CASE OF BARNA v. HUNGARY (No. 2)

Reclamantul s-a născut în 1957 și trăiește în Budapesta. La 25 ianuarie 2006, reclamantul a adus o acțiune în indemnizare în contextul leziunilor asupra apei în condominiul său. După achiziționarea mai multe audieri și obținerea de probe de experți, Tribunalul Central de District Buda a constatat pentru reclamant. La 6 octombrie 2010, Curtea Regională de Budapesta a anulat această hotărâre. La 2 iunie 2011, Curtea Supremă a respins, fără a fi examinată în fond, petiția de reexaminare a reclamantului, deoarece nu a îndeplinit cerințele legale.

Legea nr. III din 1952 privind Codul de Procedură Civilă, astfel cum a fost modificată de Legea nr. XIX din 2006, prevede următoarele: „(1) Partidul, intervenentul sau procurorul care participă la procedura au dreptul de a depune o plângere scrisă cu instanța de judecată care se plânge de o omisiune specificată în subsecțiunea (2) presupusă comisă de instanța respectivă, solicitând instanței de competență pentru a se pronunța omiterea plângerii și, prin stabilirea unui termen corespunzător, de a instrui – în cazurile menționate la subsecțiunea (2) punctele a) și c) – instanța de omitere să efectueze actul procedural omis sau de a adopta decizia omisă și de a lua – în cazul specificat la subsecțiunea (2) – cea mai eficientă acțiune în acest caz.

(2) O astfel de plângere poate fi depusă în cazul în care: a) legea prevede un termen pentru instanța în care să încheie procedura, să efectueze un act de procedură sau să adopte o decizie și termenul s-a încheiat fără niciun rezultat, b) un tribunal a stabilit un termen pentru procurorul public, persoana care participă la procedură, autoritatea sau persoana ce a solicitat să efectueze un act de procedură, dar termenul s-a încheiat fără nici un rezultat și instanța nu a putut impune în favoarea unei măsuri permise de lege, c) instanța nu a respectat obligația sa de a încheia procedurile într-un termen rezonabil, având în vedere expirarea acestui timp de la ultima măsură a instanței cu privire la fondurile care a fost suficientă pentru ca instanța să execute sau să ordone un act de procedură, dar instanța nu a realizat acest lucru.

(3) Nu se depune nicio plângere împotriva ordinilor referitoare la actele de probă sau deciziile care fac obiectul unei soluții juridice separate. (4) Plaga poate fi retrasă de către reclamant în orice moment până la adoptarea unei decizii cu privire la fondul instanței. Denumirea retrasă nu este reintrodusă.” (1) Audierea instanței în cauză examinează reclamația în termen de opt zile de la primirea sa și, în cazul în care constată că plângerea este bine fundamentată, aceasta trebuie să ia sau să ia măsurile adecvate pentru a pune capăt situației reclamate. Acesta informează reclamantul cu privire la modul în care a fost soluționată plângerea. (2) În cazul în care instanța care a auzit cazul constată că plângerea este nefondată, aceasta transmite plângerea părții adverse care pot depune observații asupra acesteia în termen de opt zile de la primirea acestuia.

După expirarea termenului, instanța transmite, în termen de opt zile, dosarul – împreună cu observațiile – instanței care au competența de a decide plângerea. În comunicarea sa, judecătorul de judecată prezintă motivele să nu îndeplinească actul de procedură omis sau nu adoptă hotărârea omisă. (3) O plângere care interzice o omisiune a instanței de district este hotărâtă de ședința instanței regionale într-o comisie de trei judecători profesioniști; o plângere care promite o omisiune a instanței regionale este judecată de instanța de recurs într-o comisie de trei judecători profesioniști; o plângere care pronunță o omisiune a instanței de recurs este judecată de ședința Kúria într-o comisie de trei judecători profesioniști; o plângere care pronunțează o omisiune a Kúria este judecată în camera unui alt comitet al Kúria, în termen de 15 zile de la primirea dosarului.

(4) În cazul în care instanța de judecare a plângerii acordă plângerii, aceasta invită, prin stabilirea unui termen, instanța de omitere să ia – în cazurile menționate la punctul 114/A subsecțiunea (2) punctele a) și c) – acțiunile necesare pentru progresul corect al cazului și – în cazurile menționate la punctul 114/A subsecțiunea (2) punctul b) – să ia măsurile cele mai eficiente. Cu excepția cazurilor specificate în subsecțiunea 114/A alineatul (2) litera (a), instanța care pronunță plângerea nu ordonă instanței de audiere a cauzei să execute un act procedural în particular. În cazul în care instanța constată că plângerea este nefondată, aceasta îl respinge în hotărâre motivată. (5) În cazul în care depunerea plângerii depune în mod repetat o plângere nefondată, în același caz, instanța de judecată a plângerii poate impune o amendă.

(6) Dispozițiile care reglementează depunerea și de judecată a apelurilor împotriva ordonanțelor se aplică plângerii [aceștia].”

4. The applicant was born in 1957 and lives in Budapest.