MIHĂILESCU v. ROMANIA

Comunicat la 11 iulie 2014 THIRD SECTION Cererea nr. 11220/14 Gabi Ainald MIHĂILSCU împotriva României depusă la 22 ianuarie 2014 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Gabi Ainald Mihăilescu, este un cetățean român, născut în 1971. El este în prezent condamnat la închisoarea Iași. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Condițiile de detenție ale reclamantului Potrivit reclamantului, celula în care este reținut în prezent în închisoarea Iași este suprapopulată. El are o celulă de 29 m mp cu alți 17 de deținuți. În plus, susține că își împărtășește celulă cu fumatori în ciuda faptului că este nefumător. Reclamantul se plânge, de asemenea, de calitatea proastă a alimentelor.

Starea medicală a reclamantului La 29 octombrie 2013, o comisie medicală, organizată în temeiul Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap, a eliberat un certificat care a atestă că reclamantul a fost clasificat ca persoană cu handicap fizic sever permanent. Panoul medical care a examinat reclamantul în acel moment i-a acordat dreptul de a beneficia de un asistent de asistență medicală personală. Reclamantul susține că, în ciuda acestui certificat medical, nu a fost atribuit asistent de asistență medicală personală și a fost supus permanent unor remarci umilitoare și degradante de la colegii săi de celulă, aceleași persoane la care a trebuit să apeleze pentru asistență.

El susține că, deoarece nu avea asistent personal, nu putea beneficia de plimbările zilnice și depindea de ceilalți deținuți să fie mutați în jurul închisoarei. Reclamantul susține că nu au fost făcute aranjamente speciale pentru el în funcție de handicapul său. Plaga internă a reclamantului a depus mai multe plângeri diferite pe baza Legii nr. 275/2006 privind executarea condamnărilor („Legea nr. 275/2006”) cu judecătorul post-sensibilizare. În 2013 reclamantul a depus trei plângeri cu privire la încălcarea dreptului său de a avea un asistent de îngrijire personală de către autoritățile Prizonului Rahova. El a susținut că, deși a suferit de o afectare vizuală severă, nu a fost atribuit unei persoane care să-l asiste.

Plângerile au fost însoțite și examinate împreună de judecătorul post-condamnarea la 14 iunie 2013. Judecătorul a remarcat că, potrivit avizului medicului închisorii, reclamantul nu are dreptul la un asistent personal. De asemenea, a remarcat că, la 9 mai 2013, autoritățile închisorii au desemnat o comisie de specialiști multidisciplinari care au examinat reclamantul. Comisia a constatat că, datorită deficienței vizuale, reclamantul a întâlnit dificultăți în mancarea și menținerea igienei sale și în alertarea personalului închisorii sau a altor co deținuți în caz de nevoie. Prin urmare, aceasta a recomandat o serie de măsuri care trebuie luate, printre care monitorizarea strânsă a reclamantului.

Apoi, un deținut, C.F., a împărtășit celulă cu reclamantul, a fost atribuit să-l sprijine în activitățile sale zilnice. Judecătorii post-sensibili au respins plângerile reclamantului din cauza faptului că măsurile luate de autoritățile închisoare erau suficiente. Reclamantul susține că atribuirea co-deținutului său, C.F., a fost inutilă deoarece aceasta din urmă a refuzat să-i ofere ajutor. Ca dovezi, reclamantul a elaborat o declarație scrisă manual de deținutul său C.F., din 20 iunie 2013, în care acesta din urmă a declarat că nu a vrut să ajute reclamantul deoarece autoritățile închisorii nu consideră activitatea sa ca asistent de asistență medicală personală care ar trebui remunerat. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 cu privire la condițiile de detenție în închisoarea Iași.

El se plânge în principal de suprapopulare, de calitatea slabă a alimentelor și de nesegregarea fumătorilor din nefumători. El susține, de asemenea, că, în ciuda faptului că starea sa medicală necesită asistență directă și constantă de la o altă persoană în activitățile sale zilnice, el nu a beneficiat de un asistent de asistență medicală personală în închisoarele Rahova și Iași. QUESTIO ÎNTRE PARTE A existat încălcarea articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor materiale de detenție ale reclamantului în închisoarea Iași și a lipsei unui asistent de îngrijire personală pentru reclamant în ciuda handicapului său sever?

Communicated on 11 July 2014

THIRD SECTION

Application no. 11220/14 Gabi Ainald MIHĂILESCU against Romania lodged on 22 January 2014

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Gabi Ainald Mihăilescu, is a Romanian national, who was born in 1971. He is currently serving a prison sentence in Iași Prison. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. 1. The applicant’s conditions of detention According to the applicant, the cell in which he is detained at present in Iași Prison is overcrowded. He shares a 29 sq. m cell with seventeen other detainees. Moreover, he claims that he shares his cell with smokers despite the fact that he is a non-smoker. The applicant also complains about the bad quality of food. 2. The applicant’s medical condition On 29 October 2013 a medical commission, organised under Law no. 448/2006 concerning the protection and the promotion of disabled persons, issued a certificate attesting that the applicant had been classified as a person with a permanent severe physical disability.

The medical panel which examined the applicant at that time granted him the right to benefit from a personal care assistant. The applicant contends that in spite of this medical certificate he was not assigned a personal care assistant and was permanently subjected to humiliating and degrading remarks from his cellmates, the same people to whom he had to appeal for assistance. He submits that because he had no personal assistant he could not benefit from daily walks and was dependent on the other inmates to be moved around the prison. The applicant claims that no special arrangements were made for him in the light of his disability. 3. The applicant’s domestic complaints The applicant lodged several different complaints on the basis of Law no. 275/2006 on the execution of sentences (“Law no. 275/2006”) with the post-sentencing judge.

In 2013 the applicant lodged three complaints concerning the infringement of his right to have a personal care assistant by Rahova Prison’s authorities. He claimed that although he was suffering from a severe visual impairment, he had not been assigned a person to assist him. The complaints were joined and examined together by the post ‑ sentencing judge on 14 June 2013. The judge noted that according to the opinion of the prison’s doctor the applicant was not entitled to a personal assistant. It further noted that on 9 May 2013 the prison’s authorities had appointed a commission of multidisciplinary specialists which had examined the applicant. The commission found that due to his visual impairment the applicant encountered difficulties in eating and maintaining his hygiene and in alerting the prison’s staff or other co ‑ detainees in case of need.

It recommended, therefore, a set of steps to be taken, among which the close monitoring of the applicant. Subsequently, a detainee, C.F., sharing the cell with the applicant was assigned to support him in his daily activities. The post-sentencing judges dismissed the applicant’s complaints on the grounds that the steps taken by the prison’s authorities were sufficient. The applicant contends that the assignment of his co-detainee, C.F. was useless because the latter refused to provide him with any help. As evidence, the applicant produced a handwritten statement by his inmate C.F., dated 20 June 2013, in which the latter stated that he did not want to help the applicant because the prison’s authorities did not consider his activity as personal care assistant as work that should be remunerated.

COMPLAINTS The applicant complains under Article 3 about the conditions of his detention in Iași Prison. He complains mainly of overcrowding, poor quality of food and non-segregation of smokers from non-smokers. He also claims that despite the fact that his medical condition required direct and constant assistance from another person in his daily activities, he did not benefit from a personal care assistant in Rahova and Iași Prisons. QUESTIOn TO THE PARTIES Was there a violation of Article 3 of the Convention on account of the applicant’s material conditions of detention in Iași Prison and the lack of a personal care assistant for the applicant in spite of his severe disability?