CASE OF MINASYAN v. ARMENIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 5 - Right to liberty and security (Article 5-1 - Procedure prescribed by law);No violation of Article 5 - Right to liberty and security (Article 5-3 - Reasonableness of pre-trial detention);Violation of Article 5 - Right to liberty and security (Article 5-4 - Review of lawfulness of detention)
CASE OF MINASYAN v. ARMENIA (CtEDO, 2014)
Reclamantul s-a născut în 1974 și trăiește în Erevan. La 18 decembrie 2007 au fost instituite proceduri penale din cauza unei lupte cu utilizarea armelor de foc între două grupuri de oameni, care au avut loc în acea zi. Ca urmare a luptei, o persoană a murit și alte două au fost rănite. Reclamantul a intrat în ascunzire după ce a participat la luptă și a fost declarată căutarea lui. La 22 decembrie 2007, reclamantul s-a întors la poliție. A predat cele două arme și a declarat că le-a folosit în timpul luptei în apărare împotriva unui atac de către persoane necunoscute. A fost arestat și arestat. La 25 decembrie 2007, reclamantul a fost acuzat de crimă agravată, în conformitate cu art. 104 § 2 (6) din Codul Penal (CC), de infligere agravată de leziuni grave, în conformitate cu art. 112 § 2 din CC, și deținerea ilegală de arme de foc, în conformitate cu art. 235 § 1 din CC. În aceeași zi, investigatorul a solicitat Curții Regionale Kotayk care urmărește reținerea reclamantului timp de două luni. Cererea a afirmat că, la 18 decembrie 2007, reclamantul, într-un mod periculos pentru viața multora, a deschis focul de la armele pe care le-a poziționat ilegal asupra persoanelor fizice G.S., R.V. și V.H., din cauza căreia i-a privat ilegal și intenționat G.S. din viața sa și a inflicut leziuni grave asupra R.V. și V.H. De asemenea, cererea a declarat că reclamantul trebuie reținut, printre altele, pentru că a comis o crimă gravă. 10. În aceeași zi, Curtea Regională Kotayk a hotărât să acorde petiția și să dețină reclamantul timp de două luni, de la 22 decembrie 2007 până la 22 februarie 2008. Curtea a concluzionat că reclamantul ar putea absoarbe, împiedica examinarea cazului, evita răspunderea penală și îndeplinirea condamnării impuse, precum și împiedica executarea hotărârii. În acest sens, instanța a luat în considerare natura și gravitatea infracțiunii imputate și faptul că reclamantul a comis o infracțiune gravă. 11. La 9 ianuarie 2008, reclamantul a depus un recurs, susținând că detenția sa nu se bazează pe o suspiciune rezonabilă că a comis o infracțiune și că Curtea regională nu a invocat motive suficiente atunci când constată că detenția sa este justificată. El a afirmat, de asemenea, că principiul presupunerii de nevinovăție a fost încălcat de când Curtea Regională a declarat afirmativ că a comis o crimă gravă. 12. La 29 ianuarie 2008, Curtea Penală de Apel a susținut decizia Curții Regionale. Curtea de Apel a constatat că există suficiente dovezi pentru a suspiciuna rezonabilă că reclamantul a comis o infracțiune. În acest sens, a făcut trimitere la declarațiile reclamantului către organismele de investigare și la rezultatele autopsiei G.S., conform căreia a murit dintr-o rană de glonț. În ceea ce privește motivele de detenție, Curtea de Apel a constatat că reclamantul ar putea obstrucționa examinarea cazului. În astfel de declarație a trebuit să fie luată numai în sensul că infracția a fost imputată. 13. La 25 aprilie 2008, reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept. 14. La 19 mai 2008, Curtea de Casație a lăsat recursul neexaminat din cauza faptului că a fost depus în afara termenului de o lună prescris. 15. La 18 februarie, 18 aprilie, 16 mai 2008 și 17 iunie 2008 Curtea de district Kentron și Nork-Marash din Erevan, pe baza cererilor corespunzătoare depuse de investigator, a prelungit detenția reclamantului, în cele din urmă până la 22 iulie 2008, având în vedere că, ținând seama de ostilitatea dintre reclamant și prietenii și rudele victimei care au dus la arderea proprietății reclamantului, reclamantul ar putea comite o infracțiune. În plus, a constatat că, ținând cont de natura și gravitatea infracțiunii imputate, reclamantul, în general, ar putea comite o nouă infracțiune, abscondă, ar împiedica examinarea cazului și să evite răspunderea penală. 16. Reclamantul a apelat împotriva hotărârilor Curții de District susținând, printre altele, că instanța nu a furnizat motive relevante și suficiente care să justifice detenția sa. 17. La 7 martie, 7 mai, 6 iunie și 4 iulie 2008, Curtea Penală de Apel a susținut hotărârile respective ale Curții de District. Acesta a considerat că continuarea deținutului reclamant în reținere era justificată, ținând cont de personalitatea reclamantului și de natura și gravitatea infracțiunii imputate, pedepsită cu un maxim de închisoare pe viață, ceea ce a sporit probabilitatea abscondarii sale. La 19 mai 2008, Curtea de Casație a hotărât să părăsească primul recurs al reclamantului neexaminat din motivul că a fost depusă în afara termenului de o lună prescris. La 2 iulie, 4 august și 5 septembrie 2008, Curtea de Casație a declarat inadmisibil celelalte apeluri ale reclamantului pentru lipsa de merit. 20. La 4 iulie 2008, investigatorul a hotărât să renunțe la unele acuzații împotriva reclamantului și să modifice altele. În special, acuzarea deținerii ilegale de arme (art. 235 § 1 din CC) a fost respinsă, în timp ce acuzațiile prevăzute la art. 104 § 2 (6) și la art. 112 § 2 (1) au fost modificate și înlocuite cu o acuzație pentru două conturi de tentativă de crimă agravată (art. 104 § 2 (1) și (6), în coroborat cu art. 34) și o acuzație pentru două conturi de hooliganism agravat (art. 258 §§ 3 (1) și, respectiv, alineatul (4)). 21. La 11 iulie 2008, investigatorul a solicitat să se prelungească detenția reclamantului cu încă două luni. 22. La 17 iulie 2008, Tribunalul de District, după examinarea materialelor cazului penal, a hotărât să acorde parțial cererea și să prelungească detenția reclamantului pentru o lună, până la 22 august 2008, pe aceleași motive ca cele invocate în deciziile sale anterioare. Ca motiv pentru a considera că reclamantul ar putea evita responsabilitatea, instanța a menționat faptul că reclamantul s-a ascuns după comiterea infracțiunii și a obstrucționat astfel examinarea cauzei. 23. La 1 august 2008, cu privire la recursul reclamantului, Curtea de Apel a menținut hotărârea Curții de District constatând că, în cazul în care a rămas în libertate, reclamantul ar putea absoarce, obstrucționează procedura sau, având în vedere ostilitatea continuă dintre cele două părți, ar putea comite noi crime. 24. La 12 august 2008, investigatorul a decis să lase sau să modifice acuzațiile împotriva reclamantului. În special, acuzația de hooliganism agravat în temeiul articolului 258 § 3 alineatul (1) a fost respinsă și noi acuzații în temeiul articolului 104 §§ 2 alineatele (1) și (6), coroborat cu art. 34 din CC și cu art. 258 § 4 din CC. 25. Între timp, la 12 august 2008, investigatorul a solicitat ca detenția reclamantului să se prelungească timp de două luni. 26. La 15 august 2008, Curtea de District a Erevan a acordat cererea investigatorului parțial și a prelungit deținerea reclamantului pentru o lună, până la 22 septembrie 2008. 27. La 16 septembrie 2008, investigatorul a solicitat din nou ca detenția reclamantului să se prelungească 15 zile. 28. La 17 septembrie 2008, Curtea de District a acordat cererea și a prelungit 29. La 22 septembrie 2008, reclamantul a depus un recurs. 30. Se pare că, între timp, ancheta a fost încheiată și, la 1 octombrie 2008, cauza reclamantului a fost depusă în judecată Curții Penale de Nord. 31. La 7 octombrie 2008, Curtea Penală de Apel a hotărât să părăsească recursul din 22 septembrie 2008 neexaminat în temeiul că domeniul de aplicare al controlului judiciar asupra procedurilor anterioare a fost limitat la etapa anchetei. Deoarece ancheta a fost încheiată și cazul a fost îndreptat către o instanță, este acum în fața instanței de examinare a chestiunilor de legalitate și de valabilitate a detenției. 32. La 7 noiembrie 2008, reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept împotriva hotărârii Curții de Apel din 7 octombrie 2008. Cu toate acestea, în finalizarea recursului, reclamantul a solicitat anularea detenției sale. 33. La 21 noiembrie 2008, Curtea de Casație a hotărât să părăsească recursul reclamantului neexaminat din motivul că acesta a fost îndreptat împotriva hotărârii Curții de District din 17 septembrie 2008, care nu a fost supusă unui recurs asupra punctelor de drept. În acest sens, aceasta a făcut referire la faptul că cererea din recursul reclamantului cu privire la punctele de drept era de a anula detenția, astfel cum a ordonat decizia Curții de District din 17 septembrie 2008. 34. Între timp, la 15 octombrie 2008, judecătorul Curții Penale de Nord a hotărât să preia examinarea cazului. În aceeași decizie, judecătorul a impus detenția reclamantului, ca măsură preventivă. 35. La 27 octombrie 2008, reclamantul a depus un recurs împotriva acestei decizii. 36. La 23 decembrie 2008, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului, constatând că detenția sa a fost justificată deoarece, ținând seama de gravitatea și natura infracțiunii imputate, a existat un risc ridicat de a absoarbe sau de a obstrucționa examinarea. 37. La 10 aprilie 2009, Curtea de Casație a respins recursul reclamantului în privința punctelor de drept. 38. La o dată neespecificată, cazul penal, în conformitate cu modificările procedurale introduse între timp, a fost transferat Curții Regionale Kotayk pentru examinare. Se pare că, în timpul examinării cazului, procurorul a hotărât să modifice acuzațiile împotriva reclamantului, înlocuind-le cu o acuzație de tentativă de crimă în depășirea limitelor apărării necesare (art. 108 coroborat cu art. 34 din CC) și cu o acuzație de hooliganism agravat (art. 258 § 3 alineatul (1) din CC). 39. La 8 mai 2009, Curtea Regională Kotayk a declarat reclamantul vinovat în conformitate cu art. 108, coroborat cu art. 34 și cu art. 258 § 3 alineatul (1) și l-a condamnat la un total de trei ani de închisoare.