MÉSZÁROS v. HUNGARY

SEGUNDA DECIZIE A DECIZIE Nr. 33208/06 de Katalin MÉSZÁROS împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 1 iulie 2008 în calitate de Cameră compusă de: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 28 aprilie 2006, având în vedere decizia de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului (art. 29 § 3 din Convenție), având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Katalin Mészáros, este un național maghiar născut în 1951 și locuiește în Kecskemét. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl Zs. Mihály, un avocat practicant în Kecskemét. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de Dl. L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și de Justiție. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În mai 1995, reclamantul și mai multe alte reclamante au introdus o cerere de garanție împotriva Comunității Kecskemét. După ce a avut mai multe audieri și a obținut avizele doi experți, la 8 iunie 2004, Curtea de District Kecskemét a transferat cazul la Curtea Regională a Județeanului Bács-Kiskun, din motive de competență. La 21 iunie 2005, Curtea Regională a constatat pentru reclamanți în parte. Această decizie a fost susținută de Curtea de Apel Szeged la 27 martie 2006. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la protragerea procedurii. HOTĂRÂREA La 22 aprilie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „Declar că Guvernul Ungariei oferă să plătească 8.000 de euro la Dna Katalin Mészáros, cu scopul de a asigura o soluționare prietenoasă a cazurii menționate mai sus, care urmează să fie susținută în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 6 mai 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Ungariei sunt dispus să-mi plătească suma de 8.000 de euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în național la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa. Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 33208/06

by Katalin MÉSZÁROS

against Hungary

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on

1 July 2008 as a Chamber composed of:

Françoise Tulkens,

President,

Ireneu Cabral Barreto,

Vladimiro Zagrebelsky,

Danutė Jočienė,

András Sajó,

Nona Tsotsoria,

Ișıl Karakaș,

judges,

and Sally Dollé,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 28 April 2006,

Having regard to the decision to examine the admissibility and merits of the case together (Article 29 § 3 of the Convention),

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Katalin Mészáros, is a Hungarian national who was born in 1951 and lives in Kecskemét. She was represented before the Court by Mr Zs. Mihály, a lawyer practising in Kecskemét. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr L. Höltzl, Agent, Ministry of Justice and Law Enforcement.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

In May 1995 the applicant and several others plaintiffs brought a warranty claim against the Kecskemét Municipality. Following a joinder, the case involved altogether 14 plaintiffs.

After having held several hearings and obtained the opinions of two experts, on 8 June 2004 the Kecskemét District Court transferred the case to the Bács-Kiskun County Regional Court, for reasons of competence.

On 21 June 2005 the Regional Court found for plaintiffs in part.

This decision was upheld by the Szeged Court of Appeal on

27 March 2006.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the protraction of the proceedings.

THE LAW

On 22 April 2008 the Court received the following declaration from the Agent of the Government:

“I declare that the Government of Hungary offer to pay 8,000 euros to

Ms Katalin Mészáros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

On 6 May 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I note that the Government of Hungary are prepared to pay me the sum of

8,000 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Hungary in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Sally Dollé

Françoise Tulkens

Registrar

President