Nicolescu împotriva României

Secțiunea a patra Cerere nr. 39498/13 Stelu Gabriel NICOLESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 4 septembrie 2018 într-un comitet compus din Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Egidijus Kūris, Iulia Motoc, judecători și Andrea Tamietti, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 5 iunie 2013, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Stelu Gabriel Nicolescu, este un resortisant român născut în 1959 și rezident în București. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul C. Tătăruș, avocată la București.

Guvernul român ( A fost reprezentat de agentul său, C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Printr-o decizie a Comisiei superioare de competență medicală pentru persoanele cu handicap, reclamantului, care este complet orb, i s-a acordat statutul permanent de persoană cu handicap grav, ceea ce i-a acordat dreptul de a beneficia de ajutorul unui asistent personal. A obținut un credit în condiții avantajoase pentru persoanele cu handicap grav în temeiul Legii 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap (□ Legea nr. 448/2006) În 2007, reclamantul sesizează Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (□ CNCD) cu privire la procedura în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

A fost discriminat în drepturi de către Hotărârea Generală Impozitare și Impozitare Locală de la București. El îi reproșa acesteia din urmă că a refuzat să plătească taxe pentru înmatricularea vehiculului și circulația acestuia pe drumurile publice pe motiv că vehiculul său nu era adaptat în mod special. Prin decizia din 12 noiembrie 2007, CNCD a considerat că reclamantul a fost discriminat în exercitarea drepturilor garantate prin lege persoanelor cu handicap. 448/2006 oferea anumite avantaje persoanelor cu handicap grav, cum ar fi reclamantul, și nu făcea nicio distincție între persoanele care sufereau de handicap fizic, locomotor, auditiv, vizual sau psihic, cu condiția ca handicapul în cauză să fie grav.

Se consideră că excluderea reclamantului de la anumite beneficii ale acestei legi pe motiv că vehiculul său nu era În ceea ce privește handicapul său, legea nu cuprindea diferitele tipuri de handicapuri posibile, și anume handicapul vizual al reclamantului, nu: adaptarea fizică a vehiculului respectiv. CNCD a recomandat Ministerului Finanțelor Publice să se asigure că legea nu va mai fi aplicată în mod discriminatoriu în detrimentul persoanelor cu handicap grav față de tipurile lor de handicapuri respective. În 2009, reclamantul a atribuit administrației finanțelor publice și Direcției Generale Impozite și Impozite Locale în fața tribunalului departamental din București ( 448/2006. El susținea că, prin faptul că persoanele cu handicap grav au beneficiat de scutiri, legea în cauză nu făcea distincție între diferitele tipuri de handicapuri care pot fi prezentate de aceste persoane.

Prin hotărârea din 8 noiembrie 2011, tribunalul departamental și-a respins cererea, pe motiv că scopul urmărit de Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal ( 571/2003 - punctul 12 de mai jos) a fost de a acorda reduceri fiscale persoanelor cu handicap care dețineau vehicule adaptate nevoilor lor specifice printr-o amenajare care le permitea să le utilizeze direct și exclusiv. El a considerat că adaptarea vehiculului presupune un echipament special pentru uzul persoanelor cu handicap, ceea ce, în opinia sa, explica alegerea efectuată de legiuitor în favoarea handicapului locomotor, compatibil cu adaptarea tehnică a vehiculului. Tribunalul departamental a considerat, de asemenea, că decizia din 12 noiembrie 2007 al CNCD (punctul 7 de mai sus) a fost doar o recomandare adresată Ministerului de Finanțe pentru ca acesta din urmă să se asigure de aplicarea fără discriminare a legii.

La recursul reclamantului, această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre definitiv din 10 decembrie 2012 a instanței de apel din București, care a precizat că, pentru a da dreptul la o scutire de taxe și impozite, un vehicul trebuia să fi fost supus unei intervenții de ordin tehnic, astfel încât să poată fi utilizat de o persoană cu handicap. 448/2006 erau astfel implicit limitate la persoanele care sufereau de un handicap compatibil cu o adaptare tehnică. Ea a considerat că acest lucru nu era cazul în speță, având în vedere faptul că faptul că vehiculul reclamantului era condus de o persoană validă care îl asista pe acesta din urmă în viața sa de zi cu zi nu reprezenta o adaptare în sensul legii.

Aceasta concluzionează că cerința ca vehiculul să fie adaptat în mod corespunzător nu era discriminatorie, întrucât handicapul vizual nu era compatibil cu adaptarea vehiculului și că cele două categorii de handicapuri, locomotor și vizual, nu erau comparabile în ceea ce privește posibilitățile pentru persoana de a se deplasa. În ceea ce privește tribunalul judecătoresc, aplicarea unui tratament diferențiat s-a bazat, prin urmare, pe o justificare obiectivă și rezonabilă.

Dreptul intern relevant Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap Dispozițiile relevante în speță ale Legii nr. 448/2006 au fost formulate după cum urmează la momentul faptelor art. 26 Persoanele cu handicap grav beneficiază de următoarele facilități fiscale scutite de la plata impozitului pe venit exceptat de la plata impozitului pe clădiri și a terenurilor scutite de plata impozitului pe vehicule sau motociclete adaptate handicapului lor (...) art. 27 Persoanele care suferă de un handicap grav pot beneficia de un credit ale cărui dobânzi sunt plătite din bugetul statului pentru a le permite să achiziționeze un mijloc de transport și să-și adapteze locuințele în conformitate cu nevoile lor, cu condiția de a plăti ratele lunare ale creditului lor.art.

28 Persoanele care suferă de un handicap care [sunt proprietari] de vehicule adaptate la handicapurile lor, precum și persoanele care le asistă beneficiază de o scutire de la plata taxei de circulație pe drumurile publice (...) Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal Dispozițiile relevante în speță ale Legii nr. 571/2003 au fost formulate după cum urmează la momentul faptelor art. 262 Taxa pe mijloacele de transport nu se datorează nici unui vehicul (...) care aparține persoanelor cu handicap [și care sunt] adaptate la acesta; (...) art. 1 În materie fiscală, dispozițiile acestui cod se referă la orice altă dispoziție prevăzută într-un alt act normativ (...) Dispozițiile care interzic discriminarea 13. În conformitate cu art. 16 din Constituție, toți cetățenii români sunt egali în fața legii, fără privilegii sau discriminare.

14. În cazul în care o persoană fizică sau juridică este o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o persoană fizică, o persoană sau o persoană fizică, o persoană sau o persoană fizică, o persoană sau o persoană sau o persoană fizică, o persoană sau o persoană sau o persoană fizică, o persoană sau o persoană sau un organism care face obiectul unei astfel de proceduri, o persoană sau o persoană, o persoană sau un organism sau o persoană, o persoană sau un organism sau o persoană,

o persoană sau un organism sau un organism sau un organism sau un organism sau un organism sau un organism care face sau un organism care face obiectul unei astfel de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori ori ori ori ori ori ori ori de drept ori de drept ori ori de drept ori de drept ori ori de drept ori de drept ori de drept ori ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept sau de drept sau de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori ori de drept ori de drept ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori de drept ori ori de drept ori de drept ori ori de drept;

sau de drept ori Aceasta prevede că toate criteriile și practicile aparent neutre sunt discriminatorii dacă afectează anumite persoane în raport cu altele, cu excepția cazului în care acestea sunt justificate în mod obiectiv printr-un scop legitim și că metodele utilizate pentru atingerea acestuia sunt necesare și adecvate. 137/2002, orice comportament, activ sau pasiv, care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează, în mod nejustificat, sau supune unui tratament nedrept sau degradant unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități este pasibil de o amendă amendată dacă nu cade sub incidența legii penale. 15. Dispozițiile legale referitoare la CNCD sunt descrise în hotărârea în cauză.

Ofensiva tinerilor c. România 16732/05, § 38, 15 decembrie 2015). GRIEF 16. Invocând art. 14 din Convenție, reclamantul susține că a făcut obiectul unei discriminări din cauza comportamentului autorităților publice, căruia îi reproșează un refuz de aplicare a legii nr. 448.8 fără nicio distincție sau luarea de măsuri pentru a acoperi lacunele din lege pentru a asigura o protecție echivalentă între persoanele aflate în situații similare sau comparabile. Acesta susține că discriminarea în cauză se bazează pe tipul de handicap de care suferă, și anume un handicap vizual, care precizează că, în comparație cu alte forme de handicap, cum ar fi handicapul locomotor, acest handicap nu implică același tip de măsuri pentru a permite persoanei care suferă de handicap să se deplaseze cu un vehicul.

El consideră că motivul prezentat de autoritățile din domeniu, și anume faptul că vehiculul său nu a fost supus unei intervenții tehnice pentru a fi dus la bun sfârșit la handicapul său, a fost discriminatoriu, pe de o parte, că legea nu distingea între diferitele tipuri de handicapuri posibile și, pe de altă parte, că handicapul său, de natură vizuală, nu În cazul în care un stat membru consideră că un stat membru nu ar trebui să aplice o măsură de ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din tratat, acesta nu ar trebui să fie considerat ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. 448/2006 fără deosebire nici una sau de a lua măsuri pentru a acoperi lacunele din lege pentru a asigura o protecție echivalentă.

Curtea amintește că, în conformitate cu principiul Jura novit curia nu este ținută prin mijloace de drept avansate de solicitant în temeiul Convenției și al Protocoalelor acesteia și poate decide cu privire la calificarea juridică care trebuie acordată faptelor unui anumit caz prin examinarea acestuia pe teren de muncă sau prin dispoziții ale convenției, altele decât cele invocate de solicitant (Radodilja și altele ca Croația [GC], n 37685/10, § 126, 20 În acest caz, Comisia consideră că este necesar să se examineze obiecțiunile reclamantului din perspectiva articolului 1 din Protocolul nr. 12 la convenție, care este astfel formulat. Orice drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurat, fără nici o discriminare, bazat în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice altă opinie, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.

Nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorități publice, indiferent de motiv, în special pe baza motivelor menționate la alineatul (1). Argumentele părților Guvernul În primul rând, Guvernul asupra aplicabilității art. 1 din Protocolul nr 12 la Convenție, pe motiv că legea prevede facilități fiscale în beneficiul exclusiv al proprietarilor de vehicule adaptate mai exact, ceea ce, în opinia sa, nu este cazul reclamantului și, prin urmare, acesta din urmă nu poate să se prevaleze de un drept prevăzut de lege Potrivit guvernului, motivele care stau la baza acestei dispoziții legislative decurg din voința legiuitorului d mai întâi de a acorda asistență financiară persoanelor care au adus modificări vehiculelor lor cu costuri suplimentare și de a le încuraja să fie mai autonome.

El consideră că acest lucru nu este cazul reclamantului, deoarece conducerea vehiculului său de către asistentul său personal nu face vehiculul 448/2006 gospodărie pentru fiecare categorie de handicapuri ale drepturilor specifice în funcție de nevoile specifice ale persoanei cu handicap. Astfel, potrivit guvernului, beneficiarii facilităților fiscale în cauză sunt persoanele care suferă de un handicap grav sau accentuat de proprietari ai unui vehicul cu alte cuvinte, un vehicul care a fost modificat pentru a permite unei persoane cu handicap fizic să îl conducă sau pentru a asigura transportul persoanelor care utilizează un scaun cu rotile. Guvernul indică faptul că adaptarea tehnică a vehiculului trebuie să fie omologată de registrul românesc al autovehiculelor și menționată în registrul tehnic al vehiculului.

Astfel, facilitățile fiscale ar fi recunoscute în funcție de caracteristicile tehnice ale vehiculului. În opinia guvernului, reclamantul nu se află într-o situație comparabilă cu cea a persoanelor cu handicap care utilizează un vehicul adaptat. În cele din urmă, guvernul consideră că a existat o justificare obiectivă și rezonabilă pentru tratamentul în cauză. În acest sens, acesta prezintă următoarele: criteriul întemeiat pe A fost obiectiv și aplicat în mod uniform de către autorități și a avut scopul de a contrabalansa eforturile financiare și personale ale persoanelor care și-au adaptat vehiculele; scopul legitim urmărit a fost de a încuraja autonomia și de a acorda asistență financiară în schimbul costurilor suportate pentru adaptarea vehiculelor.

În plus, tratamentul a fost proporțional cu marja de apreciere a autorităților în această privință; reclamantul a beneficiat, ca persoană cu handicap vizual, de drepturile specifice prevăzute de lege; și, în plus, procedura în cauză a fost echitabilă și aje-arbitrară. Reclamantul 21. Reclamantul își reiterează cauza și face trimitere la un proiect de modificare a Legii nr. 448/2006 în conformitate cu recomandările CNCD, dar care nu ar fi reușit. El consideră că decizia CNCD este executorie și ar fi trebuit să oblige autoritățile să modifice Legea nr. 448/2006. În plus, se bazează pe lipsa unei distincții între diferitele categorii de handicapuri efectuate prin această lege. În opinia sa, în cazul său, adaptarea vehiculului constă în conducerea acestuia de către o persoană validă, în cazul în care asistentul său personal.

Evaluarea Curții 22. Curtea constată că, în timp ce art. 14 din Convenție interzice discriminarea în asigurare a ... drepturilor și libertăilor recunoscute în (...) Convenia ..., la art. 1 din Protocolul nr 12 extinde domeniul de aplicare al proteciei la ... orice drept prevăzut de lege.

Prin urmare, introduce o interdicie generală a discriminării (Sejdić și finci c. Bosnia și Herțegovina [GC], n 27996/06 și 3486/06, § 53 CEDO 2009. 23. Curtea amintește că, în conformitate cu Raportul explicativ privind Protocolul nr 12 la convenție (a se vedea în special Merschdorf și alții c. România (dec.), n 31918/08 și alte 6 cereri, §§ 24-25, 21 mai 2013), domeniul de aplicare al protecției suplimentare în temeiul articolului 1 din protocolul menționat vizează cazurile în care o persoană face obiectul unei discriminări în măsura în care orice drept acordat în mod specific în temeiul dreptului intern în temeiul dreptului intern în temeiul oricărui drept care decurge din obligații clare ale autorităților publice în dreptul național, și anume în cazul în care aceste autorități sunt obligate prin legea națională să se comporte într-un anumit mod (iii) din partea autorităților publice ca urmare a exercitării unei puteri discreționare (de exemplu, acordarea anumitor subvenții) ca urmare a altor acte sau omisiuni din partea autorităților publice (de exemplu, comportamentul responsabililor cu aplicarea legii pentru a pune capăt unei revolte).

24. Acest raport explicativ adaugă următoarele: nu s-a considerat necesar să se precizeze care dintre aceste patru elemente intră sub incidența primului alineat al articolului 1 și respectiv a celui de-al doilea alineat. Cele două paragrafe sunt complementare și domeniul lor de aplicare combinat face ca toate cele patru elemente să fie reglementate de art. 1. De asemenea, trebuie să se țină seama de faptul că distincția între categoriile i. și iv. nu este clară și că sistemele juridice naționale pot avea diferite abordări în ceea ce privește dacă un caz dat intră într-una dintre aceste categorii mai degrabă decât într-o altă categorie. 25. În acest caz, pentru a determina dacă art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție se aplică în prezenta cauză.

În acest caz, Curtea trebuie să stabilească dacă legislația națională conferă reclamantului un drept specific de a obține facilități fiscale din cauza handicapului său. Curtea constată că atât Legea nr. 448/2006, cât și Legea nr. 571/2003 prevăd reduceri fiscale în favoarea persoanelor cu handicap care dețin un vehicul adecvat (punctele 11 și 12 de mai sus). De asemenea, aceasta arată că instanțele interne au precizat că, pentru ca un vehicul să fie considerat ca fiind trebuie să fi fost supus unei intervenții tehnice pentru a se putea utiliza direct și exclusiv de către o persoană cu handicap (punctele 9 și 10 de mai sus). În plus, instanțele interne au reținut că vehiculul în cauză în speță nu putea fi considerat ca fiind Din simplul fapt că a fost condus de persoana desemnată ca asistent personal al reclamantului (punctele 9 și 10 de mai sus).

Curtea deduce că acesta din urmă nu îndeplinește condițiile impuse de legea internă pentru a beneficia de facilitățile fiscale în măsura în care acesta nu deținea un vehicul adaptat handicapului său.

26. În aceste condiții, Curtea se îndoiește că situația reclamantului intră sub incidența uneia dintre cele patru categorii menționate în raportul explicativ menționat anterior și, în consecință, ea consideră că nu poate pretinde că are dreptul prevăzut de lege, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție (a se vedea, mutatis mutandis Merschdorf și altele, decizia menționată anterior, § in fine 27. În orice caz, presupunând chiar că dispoziția în cauză ar putea să se aplice în speță și că reclamantul a suferit o diferență de tratament, Curtea constată că instanțele interne și-au examinat în detaliu argumentele și au reținut în special că adaptarea vehiculului aparținând unei persoane cu handicap presupunea o intervenție tehnică specifică pentru a-l face direct utilizabil de această persoană (punctul 9 de mai sus).

Instanțele interne și-au exprimat, de asemenea, opinia conform căreia handicapul locomotor se pretează mai degrabă la adaptarea tehnică a vehiculului decât la handicapul vizual (punctele 9 și 10 litera (c). Curtea observă, de asemenea, că instanțele interne au concluzionat că cele două categorii de handicapuri, locomotor și vizual, nu erau comparabile în această privință (punctul 10 de mai sus). Aceasta ia în considerare acest argument, cu atât mai mult cu cât guvernul a susținut în fața sa că nu ar intra în joc situații similare sau comparabile (punctul 19 de mai sus). Curtea constată, în sfârșit, că instanțele interne au explicat diferența de tratament printr-o justificare obiectivă și rezonabilă, mai exact prin posibilitățile persoanei cu handicap de a se deplasa independent (punctul 10 de mai sus).

De asemenea, Comisia ia în considerare argumentul guvernului potrivit căruia scopul legislației vizate în speță era de a acorda ajutor financiar persoanelor care și-au adaptat vehiculele prin angajarea unor costuri suplimentare și prin încurajarea acestora să fie mai autonome (punctele 18 și 20 de mai sus). Având în vedere cele de mai sus și ținând seama de marja de apreciere de care dispun statele contractante atunci când este vorba despre luarea de măsuri de ordin general în materie economică sau socială (a se vedea, sub unghiul articolului 14 din Convenție, Burden c. Regatul Unit [GC], nr 13378/05, § 60 in fine , CEDO 2008), Curtea consideră că diferența de tratament criticată de reclamant avea o justificare obiectivă și rezonabilă.

30. În consecință, cererea este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Adoptată în limba franceză și comunicată în scris la 27 septembrie 2018. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Grefier Adjunct Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 39498/13 Stelu Gabriel NICOLESCU contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 4 septembre 2018 en un comité composé de : Paulo Pinto de Albuquerque, président, Egidijus Kūris, Iulia Motoc, juges, et de Andrea Tamietti, greffier adjoint de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 5 juin 2013, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT