MAGYAR HELSINKI BIZOTTSÁG v. HUNGARY (No. 2)

Comunicat la 29 ianuarie 2015 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 62676/11 MAGYAR HELSINKI BIZOTSÁG împotriva Ungariei depusă la 29 septembrie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Magyar Helsinki Bizottság (Comitetul hongarian de Helsinki), este o organizație neguvernamentală cu sediul său în Budapesta. El este reprezentat în fața Curții de către dl T. Fazekas, avocat practicant la Budapesta. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. ONG-ul reclamant este activă în domeniul monitorizării punerii în aplicare a instrumentelor internaționale privind drepturile omului în Ungaria și în activitatea aferentă. Între 2005 și 2007, reclamantul a efectuat un proiect care vizează testarea unui nou model de reformă a sistemului maghiar de asistență juridică penală. În urma acestui proiect, în 2008 reclamantul a elaborat un chestionar care vizează evaluarea calității performanței avocatului ex officio. Ca element al acestui program, la 10 iunie 2008, reclamantul a solicitat de la Departamentul de Poliție Șef din Budapesta și 22 Departamentele de Poliție District din Budapesta numele apărătorilor publici selectați în 2007 și numărul de numări pentru fiecare avocat implicat. Aceste cereri au fost formulate în temeiul articolului 20 alineatul (1) din Legea privind datele din 1992, reclamantul care susține că datele solicitate constituiau informații publice. Doar șase departamente de poliție de district au respectat cererea, iar ceilalți au refuzat-o din cauza faptului că nu au dispus informațiile și că colectarea acestor date ar pune o sarcină disproporționată asupra acestora. Cu toate acestea, niciuna dintre departamentele de poliție nu a pus în îndoială natura publică a informațiilor. La 17 iulie 2008, reclamantul a luat o acțiune împotriva Departamentului de Poliție Șef din Budapesta și a șaisprezece Departamente de Poliție District care nu respectă cererea. La 8 ianuarie 2009, Curtea Centrală de District de Pest a constatat pentru reclamant și a ordonat respondenților să divulge informațiile solicitate în termen de 15 zile. Prin recurs, la 23 iunie 2009, Curtea Regională de Budapesta a anulat această hotărâre și a trimis cazul la instanța de primă instanță. În reluarea procedurii de primă instanță, Curtea de District a susținut încă o nouă acțiune a reclamantului. Iunie 2010; această instanță a respins argumentul respondenților că colectarea datelor solicitate ar pune o sarcină disproporționată asupra acestora. Reclamații au depus o cerere de reexaminare la Curtea Supremă. La 9 februarie 2011, Curtea Supremă a respins acțiunea reclamantului. Recunoașterea punerii în aplicare a dreptului constituțional de apărare ca sarcină a statului, Curtea Supremă a afirmat totuși că această sarcină a fost îndeplinită prin numirea apărătorilor publici, a căror activitate ulterioară a fost privată și, prin urmare, numele lor, care nu constituie informații publice, nu a putut fi recuperată de către solicitant. Decizia a fost transmisă ONG-ului reclamant la 30 martie 2011. În paralel cu procedura de mai sus, reclamantul a prezentat aceeași cerere ca cea din 10 Iunie 2008 până la 28 departamente de poliție din șapte regiuni din Ungaria privind apărătorii publici desemnați în 2008. 17 departamente de poliție au respectat în mod voluntar cererea și încă cinci au făcut-o după inițiarea procedurilor judiciare. Unele dintre celelalte au fost date în judecată cu succes de către reclamant în temeiul articolului 21 alineatul (1) din Legea privind datele din 1992. Cu toate acestea, la 15 Septembrie 2009 Departamentul de Poliție Szeged a refuzat cererea reclamantului din 18 august 2009, susținând că nu a dispus datele solicitate și că dispozițiile relevante ale Actului de date din 1992 au fost, în opinia sa, neconstituționale. La 23 septembrie 2009, reclamantul a interzis o acțiune împotriva Departamentului de Poliție Szeged în fața Curții de District Szeged. 2010 Curtea de District a respins acțiunea reclamantului. Considerarea esențială a raționării a fost faptul că apărătorii publici nu au îndeplinit o sarcină de interes public și că, prin urmare, difuzarea informațiilor referitoare la acești apărători nu a putut fi solicitată cu succes în temeiul legii privind datele din 1992. Prin recurs, la 23 septembrie 2011, Curtea Regională a Județeanului Csongrád a anulat această hotărâre și a constatat că reclamantul a ordonat să elibereze informațiile solicitate. Curtea a raționat că apărătorii publici au fost acuzați de o sarcină de interes public în măsura în care au contribuit la punerea în aplicare a dreptului constituțional de apărare în cadrul procedurilor penale Acuzatul a depus o cerere de reexaminare. În hotărârea din 6 aprilie 2011, Curtea Supremă a anulat hotărârea din a doua instanță și a susținut cea din Curtea de District. Curtea Supremă a susținut raționarea conținută în hotărârea din 9 februarie 2011 și a susținut că apărătorii publici nu au exercitat nicio sarcină de interes public; astfel, numele lor și numirea lor nu constituiau informații publice. COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 10 din Convenție că refuzul instanțelor de a ordona predarea informațiilor în cauză a constituit o încălcare a dreptului său de acces la informații, acest drept fiind identificabil în jurisprudența recentă a Curții, în special în Társaság a Szabadságjogokert c. Ungaria (nr. 37374/05, 14 aprilie 2009). A existat vreo ingerință în dreptul reclamantului de a primi informații, în sensul articolului 10 § 1 din Convenție? Dacă este cazul, a fost necesară această interferență în ceea ce privește art. 10 § 2 (a se vedea Társaság a Szabadságjogokért c. Ungaria , nr. 37374/05, §§ 35-39, 14 aprilie 2009; și Inițiativa Tineretului pentru Drepturile Omului c. Serbia , nr. 48135/06, 25 iunie 2013)?

Communicated on 29 January 2015

SECOND SECTION

Application no. 62676/11

MAGYAR HELSINKI BIZOTTSÁG

against Hungary

lodged on 29 September 2011

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Magyar Helsinki Bizottság (Hungarian Helsinki Committee), is a non-governmental organisation with its seat in Budapest. It is represented before the Court by Mr T. Fazekas, a lawyer practising in Budapest.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant NGO is active in the field of monitoring the implementation of international human rights instruments in Hungary and in related advocacy.

Between 2005 and 2007 the applicant carried out a project aimed at testing a new model for the reform of the Hungarian criminal legal aid system. In pursuit of this project, in 2008 the applicant developed a questionnaire aimed at the assessment of the quality of

ex officio

legal counsels’ performance.

As an element of this programme, on 10 June 2008 the applicant requested from the Budapest Chief Police Department and the 22 District Police Departments in Budapest the names of public defenders selected by them in 2007 and the number of appointments per each lawyer involved. These requests were made under section 20(1) of the Data Act 1992, the applicant arguing that the data requested constituted public information. Only six District Police Departments complied with the request, and the others refused it on the ground that they did not dispose of the information and that collecting such data would put a disproportionate burden on them. Nonetheless, none of the police departments called into question the public nature of the information.

On 17 July 2008 the applicant brought an action against the Budapest Chief Police Department and the sixteen District Police Departments not complying with the request.

On 8 January 2009 the Pest Central District Court found for the applicant and ordered the respondents to release the requested information within 15

days.

On appeal, on 23 June 2009 the Budapest Regional Court quashed this judgment and remitted the case to the first-instance court. In the resumed first-instance proceedings the District Court sustained anew the applicant’s action. This judgment was upheld on appeal by the Regional Court on 17

June 2010; this court dismissed the respondents’ argument that the collection of the requested data would put a disproportionate burden on them. The respondents lodged a petition for review with the Supreme Court.

On 9 February 2011 the Supreme Court dismissed the applicant’s action. Recognising the implementation of the constitutional right of defence as being a task of the State, the Supreme Court nevertheless held that this task was accomplished by the appointment of public defenders, whose subsequent activity was a private one and therefore their names, not constituting public information, could not be retrieved by the applicant. The decision was served on the applicant NGO on 30 March 2011.

Parallel to the above proceedings, the applicant submitted the same request as the one of 10

June 2008 to altogether 28 police departments in seven regions in Hungary concerning the public defenders appointed in 2008. Seventeen police departments complied with the request voluntarily and another five did so after court proceedings had been initiated. Some of the remaining ones were successfully sued by the applicant under section

21(1) of the Data Act of 1992. However, on 15

September 2009 the Szeged Police Department refused the applicant’s request of 18

August

2009, arguing that it did not dispose of the requested data and that the relevant provisions of the Data Act of 1992 were, in its view, unconstitutional.

On 23 September 2009 the applicant brought an action against the Szeged Police Department before the Szeged District Court. On 25

May

2010 the District Court dismissed the applicant’s action. The key consideration of the reasoning was that public defenders did not carry out a task of public interest and that therefore the release of information concerning those defenders could not be successfully requested under the Data Act 1992.

On appeal, on 23 September 2011 the Csongrád County Regional Court reversed this judgment and found for the applicant, ordering the respondent to release the information sought. The court reasoned that the public defenders were charged with a task of public interest in so far as they contributed to the implementation of the constitutional right of defence in criminal proceedings

The respondent filed a petition for review.

In its judgment of 6 April 2011 the Supreme Court quashed the second-instance judgment and upheld the one of the District Court. The Supreme Court endorsed its reasoning contained in the judgment of 9 February 2011 and held that public defenders did not exercise any tasks of public interest; thus their names and their appointments did not constitute public information.

COMPLAINT

The applicant complains under Article 10 of the Convention that the courts’ refusal to order the surrender of the information in question amounted to a breach of its right of access to information, this right being identifiable in the Court’s recent case-law, in particular in

Társaság a Szabadságjogokért v. Hungary

(no. 37374/05, 14 April 2009).

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been an interference with the applicant’s right to receive information, within the meaning of Article 10 § 1 of the Convention? If so, was that interference necessary in terms of Article 10 § 2 (see

Társaság a Szabadságjogokért v. Hungary

, no.

37374/05, §§ 35 to 39, 14 April 2009; and

Youth Initiative for Human Rights

v. Serbia

, no. 48135/06, 25

June

2013)?