DĂSCĂLESCU v. ROMANIA

Comunicat la 21 martie 2014 SECȚIUNE TERZă Cerere nr. 24125/09 Gigel DĂSCĂLESCU împotriva României depusă la 27 aprilie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Gigel Dăscălescu, este un național român, care s-a născut în 1966 și trăiește în Valea Calugareasca. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. În 1993 reclamantul a fost condamnat la douăzeci de ani de închisoare pentru crimă. Între 24 noiembrie 2004 și 12 noiembrie 2008 reclamantul a îndeplinit condamnarea sa în închisoarea Arad. Reclamantul susține că își lua zilnic trei ore de mers pe jos într-o curte exterioară care nu a fost furnizată acces la toalete sau apă. Mai ales în timpul zilelor calde de vară, situația ar fi putut fi descrisă ca inumană și umilitoare pentru că a fost forțat să-și satisfacă nevoile fiziologice, împreună cu alți prizonieri de-a lungul gardurilor curtei, în același loc unde ar fi trebuit să meargă și să respire aer curat. Numărate plângeri ale reclamantului în această privință în ceea ce privește administrația închisorii Arad și chiar și procurorilor au fost ignorate sau au dat răspunsul că lucrările de renovare care ar rezolva această chestiune au fost planificate pentru viitor. La 16 iulie 2008, judecătorul responsabil pentru executarea condamnărilor în închisoarea Arad a respins o plângere cu privire la aceeași chestiune a reclamantului. Judecătorul a susținut că Legea nr. 276 din 2006 privind executarea condamnărilor nu prevedea dreptul de a avea acces la instalații sanitare și la apă în timpul mersului zilnic al deținuților. Invocând dispozițiile referitoare la dreptul deținutului la mersul zilnic prevăzute de Legea nr. 276 din 2006 și dispozițiile art. 3 din Convenție, reclamantul s-a plâns împotriva deciziei menționate mai sus în fața Curții de District Arad. De asemenea, el solicită prejudiciu moral pentru tratamentul inuman pe care l-a suferit în timpul mersului său zilnic din 24 noiembrie 2004 în închisoarea Arad. Într-o hotărâre finală din 28 octombrie 2008, Curtea de District Arad a permis plângerea reclamantului și a ordonat administrației închisorii Arad să asigure dreptul reclamantului de a merge zilnic într-o curte furnizată cu instalații sanitare și cu apă potabilă. Cererea de daune a reclamantului a fost respinsă ca fiind în afara timpului deoarece nu a fost în primul rând ridicată în fața judecătorului responsabil pentru executarea condamnărilor. Între timp, la 23 octombrie 2008, judecătorul responsabil pentru executarea condamnărilor în închisoarea Arad a respins o cerere de prejudiciu moral formulată de reclamant în ceea ce privește o altă presupusă încălcare a drepturilor sale, susținând că nu a fost competent pentru a face față cererilor de daune. 10. Potrivit reclamantului, hotărârea finală din 28 octombrie 2008 a Curții de District Arad nu a fost niciodată executată de către autoritățile de închisoare. 11. La 12 noiembrie 2008, reclamantul a fost eliberat condițional din închisoare. COMPLAINT 12. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că a fost supus unui tratament inuman și degradant datorită condițiilor de detenție în închisoarea Arad. Mai exact, el se plânge că a fost forțat să-și ia plimbarea zilnică într-o curte fără acces la instalații sanitare și la apa de băut, unde a fost forțat să-și satisfacă nevoile fiziologice împreună cu alți prizonieri de-a lungul gardului curtei, și că în lunile de vară mirosul a fost insuportabil. În cele din urmă, el se plânge că nu a putut obține o compensație pentru această încălcare a drepturilor sale art. 3. Întrebarea PENTRU PARTE A epuizat reclamantul toate căile de recurs interne eficace, conform art. 35 § 1 din Convenție, în ceea ce privește condițiile materiale ale detenției sale în închisoarea Arad? Presupunând că nu a existat niciun remediu eficace în temeiul dreptului intern, reclamantul a fost supus unui tratament inuman sau degradant, în încălcarea articolului 3 din Convenție, din cauza condițiilor de detenție în închisoarea Arad?

Communicated on 21 March 2014

THIRD SECTION

Application no. 24125/09

Gigel DĂSCĂLESCU

against Romania

lodged on 27 April 2009

STATEMENT OF FACTS

1.

The applicant, Mr Gigel Dăscălescu, is a Romanian national, who was born in 1966 and lives in Valea Calugareasca.

2.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

3.

In 1993 the applicant was convicted to twenty years’ imprisonment for homicide.

4.

Between 24 November 2004 and 12 November 2008 the applicant served his sentence in Arad Prison.

5.

The applicant alleges that he was taking his daily three hour walk in an outside courtyard which was not provided with access to toilets or water. Especially during the hot days of summer, the situation could have been described as inhuman and humiliating because he was forced to satisfy his physiological needs, together with other prisoners along the fences of the courtyard, in the same place where they were supposed to walk and breathe fresh air. The applicant’s numerous complaints in this respect to the Arad Prison administration and even to the prosecutors were either overlooked or given the reply that renovation works which would solve this issue were planned for the future.

6.

On 16 July 2008 the judge responsible for the execution of sentences in Arad Prison rejected a complaint on the same matter raised by the applicant. The judge held that Law no. 276 of 2006 on the execution of sentences did not provide for the right to have access to sanitary facilities and water during the prisoners’ daily outside walk.

7.

Invoking the provisions concerning the prisoners’ right to daily walk set forth by Law no. 276 of 2006 as well as the provisions of Article 3 of the Convention, the applicant complained against the above-mentioned decision before the Arad District Court. He also requested non-pecuniary damages for the inhuman treatment he had been suffering during his daily walk since 24 November 2004 in Arad Prison.

8.

In a final judgment of 28 October 2008 the Arad District Court allowed the applicant’s complaint and ordered the Arad Prison administration to ensure the applicant’s right to daily walk in a courtyard provided with sanitary facilities and drinking water. The applicant’s request for damages was rejected as being out of time since it had not been firstly raised before the judge responsible for the execution of sentences.

9

.

In the meanwhile, on 23 October 2008 the judge responsible for the execution of sentences in Arad Prison rejected a request for non-pecuniary damages made by the applicant in respect of another alleged breach of his rights, holding that he was not competent to deal with requests for damages.

10.

According to the applicant, the final judgment of 28 October 2008 of the Arad District Court was never enforced by the prison authorities.

11.

On 12 November 2008 the applicant was conditionally released from prison.

COMPLAINT

12.

The applicant complains under Article 3 of the Convention that he was subjected to inhuman and degrading treatment due to the conditions of his detention in Arad Prison. More specifically, he complains that he was forced to take his daily walk in a courtyard with no access to sanitary facilities and drinking water, where he was forced to satisfy his physiological needs together with other prisoners along the fence of the yard, and that during the summer months the smell was unbearable. Finally, he complains that he was unable to obtain compensation for this breach of his Article 3 rights.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has the applicant exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention, with regard to the material conditions of his detention in Arad Prison?

2.

Assuming that there was no effective remedy under domestic law, has the applicant been subjected to inhuman or degrading treatment, in breach of Article 3 of the Convention, on account of the conditions of his detention in Arad Prison?