Reclamantul, dl Tibor Fazekas, este un național maghiar care s-a născut în 1972 și locuiește în Hosszúpályi. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl I. Barcsi, un avocat practicant la Debrecen. Guvernul maghiar („Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Administrației Publice și Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează: la 17 august 2005 au fost inițiate proceduri penale împotriva reclamantului și șase acuzate în cauza diferitelor infracțiuni pe care le-au comis în calitate de ofițeri de poliție. La 23 august 2005, Curtea de District Győr a exclus dl Barcsi din proceduri, susținând că, deoarece interesele celor doi clienți săi au fost conflictate, nu a fost eligibil. Această decizie a fost anulată mai târziu de Curtea Regională a Județeanului Győr-Moson-Sopron. Apoi, celălalt suspect a reținut un alt avocat. La 9 mai 2006, un proiect de procedură de acuzare a fost preferat în acest caz. La 17 ianuarie 2008, Curtea de District a exclus din nou dl Barcsi din apărarea reclamantului. La 3 martie 2008, Curtea Regională a respins un recurs depus de reclamant și dl Barcsi. Tribunalul a observat că, în cursul anchetei preliminare, dl Barcsi a fost reținut de doi acuzați; totuși, din moment ce mărturiile lor au fost contradictorii, dublul reținut a echivalit să conducă împotriva interesului acestor acuzați. Curtea a susținut că conflictul de interese între acești acuzați a avut o influență semnificativă asupra rezultatului cauzei, în sensul că apărarea unuia ar putea fi în detrimentul celuilalt. Ei au aplicat art. 45 alineatul (1) litera (c) din Codul de Procedură Penală, conform căruia o persoană care acționează împotriva intereselor unui acuzat nu poate acționa ca avocat de apărare. La 21 martie 2008 s-a plâns în fața Curții de District că, în opinia sa, avocatul de asistență juridică nu și-a pregătit cazul în mod corespunzător. Audierile au fost desfășurate la 1 aprilie, 8 mai, 6 iunie și 18 septembrie 2008. Curtea de District a pronunțat o hotărâre la 6 octombrie 2008. Reclamantul a fost considerat vinovat de diverse acuzații și condamnat la trei ani și șase luni de închisoare, la o interdicție de cinci ani de afaceri publice și la o amendă de 500.000 de forinti maghiari. Scadența timpului de la comisia infracțiunilor a fost luată în considerare ca un factor atenuant. La apel, Curtea Regională a programat o audiere pentru 1 martie 2010. Potrivit informațiilor disponibile în dosar, cazul este încă în așteptare în fața instanței de apel. Legea nr. XIX din 1998 privind Codul de Procedință Penală prevede următoarele: „(1) Acuzatul, avocatul apărării ... au dreptul să depună o plângere scrisă la instanța de judecată care se plânge de o omisiune ... Se presupune că instanța respectivă a comis o acuzație, solicitând ca instanța de omitere să fie instruită să efectueze actul de procedură omis sau să adopte o decizie sau ... să ia o acțiune adecvată în acest caz într-un termen rezonabil. (2) O astfel de plângere poate fi depusă în cazul în care: a) legea prevede un termen pentru o instanță în care să efectueze un act de procedură sau să adopte o decizie și termenul s-a încheiat fără niciun rezultat, b) un tribunal a stabilit un termen pentru [un participant la procedură] în care să efectueze un act de procedură, termenul s-a încheiat fără niciun rezultat, iar instanța nu a reușit să impună celui responsabil măsurile permise de lege... (1) Cu excepția cazului specificat în subsecțiunea (2), instanța de judecată transmite direct, în termen de opt zile, dosarele la instanța competentă pentru a decide asupra plângerii. Într-un document închis, aceasta expune motivele care, conform evaluării sale, au împiedicat executarea actului de procedură sau adoptarea unei decizii. (2) În cazul în care instanța judecătorească însăși constată că plângerea este bine fundamentată, aceasta trebuie, în termen de treizeci de zile numărată de la primirea plângerii, să ia sau să ia măsuri adecvate pentru a pune capăt situației reclamate. Acesta informează reclamantul cu privire la modul în care plângerea a fost rezolvată... (4) În cazul în care instanța [superior] care determină plângerea recunoaște plângerea, aceasta, prin stabilirea unui termen, ordonă instanței [de judecătorești] să ia ... acțiunile necesare pentru progresul corect al cazului .... Dacă constată că plângerea este nefondată, aceasta îl respinge într-o decizie motivată.
The applicant, Mr Tibor Fazekas, is a Hungarian national who was born in 1972 and lives in Hosszúpályi. He was represented before the Court by Mr I. Barcsi, a lawyer practising in Debrecen. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr L. Höltzl, Agent, Ministry of Public Administration and Justice. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 17 August 2005 criminal proceedings were initiated against the applicant and six co-accused on account of various offences which they had allegedly committed in their capacity as police officers. The applicant and another suspect retained Mr Barcsi as defence counsel. On 23 August 2005 the Győr District Court excluded Mr Barcsi from the proceedings. It held that because his two clients' interests conflicted, he was not eligible. This decision was later quashed by the Győr-Moson-Sopron County Regional Court. Subsequently, the other suspect retained another lawyer. On 9 May 2006 a bill of indictment was preferred in the case. On 17 January 2008 the District Court again excluded Mr Barcsi from the applicant's defence. On 3 March 2008 the Regional Court dismissed an appeal lodged by the applicant and Mr Barcsi. The courts observed that during the preliminary investigation Mr Barcsi had been retained by two defendants; however, since their testimonies had been contradictory, the double retainer had amounted to conduct against those defendants' interest. The court held that the conflict of interest between these defendants had a significant bearing on the outcome of the case, in that the defence of one might be to the detriment of the other. They applied section 45(1c) of the Code of Criminal Procedure, according to which a person acting against the interests of a defendant cannot act as defence counsel. Mr Barcsi's complaint to the Attorney General was to no avail. Subsequently, a legal-aid lawyer was appointed for the applicant. On 21 March 2008 he complained to the District Court that, in his view, the legal-aid lawyer had not prepared his case adequately. Hearings were held on 1 April, 8 May, 6 June and 18 September 2008. Closing statements were heard on 22 September 2008. The District Court delivered a judgment on 6 October 2008. The applicant was found guilty of various charges and sentenced to three years and six months' imprisonment, to five years' prohibition from public affairs and to a fine of 500,000 Hungarian forints. The lapse of time since the commission of the offences was taken into account as a mitigating factor. On appeal, the Regional Court scheduled a hearing for 1 March 2010. According to the information available in the case file, the case is still pending before the appellate court. Act No. XIX of 1998 on the Code of Criminal Procedure provides as follows: “(1) The defendant, the defence counsel ... are entitled to file a written complaint with the trial court complaining about an omission ... allegedly committed by that court, requesting that the omitting court be instructed to perform the omitted procedural act or adopt a decision or ... take an appropriate action in the case within a reasonable time limit. (2) Such a complaint may be filed if: a) the law prescribes a time-limit for a court within which to perform a procedural act or to pass a decision and the time-limit has elapsed without any result, b) a court has set a time-limit for [a participant of the procedure] within which to perform a procedural act, the time-limit has elapsed without any result, and the court has failed to impose on the one responsible the measures allowed by the law... (1) Except for the case specified under subsection (2), the trial court shall, within eight days, directly forward the files to the court competent to decide on the complaint. In an enclosed document, it shall set out the reasons which – according to its assessment – made impossible the performance of the procedural act or the passing of a decision. (2) If the trial court itself finds the complaint well-founded, it shall, within thirty days counted from the receipt of the complaint, take or order to take appropriate measures in order to terminate the situation complained of. It shall inform the complainant of the manner in which the complaint has been settled... (4) If the [superior] court determining the complaint admits the complaint, it shall, by setting a time-limit, instruct the [trial] court to take ... the action required for the proper progress of the case .... If it finds the complaint ill-founded, it shall dismiss it in a reasoned decision. No further appeal shall lie against this decision...”