ALIMOV v. TURKEY
ALIMOV v. TURKEY (CtEDO, 2014)
Comunicat la 24 martie 2014 SECȚIUNE Cerere nr. 14344/13 Bakhtiyor ALIMOV împotriva Turciei depusă la 14 februarie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Bakhtiyor Alimov, este un național din Uzbekistan, născut în 1970 și trăiește în Gaziantep. El este reprezentat în fața Curții de către dl Yulmaz și dna S.N. Yılmaz, avocați practicanți la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În 2010, reclamantul și familia sa au părăsit Uzbekistanul din cauza presiunilor lor impuse din ce în ce mai multe din cauza convingerilor religioase și a clasei sociale. În același an, au sosit în Turcia. La sosirea lor în Turcia, reclamantul și soția sa au solicitat UNHCR statutul de refugiat și au început să trăiască în Gaziantep. Soția reclamantului a primit un permis de ședere temporar de către autoritățile naționale, în timp ce reclamantul a rezistat neregular deoarece nu a putut plăti suma solicitată de autoritățile. În timpul sejurului lor în Turcia, soția reclamantului a căzut bolnavă și au trebuit să meargă în Ucraina pentru tratamentul ei medical. La o dată neespecificată în aprilie 2011 au plecat spre Ucraina. Înainte de a pleca, la Aeroportul Sabiha Gökçen din Istanbul, reclamantul a trebuit să plătească o amendă pentru reședință ilegală și, de asemenea, i s-a comunicat că a fost interzis să intre în Turcia timp de un an din cauza ședinței sale ilegale acolo. La 4 mai 2012, reclamantul și soția sa s-au întors din Ucraina. Reclamantul a fost arestat la Aeroportul Sabiha Gökçen din Istanbul, deoarece baza de date a poliției a dezvăluit că nu era un pasager admisibil din cauza interdicției de intrare în Turcia, impusă cu un an înainte. Între 4 Mai și 10 iulie 2012 reclamantul a fost reținut la aeroport într-o cameră de douăzeci de metri pătrați. Camera a fost izolată de lumea exterioară și nu a primit lumină naturală. Au fost cinci paturi în cameră și numărul de ocupanți variat în timpul sejurului său. Uneori au fost 15-20 persoane reținute în camera în cauză. Reclamantul nu a fost permis să părăsească camera. La o dată neespecificată, reclamantul a solicitat statutul de refugiat. La 9 iulie 2012, reclamantul a fost admis temporar în țară pe ordinul Ministerului Internului, în așteptarea cererii de azil. La 10 iulie 2012, reclamantul a fost transferat la Kumkapı’s Extrangers’ Shopping Centre. El a fost reținut în acest centru până la 15 iulie 2012. August 2012. Potrivit argumentelor reclamantului, el a fost reținut în condiții de viață nehigienice, nesănătoase și suprapopulate la Centrul de Eliminare a Strainerilor Kumkapı nu a fost permis. La 15 august 2012, reclamantul a fost eliberat și a acordat un permis de reședință temporar pentru a locui în Gaziantep. COMPLAINTS Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că condițiile de detenție la Aeroportul Sabiha Gökçen din Istanbul și în Centrul de retragere a străinilor din Kumkapı constituiau tratamente inumane și degradante. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 13 din Convenție, coroborat cu art. 3, că nu a avut un remediu eficace în ceea ce privește plângerile sale privind condițiile de detenție. Reclamantul susține în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție că detenția sa între 4 mai și 15 august 2012 este ilegală. Reclamantul susține, în temeiul articolului 5 § 2 din Convenție, că nu a fost informat cu privire la motivele de detenție. Reclamantul susține, în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție, că nu a fost adus prompt în fața unui judecător sau a unui alt ofițer autorizat să exercite competența judiciară. Reclamantul susține, în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție, că nu exista nici un remediu eficace în legislația internă turcă prin care să poată contesta legalitatea deținerii sale. Reclamantul se plânge în cele din urmă în temeiul articolului 5 § 5 din Convenție că nu există un remediu eficace care să poată pune în aplicare dreptul la compensare pentru încălcarea menționată la articolul Întrebări către părți Există un remediu intern în temeiul legislației turce prin care reclamantul ar fi putut să se plângă în legătură cu condițiile de detenție la Aeroportul Sabiha Gökçen și Centrul de retragere a străinilor Kumkapı? Dacă este cazul, reclamantul a epuizat toate măsurile interne eficace, conform articolului 35 § 1 din Convenție? Guvernul este invitat să depună decizii de către autoritățile administrative și judiciare ca răspuns la plângeri privind condițiile de detenție ale deținuților în situații comparabile. Condițiile de detenție ale reclamantului la Aeroportul Sabiha Gökçen și la Centrul de Eliminare a Externelor Kumkapı au fost compatibile cu art. 3 din Convenție? Guvernul este invitat să prezinte informații, documente justificative și fotografii sau imagini video care indică condițiile de deținere la Aeroportul Sabiha Gökçen de la Istanbul, unde a fost deținută reclamantul și la Centrul de removare a străinilor din Kumkapı. Documentele ar trebui să demonstreze în special capacitatea camerelor și numărul de ocupanți deținuți în ele în timpul șederii reclamantului, oportunitățile de acces la aer curat și la exercițiul zilnic și condițiile de igienă. A avut reclamantul la dispoziția sa un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 3 din convenție, conform articolului 13 din convenție? Reclamantul a fost informat cu promptitudine despre motivele de detenție, conform articolului 5 § 2 din Convenție? Are reclamantul la dispoziția sa un remediu prin care ar putea contesta licența privației sale de libertate, conform articolului 5 § 4 din Convenție? Guvernul este invitat să prezinte decizii judiciare în răspunsul cererilor de eliberare a deținuților în situații comparabile. Are reclamantul un drept efectiv și executor de compensare pentru detenția sa în presupusă contravenție la art. 5 conform art. 5 § 5 din Convenție?