Palotás împotriva Ungariei

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 3939/05 de Miklósné PALOTÁS împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 11 martie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președintele Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebsky, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsotsoria, judecători, Sally Dollé, secretarul secțiunii având în vedere cererea depusă la 2 decembrie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după ce a deliberat, hotărăsește după cum urmează: Faptele Reclamantul, dna Miklósné Palotás, este un cetățen maghiar care s-a născut în 1943 și trăiește în Szeged.

Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, Agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În martie 1994, la 1 februarie 1995, reclamantul a interzis o acțiune în fața Curții Centrale de District Pest care a contestat validitatea testamentului. La 8 februarie 1996, Curtea a constatat în favoarea ei. La 4 noiembrie 1997, Curtea Regională de Budapesta a susținut această decizie. La 6 iulie 2000, Curtea Supremă a anulat aceste decizii și a trimis cazul în favoarea instanței de primă instanță. În reluarea procedurii s-a desemnat un expert medical. La 24 septembrie 2002, Curtea de District a constatat pentru reclamant într-o hotărâre parțială.

La 11 februarie 2003, Curtea Regională a susținut în esență această hotărâre. În ceea ce privește restul cazului, la 1 iunie 2004, Curtea de District a respins reclamațiile contestate ale contestatorului. Această decizie a devenit obligatorie la 29 iulie 2004. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la presupusa nedreptate și lungimea procedurii. HOTĂRÂREA Curții a primit următoarea declarație de la agentul guvernamental: „Declar că Guvernul Ungariei oferă să plătească ex-gratie suma de 8.000 de euro doamnei Miklósné Palotás, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Ungariei sunt dispus să-mi plătească ex-grația suma de 8000 de euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale.

Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa.

Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens

SECOND SECTION

DECISION Application no. 3939/05 by Miklósné PALOTÁS against Hungary The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 11 March 2008 as a Chamber composed of: Françoise Tulkens, President, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, judges, Sally Dollé, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 2 December 2004, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Miklósné Palotás, is a Hungarian national who was born in 1943 and lives in Szeged.

The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr L. Höltzl, Agent, Ministry of Justice and Law Enforcement. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. Following a dispute before a notary public which had started on 16 March 1994, on 1 February 1995 the applicant brought an action before the Pest Central District Court challenging the validity of a will. On 8 February 1996 the court found for her. On 4 November 1997 the Budapest Regional Court upheld this decision. On 6 July 2000 the Supreme Court quashed these decisions and remitted the case to the first-instance court. In the resumed proceedings a medical expert was appointed. On 24 September 2002 the District Court found for the applicant in a partial decision.

On 11 February 2003 the Regional Court upheld this decision in essence. The respondent’s petition for review was to no avail. Concerning the remainder of the case, on 1 June 2004 the District Court dismissed the respondent’s counterclaims. This decision became binding on 29 July 2004. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the alleged unfairness and the length of the proceedings. THE LAW The Court received the following declaration from the Government’s Agent: “I declare that the Government of Hungary offer to pay ex gratia the sum of 8,000 euros to Ms Miklósné Palotás with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Hungary are prepared to pay me ex gratia the sum of 8000 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Hungary in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Sally Dollé Françoise Tulkens Registrar President