CtEDO 31.01.2011 Auto

AHMET YILDIRIM c. TURQUIE et 1 autre requête

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
31.01.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AHMET YILDIRIM c. TURQUIE et 1 autre requête (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

16 februarie 2011 SECȚIUNEA a doua Cerere nr. 3111/10 prezentată de Ahmet YILDIRIM împotriva Turciei introdusă la 12 ianuarie 2010 Cerere n 20877/10 prezentată de Yaman AKDEN A. Kaymak, avocată la Istanbul. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este proprietarul și utilizatorul site-ului web.google.com/a/ahmetyildirim.com.tr/academic/ La 23 iunie 2009, tribunalul din Denizli a emis o decizie prin care interzice, în temeiul articolului 8 litera (b) din Legea nr. 5651 privind rectificarea publicațiilor pe internet și combaterea infracțiunilor comise pe internet, accesul la site-ul web: http://sites.google.com/site/kemalizminkarinagrisi/benim-hikayem/atauerk-koessi/at Această măsură a avut ca efect de interzicere a accesului la Google.com.com. Astfel, reclamantul s-a aflat în dreptul de a accesa propriul site web, iar încercările sale în acest scop s-au confruntat invariabil cu decizia de interzicere pronunțată de instanță. În iulie 2009, reclamantul a formulat o opoziție la decizia de interzicere din 23 iunie 2009 și a solicitat ridicarea acestei măsuri în măsura în care aceasta se referă la site-ul său, și anume la faptul că aceaceasta a fost utilizată în mod regulat pentru a-și publica lucrările academice și punctele de vedere în diferite domenii și că măsura a avut ca efect împiedicarea accesului la site-ul respectiv, în timp ce acesta nu avea nicio legătură cu site-ul care a făcut obiectul interdicției pentru conținut ilegal. La 13 iulie 2009, tribunalul corecțional din Denizli l-a dezmoștenit pe reclamant de cererea sa. El a considerat că singurul mijloc de blocare a accesului la site-ul În părțile sale relevante, art. 8 din Legea nr. 5651 din 4 mai 2007 privind regularizarea publicațiilor pe internet și combaterea infracțiunilor comise pe internet este astfel formulat Se pronunță o interdicție de acces la publicațiile difuzate pe internet ale căror motive sunt suficiente pentru a suspecta că, prin conținutul lor, ele constituie infracțiuni de mai jos (...) infracțiuni prevăzute de legea care definește infracțiunile împotriva lui Atatürk. (...) În cazul în care cauza se află în etapa de judecată sau în instanță, în cazul unei urmăriri penale, interdicția de acces se pronunță de către judecător, în cazul în care cauza se află în etapa de judecată sau de către instanță. În cazul în care instanța se pronunță în instanță, lacul de interdicție de acces poate fi pronunțat de către procuror în cazurile în care o întârziere ar aduce prejudicii și trebuie să fie supus, în următoarele 24 de ore, aprobării judecătorului. Acesta trebuie să ia o decizie în termen de douăzeci și patru de ore. Nu este de acord cu interdicția, măsura se ridică imediat de către procuror. Este posibil să se facă opoziție împotriva deciziilor de interdicție de acces pronunțate ca măsuri preventive, în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură penală nr. 5271. (...) În cazul în care conținutul delicat al difuzării este eliminat, se ridică interdicția de acces [...] GRIEF Reclamantul se plânge că site-ul său internet se află pe site-ul său de internet care rezultă dintr-o măsură ordonată în cadrul unei cauze penale care nu a avut nicio legătură cu site-ul său. În această măsură, acesta vede o încălcare a dreptului său la libertatea de a primi și de a comunica informații și idei garantate prin art. 10 din convenție. Invocând articolele 6 și 13 din Convenție, se plânge că nu a beneficiat de o acțiune judiciară efectivă în scopul controlului măsurii în litigiu de către o instanță și al sancțiunii unui eventual abuz al autorităților. În cele din urmă, pe teren la art. 2 din Protocolul nr. 1, el se plânge de o încălcare a dreptului său de a-și lamina, susținând că interdicția în cauză a avut ca efect împiedicarea continuării studiilor sale doctorale. Cererea nr. 20877/10 prezentată de Yaman AKDENZ împotriva Turciei introdusă la 6 aprilie 2010 DE FAPT Reclamantul, dl Yaman Akdeniz, este un resortisant turc, născut în 1968 și are reședința în Istanbul. El este maestru de conferințe în cadrul Universităii Bilgi. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 iunie 2009, în urma unei cereri din partea MÜYAP (Uniunea Profesională a producătorilor de fonograme), secțiunea mass-media a Parchetului din Beyo mai pune la dispoziție, în temeiul articolului adițional nr. 4 din Legea nr. 5846 privind operele artistice și intelectuale, o decizie prin care se interzice, în termen de trei zile, accesul la site-urile web Last.fm a (site-ul dedicat muzicii), motiv pentru care aceste site-uri difuzau opere muzicale fără a respecta drepturile autorilor lor. Această decizie era susceptibilă de a da opoziție timp de șapte zile. La 29 septembrie 2009, reclamantul, în calitate de utilizator al site-urilor respective, a prezentat o cerere de anulare a deciziei din 26 iunie 2009. El a declarat că a folosit frecvent aceste site-uri de pe telefonul său mobil și că, începând cu 18 septembrie 2009, nu a mai putut accesa aceste site-uri. El a considerat că măsura de interdicție nu putea fi considerată o încălcare proporțională cu dreptul său la libertatea de a primi informații, deoarece întregul conținut al acestor site-uri era inaccesibil, în timp ce acestea ofereau acces la numeroase pagini web care difuzau multe alte informații și opere artistice, respectându-se în totalitate dispozițiile legale relevante și drepturile de autor. Acesta a susținut că siturile de acest tip constituie noi mijloace de schimb de informații și de cuvinte și că orice măsură prin limitarea accesului la acestea ar putea aduce atingere însăși substanței dreptului la libertatea de exprimare. În această privință, acesta susținea, în special, că măsura în cauză nu era susceptibilă să atingă obiectivul urmărit, și anume protecția drepturilor de autor, întrucât, prin numeroase metode simple sau sofisticate, rămânea posibilă accesul la aceste site-uri: interzicerea, atât în Turcia, cât și în străinătate. În cele din urmă, observând că decizia de interdicție, luată de Parchet, nu fusese aprobată ulterior de un judecător, el contesta constituționalitatea articolului adițional nr. 4 alin. (3) din Legea nr. 5846 privind operele artistice și intelectuale. La 30 septembrie 2009, tribunalul de poliție din Beyo 4 din Legea privind operele artistice și intelectuale, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 5101, reclamantul, în calitate de utilizator, nu avea calitatea de a formula o opoziție împotriva deciziei procurorului Republicii. Ei au adăugat apoi că, chiar dacă s-ar fi întâmplat acest lucru și că ar fi făcut acest lucru în termenul legal de șapte zile de la notificarea deciziei, cererea sa ar fi trebuit totuși să fie respinsă, decizia în cauză fiind conformă cu cerințele legislației relevante. În plus, ei au respins argumentul întemeiat pe neconstituționalitate [cu privire la articolul adițional nr. 4 din Legea privind operele artistice și intelectuale. La 5 octombrie 2009, reclamantul a formulat o opoziție împotriva deciziei din 30 septembrie 2009. Printr-o decizie din 12 octombrie 2009, Camera Tribunalului Corecțional din Beyouilu responsabilă cu cauzele referitoare la drepturile de autor a confirmat decizia din 30 septembrie 2009, observând că, înainte de a solicita interzicerea, MÜYAP a adresat o somație site-urilor web în cauză, astfel încât acestea să înceteze să mai difuzeze o serie de opere în detrimentul drepturilor de autor ale membrilor săi și că, întrucât site-urile web nu au dat curs acestui demers, procurorul republicii a dispus interzicerea accesului, pe baza rapoartelor de expertiză prezentate de MÜYAP. Referindu-se la Convenția europeană a drepturilor omului, la textele adoptate de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale în domeniu și la Hotărârea Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) privind aspectele referitoare la drepturile de proprietate intelectuală care afectează comerțul (L ), s-a estimat că, într-un moment în care hacking-ul pe internet a devenit una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntau uniunile de apărare a drepturilor de autor, interzicerea accesului la site-urile de difuzare sălbatică a operelor artistice și intelectuale a fost singura modalitate eficientă de apărare a drepturilor de autor. în cazul de față, unde site-urile internet în cauză, care nu respectă normele stabilite în acest domeniu, își aveau sediul în străinătate ; și concluzionează că, infrastructura de difuzare prin internet care nu permite blocarea accesului la doar o parte dintr-un site, a fost necesar să se aplice o interdicție generală pentru a proteja în mod eficient drepturile de autor. În plus, a respins argumentul întemeiat pe inreconstituționalitate [articolul adițional n 4 din Legea privind operele artistice și intelectuale. Dreptul intern relevant la articolul adițional nr 4 din Legea privind operele artistice și intelectuale, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 5101, este astfel formulat (...) În cazul în care mass-media de difuzare sonoră, vizuală și/sau audiovizuală de informații sau servicii, inclusiv mass-media electronică, încalcă drepturile garantate prin prezenta lege proprietarilor unei opere sau ale titularilor de drepturi ai acestora, se pune capăt difuzării operei în cauză pe baza recursului proprietarilor sau al titularilor de drepturi ai acestora. În acest scop, persoana fizică sau juridică care invocă o încălcare a drepturilor sale solicită în primul rând persoanei care a publicat lucrarea pe suport de hârtie în cauză să pună capăt încălcării în termen de trei zile. În cazul urmăririi în continuare a încălcării, se solicită furnizorului serviciului de transmisie, în termen de o acțiune prezentată procurorului Republicii, să suspende furnizarea serviciului menționat persoanei aflate la originea publicării în litigiu. În cazul în care conținutul difuzării care aduce atingere drepturilor de autor este eliminat, furnizarea serviciului se restabilește (...) GRIFS Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare. În această privință, acesta susține că, în speță, o măsură provizorie care nu a făcut obiectul unei proceduri contradictorii a avut drept consecință încălcarea gravă a libertății de exprimare. În plus, această măsură ar fi afectată de mai multe vicii de procedură (dela da opoziția, lipsa motivării etc.). În calitate de utilizator, dl Akdeniz poate pretinde că este victima unei încălcări a drepturilor garantate prin art. 10 din Convenție S-a încălcat libertatea de exprimare a reclamanților și în special dreptul acestora de a primi sau de a comunica informații sau idei, în sensul art. 10 alin. (1) din Convenție În sensul articolului 10 alineatul (2) din lege, se poate considera că măsurile în litigiu erau adecvate, adică susceptibile să permită sau să faciliteze realizarea obiectivului (obiectivelor) urmărit (e) necesar (e) pentru realizarea acelorași obiective și proporționale În ceea ce privește libertatea de exprimare, părțile sunt invitate să descrie dreptul la internet în Turcia și să explice garanțiile oferite utilizatorilor de internet împotriva abuzurilor în aplicarea măsurilor de interdicție. Acțiunile de drept turc care permit încetarea unor încălcări nejustificate ale dreptului la libertatea de exprimare îndeplinesc cerințele art. 13 din Convenția http://www.wto.org/f/legal_f/27-trips_01_f.htm

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă