Alimov împotriva Turciei

Comunicat la 24 martie 2014 SECȚIUNE Cerere nr. 14344/13 Bakhtiyor ALIMOV împotriva Turciei depusă la 14 februarie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Bakhtiyor Alimov, este un național din Uzbekistan, născut în 1970 și trăiește în Gaziantep. El este reprezentat în fața Curții de către dl Yulmaz și dna S.N. Yılmaz, avocați practicanți la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În 2010, reclamantul și familia sa au părăsit Uzbekistanul din cauza presiunilor lor impuse din ce în ce mai multe din cauza convingerilor religioase și a clasei sociale. În același an, au sosit în Turcia. La sosirea lor în Turcia, reclamantul și soția sa au solicitat UNHCR statutul de refugiat și au început să trăiască în Gaziantep.

Soția reclamantului a primit un permis de ședere temporar de către autoritățile naționale, în timp ce reclamantul a rezistat neregular deoarece nu a putut plăti suma solicitată de autoritățile. În timpul sejurului lor în Turcia, soția reclamantului a căzut bolnavă și au trebuit să meargă în Ucraina pentru tratamentul ei medical. La o dată neespecificată în aprilie 2011 au plecat spre Ucraina. Înainte de a pleca, la Aeroportul Sabiha Gökçen din Istanbul, reclamantul a trebuit să plătească o amendă pentru reședință ilegală și, de asemenea, i s-a comunicat că a fost interzis să intre în Turcia timp de un an din cauza ședinței sale ilegale acolo. La 4 mai 2012, reclamantul și soția sa s-au întors din Ucraina.

Reclamantul a fost arestat la Aeroportul Sabiha Gökçen din Istanbul, deoarece baza de date a poliției a dezvăluit că nu era un pasager admisibil din cauza interdicției de intrare în Turcia, impusă cu un an înainte. Între 4 Mai și 10 iulie 2012 reclamantul a fost reținut la aeroport într-o cameră de douăzeci de metri pătrați. Camera a fost izolată de lumea exterioară și nu a primit lumină naturală. Au fost cinci paturi în cameră și numărul de ocupanți variat în timpul sejurului său. Uneori au fost 15-20 persoane reținute în camera în cauză. Reclamantul nu a fost permis să părăsească camera. La o dată neespecificată, reclamantul a solicitat statutul de refugiat. La 9 iulie 2012, reclamantul a fost admis temporar în țară pe ordinul Ministerului Internului, în așteptarea cererii de azil.

La 10 iulie 2012, reclamantul a fost transferat la Kumkapı’s Extrangers’ Shopping Centre. El a fost reținut în acest centru până la 15 iulie 2012. August 2012. Potrivit argumentelor reclamantului, el a fost reținut în condiții de viață nehigienice, nesănătoase și suprapopulate la Centrul de Eliminare a Strainerilor Kumkapı nu a fost permis. La 15 august 2012, reclamantul a fost eliberat și a acordat un permis de reședință temporar pentru a locui în Gaziantep. COMPLAINTS Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că condițiile de detenție la Aeroportul Sabiha Gökçen din Istanbul și în Centrul de retragere a străinilor din Kumkapı constituiau tratamente inumane și degradante.

Reclamantul se plânge în temeiul articolului 13 din Convenție, coroborat cu art. 3, că nu a avut un remediu eficace în ceea ce privește plângerile sale privind condițiile de detenție. Reclamantul susține în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție că detenția sa între 4 mai și 15 august 2012 este ilegală. Reclamantul susține, în temeiul articolului 5 § 2 din Convenție, că nu a fost informat cu privire la motivele de detenție. Reclamantul susține, în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție, că nu a fost adus prompt în fața unui judecător sau a unui alt ofițer autorizat să exercite competența judiciară. Reclamantul susține, în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție, că nu exista nici un remediu eficace în legislația internă turcă prin care să poată contesta legalitatea deținerii sale.

Reclamantul se plânge în cele din urmă în temeiul articolului 5 § 5 din Convenție că nu există un remediu eficace care să poată pune în aplicare dreptul la compensare pentru încălcarea menționată la articolul Întrebări către părți Există un remediu intern în temeiul legislației turce prin care reclamantul ar fi putut să se plângă în legătură cu condițiile de detenție la Aeroportul Sabiha Gökçen și Centrul de retragere a străinilor Kumkapı? Dacă este cazul, reclamantul a epuizat toate măsurile interne eficace, conform articolului 35 § 1 din Convenție? Guvernul este invitat să depună decizii de către autoritățile administrative și judiciare ca răspuns la plângeri privind condițiile de detenție ale deținuților în situații comparabile.

Condițiile de detenție ale reclamantului la Aeroportul Sabiha Gökçen și la Centrul de Eliminare a Externelor Kumkapı au fost compatibile cu art. 3 din Convenție? Guvernul este invitat să prezinte informații, documente justificative și fotografii sau imagini video care indică condițiile de deținere la Aeroportul Sabiha Gökçen de la Istanbul, unde a fost deținută reclamantul și la Centrul de removare a străinilor din Kumkapı. Documentele ar trebui să demonstreze în special capacitatea camerelor și numărul de ocupanți deținuți în ele în timpul șederii reclamantului, oportunitățile de acces la aer curat și la exercițiul zilnic și condițiile de igienă. A avut reclamantul la dispoziția sa un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 3 din convenție, conform articolului 13 din convenție?

Reclamantul a fost informat cu promptitudine despre motivele de detenție, conform articolului 5 § 2 din Convenție? Are reclamantul la dispoziția sa un remediu prin care ar putea contesta licența privației sale de libertate, conform articolului 5 § 4 din Convenție? Guvernul este invitat să prezinte decizii judiciare în răspunsul cererilor de eliberare a deținuților în situații comparabile. Are reclamantul un drept efectiv și executor de compensare pentru detenția sa în presupusă contravenție la art. 5 conform art. 5 § 5 din Convenție?

Communicated on 24 March 2014

SECOND SECTION

Application no. 14344/13 Bakhtiyor ALIMOV against Turkey lodged on 14 February 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Bakhtiyor Alimov, is an Uzbekistan national, who was born in 1970 and lives in Gaziantep. He is represented before the Court by Mr A. Yılmaz and Ms S.N. Yılmaz, lawyers practising in Istanbul. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. In 2010 the applicant and his family left Uzbekistan due to the increasing pressure imposed on them on account of their religious beliefs and social class. The same year, they arrived in Turkey. Upon their arrival in Turkey, the applicant and his wife applied to the UNHCR for refugee status and began living in Gaziantep. The applicant’s wife was granted a temporary residence permit by the national authorities, whereas the applicant resided irregularly since he could not pay the amount required by the authorities.

During their stay in Turkey the applicant’s wife fell ill and they had to go to Ukraine for her medical treatment. On an unspecified date in April 2011 they left for Ukraine. Before leaving, at the Istanbul Sabiha Gökçen Airport the applicant had to pay a fine for illegal residence and a notice was also served on him indicating that he was banned from entering Turkey for one year on account of his illegal stay there. On 4 May 2012 the applicant and his wife returned from Ukraine. The applicant was taken into custody at the Istanbul Sabiha Gökçen Airport as the police database revealed that he was not an admissible passenger due to the ban on his entering Turkey, imposed a year before. Between 4 May and 10 July 2012 the applicant was detained at the airport in a room of twenty square metres.

The room was isolated from the outside world and received no natural light. There were five beds in the room and the number of occupants varied during his stay. At times there were 15-20 people detained in the room in question. The applicant was not allowed to leave the room. On an unspecified date the applicant applied for refugee status. On 9 July 2012 the applicant was temporarily admitted into the country upon an order of the Ministry of the Interior pending his application for asylum. On 10 July 2012 the applicant was transferred to the Kumkapı Foreigners’ Removal Centre. He was detained in this centre until 15 August 2012. According to the applicant’s submissions, he was detained in unhygienic, unhealthy and overcrowded living conditions at the Kumkapı Foreigners’ Removal Centre and outdoor exercise was not allowed.

On 15 August 2012 the applicant was released and given a temporary residence permit to live in Gaziantep. COMPLAINTS The applicant complains under Article 3 of the Convention that the conditions of detention at the Istanbul Sabiha Gökçen Airport and in the Kumkapı Foreigners’ Removal Centre constituted inhuman and degrading treatment. The applicant complains under Article 13 of the Convention, in conjunction with Article 3, that he did not have an effective remedy in respect of his complaints regarding the conditions of his detention. The applicant alleges under Article 5 § 1 of the Convention that his detention between 4 May and 15 August 2012 was unlawful. The applicant contends under Article 5 § 2 of the Convention that he was not informed of the reasons for his detention.

The applicant alleges under Article 5 § 3 of the Convention that he was not brought promptly before a judge or other officer authorised to exercise judicial power. The applicant maintains under Article 5 § 4 of the Convention that there was no effective remedy in Turkish domestic law whereby he could challenge the lawfulness of his detention. The applicant finally complains under Article 5 § 5 of the Convention that there was no effective remedy capable of enforcing his right to compensation for the aforementioned violations of Article 5.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Is there a domestic remedy under Turkish law whereby the applicant could have complained about the conditions of detention at the Sabiha Gökçen Airport and the Kumkapı Foreigners’ Removal Centre? If so, did the applicant exhaust all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention? The Government are invited to submit decisions by the administrative and judicial authorities in response to complaints regarding conditions of detention by detainees in comparable situations.