Comunicat la 8 aprilie 2014 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 6341/10 Bayram SARIDAȘ împotriva Turciei introdusă la 26 ianuarie 2010 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, domnul Bayram Sar Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 august 2007, reclamantul sesizează Ministerul Apărării o cerere de scutire de la obligația serviciului militar pentru neaptitudine. El a explicat că și-a petrecut 22 de ani din viață în închisoare din cauza multiplelor condamnări pentru furt cu violență și apartenență la o organizație ilegală înarmată. El a declarat că suferă de tulburare de personalitate antisocială. La 28 septembrie 2007, administrația a refuzat această cerere. La 27 noiembrie 2007, reclamantul prezintă, prin intermediul avocatului său, Înaltei Curți Administrative o cerere în anulare a acestei decizii. În sprijinul cererii sale, acesta a prezentat un raport medical din 5 octombrie 2001 care a concluzionat că a suferit de sindromul Wernicke Korsakoff din cauza grevei lungi a foamei pe care a condus-o în timpul detenției sale. De altfel, executarea pedepsei sale a fost suspendată timp de 6 luni din acest motiv. Administrația s-a apărat pe baza a două rapoarte medicale referitoare la solicitant. Primul raport medical din 11 mai 2006, întocmit de departamentul de psihiatrie al spitalului militar GATA din Ankara, a arătat că Al doilea raport medical din 29 mai 2006, întocmit de serviciul de neurologie al spitalului militar GATA din Ankara, a menționat că reclamantul era apt să-și îndeplinească serviciul militar, dar că nu putea fi commando. Înalta Curte Administrativă Militară dispunea de expertiză medicală înainte de a se pronunța asupra fondului cauzei. La 3 iulie 2008, după examinarea reclamantului, Comitetul pentru Sănătate al Spitalului Militar GATA și-a prezentat raportul. Reclamantul, susținând că medicii de la spitalul militar GATA nu erau independenți, a solicitat să fie examinați de medici de la institutul medico-legal sau de medici de la un spital universitar. Această cerere a fost respinsă. Prin hotărârea din 2 iulie 2009, notificată la 29 iulie 2009, Înalta Curte Administrativă Militară l-a afectat pe solicitant. Referindu-se la cele trei rapoarte medicale ale spitalului militar GATA conținute în dosar, ea a observat că nu suferea de tulburare de personalitate antisocială. Ea a considerat că faptul că a fost condamnat de mai multe ori la culpă de închisoare nu era un motiv suficient pentru a fi scutit de serviciul militar. GRIFS Invocând art. 6 din convenție, reclamantul susține că cauza sa nu a fost ascultată în mod echitabil. În special, se plânge că nu a primit o copie a raportului de expertiză din 3 iulie 2008 al Comitetului pentru sănătate al spitalului militar GATA și, astfel, că nu a avut ocazia să răspundă și să conteste concluziile acestei expertize. El consideră că comitetul medical al spitalului militar GATA nu era independent și imparțial și că ar fi trebuit ca Înalta Curte Administrativă Militară să dispună de expertiză medicală la institutul medico-legal sau la un spital universitar înainte de a se pronunța asupra fondului cauzei. A fost auzită în mod corect cauza reclamantului, așa cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, în special, principiul egalității armelor? Raportul de expertiză medicală al Comitetului pentru Sănătate al Spitalului Militar GATA din 3 iulie 2008 a fost notificat reclamantului de către Curtea Administrativă Militară? Comitetul medical al spitalului militar GATA, care a efectuat o expertiză medicală pe care instanțele naționale s-au bazat, a fost independent și imparțial, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție (Placi c. Italia, n 48754/11, §§ 64-80, 21 ianuarie 2014)
Communiquée le 8 avril 2014
Requête n
o
6341/10
Bayram SARIDAȘ contre la Turquie
introduite le 26 janvier 2010
Le requérant, M. Bayram Sarıdaș, est un ressortissant turc né en 1962 et résidant à Gaziantep. Il est représenté devant la Cour par M
e
Ö. Gümüștaș, avocate à Istanbul.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 28 août 2007, le requérant saisit le ministère de la défense d’une demande de dispense de l’obligation du service militaire pour inaptitude.
Il expliqua avoir passé 22 ans de sa vie en prison du fait de ses multiples condamnations pour vol avec violence et appartenance à une organisation illégale armée.
Il dit souffrir de trouble de personnalité antisociale.
Le 28 septembre 2007, l’administration refusa cette demande.
Le 27 novembre 2007, le requérant saisit, par l’intermédiaire de son avocat, la Haute Cour Administrative Militaire d’une demande en annulation de cette décision.
A l’appui de sa demande, il fournit un rapport médical du 5 octobre 2001 qui concluait qu’il souffrait du syndrome de Wernicke – Korsakoff en raison de la longue grève de la faim qu’il avait mené durant sa détention. D’ailleurs, l’exécution de sa peine avait été suspendue pendant 6 mois pour cette raison.
L’administration se défendit en se fondant sur deux rapports médicaux relatifs au requérant.
Le premier rapport médical du 11 mai 2006, établi par le service de psychiatrie de l’hôpital militaire GATA à Ankara indiquait que l’intéressé avait des antécédents de «
trouble mental organique
» mais qu’il était du point de vue psychologique désormais apte à faire son service militaire.
Le second rapport médical du 29 mai 2006, établi par le service de neurologie de l’hôpital militaire GATA à Ankara mentionnait que le requérant était apte à accomplir son service militaire mais qu’il ne pouvait pas être commando.
La Haute Cour Administrative Militaire ordonna une expertise médicale avant de statuer sur le fond de l’affaire.
Le 3 juillet 2008, après avoir examiné le requérant, le Comité de la Santé de l’hôpital militaire GATA rendit son rapport. Il estima que l’intéressé avait effectivement des antécédents de «
trouble mental organique
» mais qu’il était désormais apte à faire son service militaire.
Le rapport du Comité de la Santé de l’hôpital militaire GATA ne fut pas communiqué au requérant.
Le requérant, soutenant que les médecins de l’hôpital militaire GATA n’étaient pas indépendants, demanda à être examiné par des médecins de l’institut médicolégal ou des médecins d’un hôpital universitaire.
Cette demande fut rejetée.
Par un arrêt du 2 juillet 2009, notifié le 29 juillet 2009, la Haute Cour Administrative Militaire débouta le requérant.
Faisant référence aux trois rapports médicaux de l’hôpital militaire GATA contenus dans le dossier, elle observa que l’intéressé ne souffrait pas de trouble de personnalité antisociale.
Elle considéra que le fait d’avoir été condamné à plusieurs reprises à des peines d’emprisonnement n’était pas à lui seul une raison suffisante pour être exempté du service militaire.
Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant soutient que sa cause n’a pas été entendue équitablement.
Il se plaint en particulier de n’avoir pas reçu une copie du rapport d’expertise médicale du 3 juillet 2008 du Comité de la Santé de l’hôpital militaire GATA et ainsi de n’avoir pas eu l’occasion de répondre et de contester les conclusions de cette expertise.
Il estime que le comité médical de l’hôpital militaire GATA n’était pas indépendant et impartial et qu’il aurait fallu que la Haute Cour Administrative Militaire ordonne une expertise médicale à l’institut médicolégal ou à un hôpital universitaire avant de statuer sur le fond de l’affaire.
1.
La cause du requérant a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention
?
2.
En particulier, le principe de l’égalité des armes a-t-il été respecté ? Le rapport d’expertise médicale du Comité de la Santé de l’hôpital militaire GATA du 3 juillet 2008 a-t-il été notifié au requérant par la Haute Cour Administrative Militaire ?
3.
Le comité médical de l’hôpital militaire GATA qui a rendu une expertise médicale sur laquelle les juridictions nationales se sont fondées, était-il indépendant et impartial, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention (
Placi c. Italie
, n
o
48754/11, §§
64-80, 21 janvier 2014)
?