Comunicat la 16 aprilie 2014 A DOUA SECȚIUNI RĂSPUNSURI N 48226/10 și 14027/11 SERkan CENG Reclamanții, domnul Yaman Akdeniz și domnul Kerem Altnak, sunt cetățeni turci născuți în 1968 și, respectiv, 1973. Dl Akdeniz este asistent-profesor de drept la Facultatea de Drept, la Circumstanțele speței Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: La 5 mai 2008, tribunalul din statul membru în cauză a emis o decizie prin care, în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b), al articolului 2, al articolului 3 și al articolului 9 din Legea nr. 5651 privind reglementarea publicațiilor pe internet și combaterea infracțiunilor comise pe internet, blocarea accesului la site-ul http://www.youtube.com (denumită în continuare: La următoarea adresă IP 208.65.153.238-208.85.15.3.251.
Tribunalul a considerat în special că conținutul a zece pagini ale acestui site (10 fișiere video) ar fi încălcat Legea nr. 5816 privind infracțiunile comise împotriva memoriei d'Atatürk. La 21 mai 2010, reclamantul, dl Cengiz, a formulat o opoziție la decizia de blocare din 5 mai 2008 și a solicitat ridicarea acestei măsuri, preevaluând protecția dreptului său la libertate de a primi sau de a comunica informații și idei. La 31 mai 2010, reclamanții MM. Akdeniz și Alt.Parmak, în calitate de utilizatori ai YouTube, au formulat, de asemenea, o opoziție la decizia de blocare din 5 mai 2008 și au solicitat ridicarea acestei măsuri. Ei au susținut că a existat un interes public de a avea acces la YouTube și că măsura în cauză constituia o încălcare gravă a însăși a dreptului lor la libertate de a primi informații și idei.
De asemenea, acestea au susținut că șase din cele zece pagini vizate de decizia din 5 mai 2008 fuseseră deja eliminate și că celelalte patru pagini n Prin urmare, potrivit reclamanților, măsura de blocare și-a pierdut orice motiv de a fi și constituia o restricție disproporționată în dreptul utilizatorilor de internet de a primi și de a comunica informații și idei. La 9 iunie 2010, instanța de judecată din Ankara a respins opoziția formulată de reclamanți, dnii. În special, Akdeniz, Alt Electroluxparmak și Cengiz au considerat că blocarea în litigiu a fost conformă cu cerințele legislației relevante. În ceea ce privește problema neaccesibilității materialelor video din Turcia, el a declarat că, deși accesul la aceste videoclipuri din Turcia a fost blocat de YouTube, fișierele respective nu au fost șterse din baza de date a site-ului și că au rămas, prin urmare, accesibile utilizatorilor mondiali ai internetului.
În plus, s-a considerat că reclamanții, care nu erau părți la procedura de investigare, nu aveau calitatea de a contesta astfel de decizii. În cele din urmă, instanța a invocat că o opoziție fusese deja respinsă la 4 iunie 2008. La 17 iunie 2010, tribunalul din Ankara a adoptat o decizie suplimentară cu privire la YouTube. El a decis să blocheze alte patru adrese IP care au fost reținute. La 23 iunie 2010, reclamanții dnii Akdeniz și Alt Electroluxparmak au formulat opoziție la decizia suplimentară din 17 iunie 2010. Iulie 2010, tribunalul de judecată din Ankara a respins opoziția formulată de reclamanți, dnii Akdeniz și Alt În ceea ce privește problema neaccesibilității clipurilor video din Turcia, se va repeta faptul că, deși accesul la aceste videoclipuri din Turcia a fost blocat de YouTube, fișierele în cauză nu au fost șterse din baza de date a site-ului și că au rămas, prin urmare, accesibile utilizatorilor mondiali ai internetului.
În plus, Tribunalul a constatat că reclamanții, care nu erau părți la proces, nu aveau calitatea de a contesta astfel de hotărâri. Instanța a adăugat că blocarea în litigiu era conformă cu cerințele legislației relevante și a eliminat argumentul întemeiat pe neconstituționalitate presupusă din dispoziția aplicată în speță. La 2 iulie 2010, tribunalul corecțional din Ankara a confirmat decizia adoptată de instanța judecătorească din Ankara, considerând că aceasta era conformă cu normele de procedură și cu marja de apreciere acordată instanței. Potrivit recurentelor, ca urmare a deciziei din 5 mai 2008, accesul la YouTube a fost blocat în Turcia de către Președinția telecomunicațiilor și a lapei până la 30 octombrie 2010. La 30 octombrie 2010, blocarea accesului la YouTube ar fi fost ridicată de către parchetul competent, ca urmare a unei cereri din partea unei societăți care pretindea că este titularul drepturilor de autor al acestor videoclipuri.
Dreptul intern relevant Pentru o expunere a dreptului și a practicii interne și internaționale relevante la momentul faptelor, Curtea face trimitere la Hotărârea Ahmet Y Oricine este injurat sau insultat în mod explicit memoria d'Atatürk va fi pedepsit între unu și trei ani de închisoare. Oricine distruge, distruge, corupe sau sabotează statutul, gravurile care reprezintă Atatürk sau mormântul său va fi pedepsit între un an și cinci ani de închisoare. Oricine este dispus să comită infracțiunile menționate mai sus va fi pedepsit ca autor principal. Pedeapsa va fi agravată cu jumătate dacă infracțiunea prevăzută în articolul precedent a fost comisă de două persoane sau în asociere cu mai mult de două persoane, sau în mod explicit sau prin presă sau în public.
În cazul unei tentative sau a unei comisii cu violență a infracțiunilor prevăzute la alineatul (2) din art. 1, pedeapsa va fi dublată. Reclamanții se plâng de accesul la YouTube care rezultă dintr-o măsură ordonată în cadrul unei proceduri penale. În această măsură, aceștia consideră că o încălcare a dreptului lor la libertatea de a primi și de a comunica informații și idei garantate prin art. 10 din convenție. În plus, dl Cengiz se plânge că nu a beneficiat de o acțiune judiciară efectivă în scopul controlului măsurii în litigiu de către o instanță, în măsura în care instanța care a fost sesizată cu opoziția sa nu și-a motivat suficient decizia. El invocă o încălcare a articolului 6 din Convenție.
În calitate de utilizator, reclamanții pot pretinde că sunt victime ale unei încălcări a drepturilor garantate prin art. 10 din Convenția privind libertatea de exprimare a reclamanților și, în special, ale dreptului lor de a primi sau de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție? În sensul articolului 10 alineatul (2) din lege, se poate considera că măsurile în litigiu erau adecvate, adică susceptibile să permită sau să faciliteze realizarea obiectivului (obiectivelor) urmărit (e) necesar (e) pentru realizarea acelorași obiective și proporționale În ceea ce privește libertatea de exprimare, părțile sunt invitate să descrie dreptul la internet în Turcia și să explice garanțiile oferite utilizatorilor de internet împotriva abuzurilor în aplicarea măsurilor de interdicție.
Communiquée le 16 avril 2014
Requêtes n os 48226/10 et 14027/11 Serkan CENGİZ contre la Turquie et Yaman AKDENİZ et Kerem ALTIPARMAK contre la Turquie introduites respectivement le 20 juillet 2010 et le 27 décembre 2010
Le requérant, M. Serkan Cengiz, est un ressortissant turc né en 1974 et résidant à İzmir. Il est juriste et activiste des droits de l’homme. Les requérants, M. Yaman Akdeniz et M. Kerem Altıparmak, sont des ressortissants turc nés respectivement en 1968 et 1973. M. Akdeniz est assistant-professeur de droit à la faculté de droit, à l’Université de Bilgi. M. Altıparmak est assistant-professeur de droit à la faculté de sciences politiques, à l’Université d’Ankara. Ils sont représentés devant la Cour par M e A. Altıparmak, avocate à Ankara. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
Le 5 mai 2008, le tribunal d’instance pénal d’Ankara rendit une décision ordonnant, en vertu de l’article 8 §§ 1 b), 2, 3 et 9 de la loi no 5651 relative à la régularisation des publications sur Internet et à la lutte contre les infractions commises sur Internet, le blocage de l’accès au site http://www.youtube.com (ci-après « YouTube »), ainsi qu’à l’adresse IP suivante 208.65.153.238-208.65.153.251. Le tribunal considéra notamment que le contenu de dix pages de ce site (10 fichiers vidéos) aurait violé la loi no 5816 portant sur des infractions commises à l’encontre de la mémoire d’Atatürk. Le 21 mai 2010, le requérant M. Cengiz forma opposition à la décision de blocage du 5 mai 2008 et demanda la levée de cette mesure.
Il se prévalut de la protection de son droit à la liberté de recevoir ou de communiquer des informations et des idées. Le 31 mai 2010, les requérants MM. Akdeniz et Altıparmak, en qualité d’utilisateurs de YouTube, formèrent également opposition à la décision de blocage du 5 mai 2008 et demandèrent la levée de cette mesure. Ils firent valoir qu’il existait un intérêt public d’accéder à YouTube et que la mesure en question constituait une grave atteinte à la substance même de leur droit à la liberté de recevoir des informations et des idées. Ils soutinrent également que six des dix pages concernées par la décision du 5 mai 2008 avaient été déjà supprimés et que les quatre autres pages n’étaient plus accessibles à partir de Turquie.
Dès lors, selon les requérants, la mesure de blocage avait perdu toute raison d’être et constituait une restriction disproportionnée au droit des internautes de recevoir et communiquer des informations et des idées. Le 9 juin 2010, le tribunal d’instance pénal d’Ankara rejeta l’opposition formée par les requérants, MM. Akdeniz, Altıparmak et Cengiz, considérant notamment que le blocage litigieux était conforme aux exigences de la législation pertinente. En ce qui concerne la question de la non-accessibilité des vidéos à partir de Turquie, il déclara que, bien que l’accès à ces vidéos à partir de Turquie ait été bloqué par YouTube, les fichiers en question n’avaient pas été supprimés dans la base de données du site et qu’ils restaient dès lors accessibles aux utilisateurs mondiaux de l’Internet.
En outre, il estima que les requérants, n’étant pas parties à la procédure d’enquête, n’avaient pas la qualité pour contester de telles décisions. Enfin, le tribunal souligna qu’une opposition avait déjà été rejetée le 4 juin 2008. Le 17 juin 2010, le tribunal d’instance pénal d’Ankara adopta une décision additionnelle concernant YouTube. Il décida d’ordonner le blocage de quarante-quatre autres adresses IP qui permettaient d’accéder au site litigieux. Le 23 juin 2010, les requérants MM. Akdeniz et Altıparmak formèrent opposition à la décision additionnelle du 17 juin 2010. Le 1 er juillet 2010, le tribunal d’instance pénal d’Ankara rejeta l’opposition formée par les requérants, MM. Akdeniz et Altıparmak, les représentants de YouTube et de l’association de la technologie d’Internet.
En ce qui concerne la question de la non-accessibilité des vidéos à partir de Turquie, il réitéra que, bien que l’accès à ces vidéos à partir de Turquie ait été bloqué par YouTube, les fichiers en question n’avaient pas été supprimés dans la base de données du site et qu’ils restaient dès lors accessibles aux utilisateurs mondiaux de l’Internet. En outre, il observa que les demandeurs, n’étant pas parties à l’instruction, n’avaient pas la qualité pour contester de telles décisions. Le tribunal ajouta que le blocage litigieux était conforme aux exigences de la législation pertinente et écarta l’argument tiré de l’inconstitutionnalité alléguée de la disposition appliquée en l’espèce. Le 2 juillet 2010, le tribunal correctionnel d’Ankara confirma la décision adoptée par le tribunal d’instance pénal d’Ankara, considérant que celle-ci était conforme aux règles de procédure et à la marge d’appréciation accordée au tribunal.
Selon les requérants, suite à la décision du 5 mai 2008, l’accès à YouTube fut bloqué en Turquie par la Présidence de la télécommunication et de l’informatique jusqu’au 30 octobre 2010. Le 30 octobre 2010, le blocage d’accès à YouTube aurait été levé par le parquet compétent, suite à une demande d’une société qui prétendait être le titulaire des droits d’auteurs de ces vidéos. B. Le droit interne pertinent Pour un exposé du droit et de la pratique internes et internationaux pertinents à l’époque des faits, la Cour renvoie à son arrêt Ahmet Yıldırım c. Turquie (n o 3111/10, §§ 15-37, CEDH 2012). Les dispositions pertinentes de la loi n o 5816 relative aux délits à l’encontre de la mémoire d’Atatürk sont ainsi libellées : Article 1 « Quiconque injurie ou insulte explicitement la mémoire d’Atatürk sera puni d’un à trois ans d’emprisonnement.
Quiconque casse, ruine, corrompt ou salit les statuts, les gravures qui représentent Atatürk ou son tombeau sera puni d’un an à cinq ans d’emprisonnement. Quiconque incite à commettre les délits cités ci-dessus sera puni comme l’auteur principal. » Article 2 « La peine sera aggravée de moitié si le délit énoncé à l’article précédent a été commis par deux personnes ou en association de plus de deux personnes, ou explicitement ou par voie de presse ou en public. En cas de tentative ou commission avec violence des délits énoncés à l’alinéa 2 de l’article 1, la peine sera doublée. » GRIEFS Les requérants se plaignent de l’impossibilité d’accéder à YouTube résultant d’une mesure ordonnée dans le cadre d’une procédure pénale.
Ils voient dans cette mesure une atteinte à leur droit à la liberté de recevoir et de communiquer des informations et des idées garanti par l’article 10 de la Convention. M. Cengiz se plaint en outre de ne pas avoir bénéficié d’un recours judiciaire effectif aux fins du contrôle de la mesure litigieuse par un tribunal, dans la mesure où le tribunal ayant été saisi de son opposition n’avait pas suffisamment motivé sa décision. Il invoque une violation de l’article 6 de la Convention.
QUESTIONS 1. En qualité d’utilisateur, les requérants peuvent-ils se prétendre victimes d’une atteinte aux droits garantis par l’article 10 de la Convention ? 2. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression des requérants, et spécialement à leur droit de recevoir ou de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi, au sens de l’article 10 § 2 ? Peut-on considérer que les mesures litigieuses étaient adéquates, c’est ‑ à ‑ dire susceptibles de permettre ou de faciliter la réalisation du ou des but(s) poursuivi(s), nécessaires pour la réalisation de ces mêmes buts et proportionnées ? L’atteinte alléguée relevait-elle de la marge d’appréciation de l’État expressément prévue par l’article 10 § 1 en matière de liberté d’expression ? Les parties sont invitées à décrire le droit de l’internet en Turquie et à expliquer les garanties offertes aux utilisateurs d’internet contre d’éventuels abus dans l’application des mesures d’interdiction.