Dumitrean împotriva României

Comunicat la 20 martie 2014 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 57664/08 George DUMITRAN împotriva României introdusă la 19 noiembrie 2008 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl George Dumitrean, este un resortisant român născut în 1959 și rezident în Baia Mare. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. După ce s-a pensionat în 2004, la 1 februarie 2007, reclamantul a fost reangajat de fostul său angajator, Compania națională pentru metale prețioase și neferoase REMIN (Compania Naționala a Metalelor Precioase și Neferoase REMIN S.A., denumită în continuare: Compania, a cărei activitate era în curs de încetare printr-o decizie ministerială și care se separase deja treptat de mulți dintre angajații săi, a trebuit să reangajeze aproximativ 700 de persoane pentru a asigura conservarea și întreținerea minelor.

La 20 iulie 2007, reclamantul, care a fost afectat a fost ales vicepreședinte al Uniunii sindicale miniere din Maramureș (Uniuna Sindicatelor Miniere Maramureș), pentru un mandat de patru ani, cunoscut pentru activitatea sa sindicală susținută, în contextul reorganizării companiei. Prin hotărârea din 23 august 2007, tribunalul departamental din Maramureș valida modificările intervenite în componența organelor de conducere ale sindicatului și le-a ordonat să fie înscrise în registrul special ținut în această privință de grefa instanței respective. La 15 octombrie 2007, reclamantul a fost concediat din motive economice, în cadrul unei reduceri semnificative de personal. La 18 octombrie 2007, acesta sesizează tribunalul departamental din Maramureș pentru a contesta concedierea acestuia, fiind contrar Codului muncii și pentru a solicita reintegrarea acestuia.

Prin hotărârea din 5 februarie 2008, tribunalul departamental a respins această contestație pe motiv că a fost Ministerul Economiei și Finanțelor care a decis să închidă mina și să concedieze întregul personal, astfel încât condițiile de concediere prevăzute de Codul muncii nu mai puteau fi respectate. Reclamantul a recurs împotriva acestei hotărâri în fața Tribunalului de apel al Cluj. El a invocat dispozițiile articolului 60 din Codul muncii care interzicea concedierea aleșilor sindicali pe durata funcțiilor lor electorale.

Prin hotărârea definitivă din 27 mai 2008, Curtea de apel a respins recursul, considerând că concedierea reclamantului era legală, pe motiv că, în cadrul reducerii progresive a personalului pentru închiderea definitivă a minei, numărul persoanelor angajate a fost redus la 15 octombrie 2007 între 619 și 498 de angajați, conform criteriilor negociate cu reprezentanții sindicali ai minei Razoare, și anume, începând cu concedierea persoanelor care și-au acumulat pensia cu un salariu. Prin urmare, funcția sa electivă în cadrul Uniunii sindicale nu putea împiedica concedierea acesteia.

Extragerile din dreptul intern și internațional relevant care reglementează sindicatele sunt descrise în hotărârea nedefinitivă "Sindcatul mai întâi" și "Păstorul cel Bun" (c). România 2330/09, § 21-22 și 32-34, 31 ianuarie 2012). La art. 60 din Codul muncii în vigoare la momentul concedierii reclamantului este redactat în părțile relevante ale acestuia: concedierea nu poate fi ordonată (...) (h) pe durata exercitării unei funcții electorale într-un organism sindical, cu excepția situației în care se dispune concedierea pentru abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate datorate acelei persoane salariate; (...) GRIFS Invocând, în esență, art. 11 din convenție și, în mod explicit, art. 6, reclamantul se plânge de concedierea sa, cu încălcarea interdicției legale de a concedia lucrătorii care exercită funcții electorale.

El se plânge de ceea ce instanța de apel a refuzat, în mod arbitrar și nejustificat, în speță, să dea efect protecției pe care i-o oferea legea, în calitate de membru al sindicatului ales într-un organism sindical. A fost afectată libertatea de asociere a reclamantului, în special dreptul său de a se ocupa de un sindicat, în sensul art. 11 alin. (1) din Convenție, ca urmare a concedierii sale în cadrul …

Communiquée le 20 mars 2014

TROISIÈME SECTION

Requête n o 57664/08 George DUMITREAN contre la Roumanie introduite le 19 novembre 2008

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. George Dumitrean, est un ressortissant roumain né en 1959 et résidant à Baia Mare. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Après avoir pris sa retraite en 2004, le 1 er février 2007, le requérant fut réembauché par son ancien employeur, la Compagnie nationale des métaux précieux et non ferreux REMIN ( Compania Națională a Metalelor Prețioase și Neferoase REMIN S.A., ci-après « la compagnie »). La compagnie, dont l’activité était en cours de cessation par décision ministérielle et qui s’était déjà séparée progressivement de bon nombre de ses employés, dut réembaucher environ 700 personnes pour assurer la conservation des outillages et l’entretien des mines.

Le 20 juillet 2007, le requérant, qui était affecté à l’exploitation minière de Răzoare, fut élu vice-président de l’Union syndicale minière de Maramureș ( Uniunea Sindicatelor Miniere Maramureș ), pour un mandat de quatre ans. Il était connu pour son activité syndicale soutenue, dans le contexte de la réorganisation de la compagnie. Par jugement du 23 août 2007, le tribunal départemental de Maramureș valida les changements intervenus dans la composition des organes de direction du syndicat et ordonna leur inscription dans le registre spécial tenu à cet égard par le greffe dudit tribunal. Le 15 octobre 2007, le requérant fut licencié pour des raisons économiques, dans le cadre d’une importante réduction de personnel.

Le 18 octobre 2007, il saisit le tribunal départemental de Maramureș pour contester son licenciement, comme étant contraire au code du travail et pour demander sa réintégration. Par jugement du 5 février 2008, le tribunal départemental rejeta cette contestation au motif que c’était le ministère de l’Économie et des Finances qui avait décidé de fermer la mine et de licencier l’ensemble du personnel, de sorte que les conditions de licenciement prévues par le code du travail ne pouvaient plus être respectées. Le requérant se pourvut en recours contre ce jugement devant la cour d’appel de Cluj. Il invoqua les dispositions de l’article 60 du code du travail qui interdisait le licenciement des élus syndicaux pendant la durée de leurs fonctions électives.

Par arrêt définitif du 27 mai 2008, la cour d’appel rejeta le pourvoi en considérant que le licenciement du requérant était légal, au motif que dans le cadre de la réduction progressive de personnel pour fermeture définitive de la mine, le nombre des personnes employées avait été réduit le 15 octobre 2007 de 619 à 498 employés, selon les critères négociés avec les représentants syndicaux de la mine de Răzoare, à savoir, en commençant par le licenciement des personnes ayant cumulé leur retraite avec un salaire. Dès lors, sa fonction élective dans le cadre de l’Union syndicale ne pouvait pas faire obstacle à son licenciement.

B. Le droit interne et international pertinent Des extraits du droit interne et international pertinent régissant les syndicats sont décrits dans l’arrêt non-définitif Sindicatul « Păstorul cel Bun » c. Roumanie (n o 2330/09, §§ 21-22 et 32-34, 31 janvier 2012). L’article 60 du code du travail en vigueur à l’époque du licenciement du requérant est ainsi rédigé dans ses parties pertinentes: « Le licenciement ne peut être ordonné : (...) (h) pendant la durée de l’exercice d’une fonction élective dans un organisme syndical, à l’exception de la situation dans laquelle le licenciement est ordonné pour faute disciplinaire grave ou pour des fautes disciplinaires répétées imputables à cette personne salariée ; (...) » GRIEFS Invoquant, en substance, l’article 11 de la Convention et, explicitement, son article 6, le requérant se plaint de son licenciement, au mépris de l’interdiction légale de licencier les travailleurs exerçant des fonctions électives.

Il se plaint de ce que la cour d’appel a refusé, de manière arbitraire et injustifiée, en l’espèce, de donner effet à la protection que la loi lui offrait, en tant que membre de syndicat élu dans un organisme syndical. Il ajoute que d’autres employés qui cumulaient, comme lui, la retraite et le salaire, ont continué à exercer leur activité après la date de son licenciement.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’association du requérant, et spécialement à son droit de s’affilier à un syndicat, au sens de l’article 11 § 1 de la Convention du fait de son licenciement ? 2. Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 11 § 2 de la Convention ?