Instanța: Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Data: 2 aprilie 2014
Stat pârât: ROU

Stancu împotriva României

Traducere în română AI

Comunicată la 2 aprilie 2014

SECȚIUNEA A TREIA

Cererea nr. 72242/13 Gheorghe STANCU împotriva României introdusă la 29 octombrie 2013

EXPUNEREA FAPTELOR

Reclamantul, dl Gheorghe Stancu, este cetățean român, născut în 1974 și încarcerat în penitenciarul din Arad, în executarea unei pedepse cu închisoarea de lungă durată. A. Circumstanțele speței Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Prin sentința din 9 aprilie 2013, judecătoria din Chișineu Criș a dispus aplicarea unei măsuri disciplinare împotriva reclamantului pentru formularea unei cereri abuzive. Ulterior, comisia administrativă de disciplină a penitenciarului din Arad a aplicat reclamantului măsura disciplinară a interzicerii dreptului de a primi pachete și de a cumpăra bunuri timp de o lună. La o dată neprecizată, reclamantul a contestat această măsură disciplinară în fața judecătorului delegat la penitenciarul din Arad.

Prin sentința din 25 aprilie 2013, judecătorul delegat a respins această contestație. La 9 mai 2013, reclamantul a formulat recurs împotriva acestei sentințe la judecătoria din Arad. Recursul său nefiind suspensiv, măsura litigioasă a fost aplicată între 1 și 31 mai 2013. Prin sentința din 11 septembrie 2013, judecătoria din Arad a admis recursul reclamantului și a anulat măsura disciplinară, considerând că acesta nu săvârșise abaterea disciplinară indicată de comisia de disciplină. B. Dreptul și practica internă relevante Lipsa efectului suspensiv al contestației împotriva unei măsuri disciplinare era prevăzută, la momentul faptelor, de art. 74 §7 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor.

Această lege a fost abrogată la 1 februarie 2014 și înlocuită cu o nouă lege privind executarea pedepselor privative de libertate, și anume Legea nr. 254/2013. Conform art. 104 §2 din noua lege, recursul împotriva măsurilor disciplinare are de acum un efect suspensiv. PLÂNGEREA Invocând expres art. 6 din Convenție și, în substanță, art. 13, reclamantul se plânge de lipsa efectului suspensiv al recursului formulat împotriva măsurii disciplinare care îi fusese aplicată de autoritățile penitenciarului. Acesta consideră că recursul pe care l-a exercitat în fața jurisdicțiilor interne pentru a se plânge de o ingerință nejustificată în drepturile sale garantate de art. 8 din Convenție și care a condus la anularea măsurii după ce aceasta fusese executată a fost pur formal și lipsit de orice efect practic pentru el.

ÎNTREBARE ADRESATĂ PĂRȚILOR

A avut reclamantul la dispoziția sa, așa cum impune art. 13 din Convenție, un recurs intern efectiv prin care ar fi putut să își valorifice drepturile garantate de art. 8 din Convenție?

Communiquée le 2 avril 2014

TROISIÈME SECTION

Requête n o 72242/13 Gheorghe STANCU contre la Roumanie introduite le 29 octobre 2013

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Gheorghe Stancu, est un ressortissant roumain né en 1974 et incarcéré à la prison d’Arad, en exécution d’une peine de prison de longue durée. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Par jugement du 9 avril 2013, le tribunal de première instance de Chișineu Criș ordonna qu’une mesure disciplinaire soit prise contre le requérant pour avoir formé une requête abusive. Ultérieurement, la commission administrative de discipline de la prison d’Arad appliqua au requérant la mesure disciplinaire d’interdiction du droit de recevoir des colis et d’acheter des biens pendant un mois. À une date non précisée, le requérant contesta cette mesure disciplinaire devant le juge délégué auprès de la prison d’Arad.

Par jugement du 25 avril 2013, le juge délégué rejeta cette contestation. Le 9 mai 2013, le requérant se pourvut contre ce jugement devant le tribunal de première instance d’Arad. Son recours n’étant pas suspensif, la mesure litigieuse fut appliquée entre le 1 er et le 31 mai 2013. Par jugement du 11 septembre 2013, le tribunal de première instance d’Arad accueillit le pourvoi du requérant et annula la mesure disciplinaire, en estimant qu’il n’avait commis la faute disciplinaire indiquée par la commission de discipline. B. Le droit et la pratique internes pertinents L’absence d’effet suspensif de la contestation d’une mesure disciplinaire était prévue, à l’époque des faits, par l’article 74 § 7 de la loi n o 275/2006 sur l’exécution des peines.

Cette loi a été abrogée le 1 er février 2014 et remplacée par une nouvelle loi d’exécution des peines privatives de liberté, à savoir la loi n o 254/2013. Selon l’article 104 § 2 de la nouvelle loi, le recours contre les mesures disciplinaires a désormais un effet suspensif. GRIEF Invoquant explicitement l’article 6 de la Convention et, en substance, l’article 13, le requérant se plaint de l’absence d’effet suspensif du recours formé contre la mesure disciplinaire qui lui avait été imposée par les autorités de la prison. Il estime que le recours qu’il a exercé devant les juridictions internes pour se plaindre d’une ingérence injustifiée à ses droits garantis par l’article 8 de la Convention et qui a abouti à l’annulation de la mesure après que celle-ci a été exécutée a été purement formel et dépourvu de tout effet pratique pour lui.

QUESTION AUX PARTIES

Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu faire valoir les droits garantis par l’article 8 de la Convention ?