MIHĂILESCU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
MIHĂILESCU v. ROMANIA (CtEDO, 2017)
Comunicat la 29 martie 2017 CUARTĂ SECȚIUNE Cerere nr. 32002/15 Gabi-Ainald MIHĂILSCU împotriva României depusă la 30 septembrie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Gabi-Ainald Mihailescu, este un cetățen român care s-a născut în 1971 și este în prezent reținut în închisoarea Vaslui. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. În 2012 Curtea județului Bacău a condamnat reclamantul traficului de persoane și l-a condamnat la zece ani de închisoare. De la încarcerarea sa, reclamantul a fost plasat în mai multe închisori diferite. La 29 octombrie 2013, o comisie medicală a emis un certificat care a atestă că reclamantul a fost clasificat ca o persoană cu o incapacitate fizică permanentă și severă din cauza insuficienței sale vizuale severe. Panoul medical care a examinat reclamantul în acel moment i-a acordat dreptul unui asistent medical personal. Reclamantul susține că, în ciuda acestui certificat medical, în închisoarea Vaslui nu a fost desemnat asistent de asistență medicală personală în weekend-end. El susține că, deoarece nu avea asistent personal, el a fost dependent de ceilalți deținuți pentru a-l asiste în activitățile sale zilnice. Deținuții au refuzat să-l ajute cu excepția cazului în care au fost plătiți. Reclamantul s-a plâns în fața judecătorului post-sensibil pentru lipsa unui asistent de îngrijire personală în weekend-end. De asemenea, s-a plâns pentru faptul că el a fost asistat doar de un asistent de îngrijire personală timp de opt ore pe zi. Judecătorul post-sant a respins plângerea sa la 17 iunie 2015. Reclamantul a contestat această decizie. Prin decizia finală din 13 august 2015 Curtea de district Vaslui A respins plângerea, susținând că asistentul desemnat are dreptul la odihnă și că nu a fost posibil să-i furnizeze un al doilea asistent pentru restul timpului. Curtea și-a bazat hotărârea pe o hotărâre pronunțată de directorul general al Agenției Naționale de Penitenciare la 14 octombrie 2011, potrivit căreia un prizonier a fost îndreptat doar pentru a fi asistat de un asistent de îngrijire personală timp de opt ore pe zi și patruzeci de ore pe săptămână. COMPLAINT Reclamantul se plânge în conformitate cu art. 3 din Convenția despre lipsa unui asistent de îngrijire personală în weekend și în șaisprezece ore în săptămâna de zi, care îl pune într-o situație dificilă și îl umilește, deoarece el trebuie să se bazeze pe colegii săi de celulă. Întrebare către părți A existat o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza presupusului lipsă de asistent de îngrijire personală în weekend și în timpul șaisprezece ore în săptămâna lui în ciuda handicapului său sever?