utilisation de son véhicule dont il s’estimait exonéré en vertu de la loi n
o
448/2006. Il faisait valoir qu’en octroyant des exemptions aux personnes souffrant d’un handicap grave, la loi en cause ne faisait aucune distinction entre les différents types d’handicaps dont une telle personne pouvait souffrir.
8.
Par un jugement du 8 novembre 2011, le tribunal rejeta sa demande. S’appuyant sur les articles 1
er
et 262 du code fiscal, il jugea que seuls les véhicules «
adaptés
» bénéficiaient d’une exonération fiscale, ce qui n’était pas le cas du véhicule du requérant. Il estima que la décision du 12
novembre 2007 du CNCD n’était qu’une recommandation adressée au ministère des Finances pour qu’il applique la loi sans aucune discrimination.
9.
Sur recours du requérant, ce jugement fut confirmé par un arrêt
définitif du 10 décembre 2012 de la cour d’appel de Bucarest, qui précisa que, pour qu’il bénéficie d’une exonération des taxes et impôts, un véhicule devait avoir subi une intervention d’ordre technique afin qu’il puisse être utilisé par une personne souffrant d’un handicap. Elle releva que tel n’était pas le cas en l’espèce et estima que le fait que le véhicule du requérant était conduit par une personne valide qui l’assistait dans sa vie de tous les jours ne représentait pas une «
adaptation
» au sens de la loi.
B.
Le droit interne pertinent
1.
Loi n
o
448/2006 sur la protection et la promotion des droits des personnes souffrant d’un handicap
10.
Les dispositions pertinentes de la loi n
o
448/2006 sur la protection et la promotion des droits des personnes souffrant d’un handicap étaient libellées comme suit
à la date des faits :
Article 26
«
Les personnes souffrant d’un handicap grave bénéficient des facilités fiscales suivantes
:
a)
exemption de payer l’impôt sur les revenus
;
b)
exemption de payer l’impôt sur leurs bâtiments et leurs terrains
;
c)
exemption de payer l’impôt sur les véhicules ou les motocyclettes adaptés à leur handicap
;
d)
(...)
»
Article 27
«
Les personnes souffrant d’un handicap grave peuvent bénéficier d’un crédit dont les intérêts sont payés du budget de l’État afin de leur permettre d’acquérir un moyen de transport et afin d’adapter leur logement conformément à leurs besoins à condition de payer les mensualités de leur crédit.
»
Article 28
«
Les personnes souffrant d’un handicap qui détiennent des véhicules adaptées à leur handicap ainsi que les personnes qui les assistent bénéficient d’une exemption du paiement de la taxe de circulation sur la voie publique (...)
»
2.
La loi n
o
571/2003 sur le code fiscal
11.
Les dispositions pertinentes n
o
571/2003 sur le code fiscal étaient libellées comme suit à la date des faits
:
Article 262
«
La taxe sur les moyens de transport n’est pas due s’agissant
:
a)
des véhicules (....) qui appartiennent aux personnes souffrant d’un handicap qui sont adaptés à celui-ci
; (...)
»
Article 1
er
«
En matière fiscale, les dispositions de ce code prévalent sur toute autre disposition prévue dans un autre acte normatif (....)
»
3.
Dispositions pertinentes prohibant la discrimination
12.
En vertu de l’article 16 de la Constitution, tous les citoyens roumains sont égaux devant la loi, sans privilèges et sans discriminations.
13.
L’ordonnance d’urgence du Gouvernement n
o
137/2000 sur la prévention et la répression de toute forme de discrimination (ci-après l’OUG n
o
137/2000) interdit toute distinction, exclusion, restriction ou préférence fondée, entre autres, sur le handicap, qui vise à restreindre ou à empêcher la jouissance, dans des conditions d’égalité, des droits et libertés fondamentales ou des droits reconnus par la loi. Elle prévoit que tous critères et pratiques apparemment neutres sont discriminatoires s’ils désavantagent certaines personnes par rapport à d’autres, à moins qu’ils soient objectivement justifiées par un but légitime et si les méthodes utilisées pour l’atteindre sont nécessaires et adéquates. Selon l’article
2 de l’OUG n
o
137/2000, tout comportement, actif ou passif, qui, par les effets qu’il génère, favorise ou défavorise, de façon injustifiée, ou soumet à un traitement injuste ou dégradant une personne, un groupe de personnes ou une communauté est passible d’amende contraventionnelle s’il n’entre pas sous le coup de la loi pénale.
14.
Le Conseil national de lutte contre la discrimination est une autorité nationale autonome, soumise à un contrôle parlementaire, chargée de contrôler, au niveau national, d’office ou sur plainte d’une personne physique ou morale, le respect du principe de non-discrimination édicté par la loi interne et les contentions internationales ratifiées par la Roumanie
; il peut être saisi par celui qui s’estime lésé dans son droit dans un délai d’un an à partir des faits supposés discriminatoires ; il est compètent pour infliger une amende contraventionnelle s’il constate l’existence d’une discrimination et peut, également, octroyer de l’assistance aux victimes. Ses décisions sont communiquées aux parties et peuvent être attaquées devant les tribunaux de contentieux administratif.
GRIEF
15.
Invoquant l’article 14 de la Convention, le requérant allègue faire l’objet d’une discrimination du fait du refus des autorités publiques d’appliquer la loi n
o
446/2006 sans distinction aucune ou de prendre des mesures pour combler les lacunes dans la loi afin d’assurer une protection équivalente entre les personnes se situant dans des situations analogues ou comparables. Il fait valoir que la discrimination en cause est fondée sur le type de handicap dont il souffre, à savoir un handicap visuel, qui n’implique pas le même type de mesures que d’autres formes de handicap, tel que le handicap locomoteur, pour permettre à celui qui en souffre de pouvoir se déplacer avec un véhicule. Il considère que le motif avancé par les autorités– à savoir le fait que son véhicule n’avait pas subi d’intervention technique pour être «
adapté
» à son handicap - était discriminatoire, car, d’une part, la loi ne distinguait pas entre les différents types d’handicap possibles et, d’autre part, le handicap dont il souffrait, de nature visuelle, n’imposait pas d’adaptation «
physique
» de son véhicule.
1.
L’article 1 du Protocole n
o
12 à la Convention est-il applicable en l’espèce compte tenu de l’exclusion du requérant du bénéfice de certains droits prévus par la loi n
o
446/2000 en faveur des personnes souffrant d’un handicap grave par les autorités chargées de l’appliquer ?
2.
Dans l’affirmative, le requérant a-t-il été victime d’une discrimination contraire à l’article 1 du Protocole n
o
12 fondée sur le type de handicap dont il souffre, compte tenu
:
a)
des motifs avancés par les autorités pour justifier son exclusion du bénéfice de certains droits prévus par la loi n
o
446/2000 en faveur des personnes souffrant d’un handicap grave
; et/ou
b)
de l’omission des autorités alléguée par le requérant de lui assurer la jouissance effective des droits prévus par la loi, en comblant, par exemple, les éventuelles lacunes du droit national de nature à l’empêcher de jouir d’une protection équivalente à celles des personnes se situant dans une situation analogue ou comparable à la sienne
?