Comunicat la 17 aprilie 2014 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 65605/13 Ali Asghar MARHAMATI JUGHANI împotriva României introdusă la 14 octombrie 2013 EXPOSAT DE FAPTE Reclamantul, dl Ali Asghar Marhamati Jugani, este un resortisant iranian născut în 1964. Din 1993, este căsătorit cu un cetățean român cu doi copii de 20 și respectiv 16 ani. El este în prezent încarcerat la închisoarea Giurgiu. Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 noiembrie 2008, reclamantul a fost încarcerat la închisoarea din București Rahova în executarea unei sentințe de închisoare pe termen lung. La o dată nespecificată, acesta a fost transferat la închisoarea din Giurgiu. La 14 iunie 2009, a suferit un prim infarct miocardic. A fost spitalizat în perioada 21-24 august 2009 la spitalul universitar de urgență din București, apoi, între 24 august și 17 septembrie 2009, la spitalul din București-Jilava. La 28 ianuarie 2012, reclamantul a suferit un al doilea infarct miocardic. La această ultimă dată, o operație de angioplastie primară cu stent [1] a fost dus la un spital de urgență pentru bolile cardiovasculare din București (Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare (Iliescu) conform unei scrisori din 11 decembrie 2013 a directorului adjunct al închisorilor (Administrația Națională a Penitenciarelor) din 1 decembrie 2013. la 23 februarie 2012, reclamantul a fost spitalizat din nou la spitalul din București-Jilava. Potrivit unei scrisori medicale (scrisor medical) nu data, aceaceasta a fost de la 22 februarie 2013 până la 21 martie 2013 că reclamantul a fost internat în spitalul din București-Jilava. În urma acestor examinări, s-a concluzionat în scrisoarea medicului cardiolog C.S. din acest spital că, în aceste condiții, pacientul are o indicație de angioplastie intervențională cu stent activ, indisponibil acum în această instituție ( Se apreciaza ca in aceste condiþii pacientul are indicaþie de angioplastie intervenþionalã cu stent activ, insponibil in prezent in aceasta instituþie. Scrisoarea menþionată mai sus ar trebui luate măsuri pentru programarea reclamantului pentru angioplastie cu stent activ, iar reclamantul ar trebui informat în acest sens. De asemenea, i s-au prescris șapte medicamente, o dietă hipolipidică și a fost sfătuit să evite fumatul activ sau pasiv și temperaturile extreme. La întoarcerea sa în închisoare, i s-a prescris un tratament cu șase medicamente, precum și o monitorizare medicală la fiecare trei luni sau în caz de nevoie. La 27 martie 2013, reclamantul a fost examinat la un spital de urgență pentru bolile cardiovasculare din București. Potrivit scrisorii directorului administrației naționale a închisorilor din 11 decembrie 2013, medicul specialist a concluzionat, la examinarea reclamantului din 27 martie 2013, că pacientul avea nevoie de stenturi farmacologice active care, în acel moment, nu erau disponibile în spitalul respectiv. S-a menționat, de asemenea, că produsele în cauză nu pot fi achiziționate decât în cadrul programului național de cardiologie La 15 aprilie 2013, o comisie de expertiză medico-legale întocmește un raport privind starea de sănătate a reclamantului, în care a ajuns la concluzia că avea nevoie de un tratament de revascularizare într-o clinică specializată. În acest scop, comisia a arătat că reclamantul putea fi informat dacă a primit o întrerupere a executării pedepsei sale timp de două luni sau dacă a fost spitalizat sub supraveghere asigurată de ANP. În perioada 26-29 august 2013, reclamantul a fost spitalizat la spitalul din București Rahova pentru reevaluare. În această perioadă, a fost contactat de spitalul de urgență pentru bolile cardiovasculare din București pentru a programa intervenția chirurgicală recomandată a reclamantului, așa cum reiese din scrisoarea de la mai sus. Această programare nu s-a putut realiza, medicul care a examinat reclamantul fiind în vacanță. Prin urmare, reclamantul s-a întors la închisoare, indicându-se că va lua legătura cu spitalul după 9 septembrie 2013. În perioada 24-30 septembrie 2013, a fost spitalizat din nou la spitalul din București Rahova și la 27 septembrie 2013, a fost examinat de un medic de urgență de la spitalul de urgență pentru bolile cardiovasculare din București. Acesta din urmă stabilește că reclamantul ar trebui să continue tratamentul cu medicamente și să fie monitorizat periodic de un cardiolog. În absența intervenției chirurgicale, reclamantul a fost spitalizat din nou la spitalul din București Rahova la 3 decembrie 2013, pentru realizarea unei noi expertize medico-legale, ale cărei rezultate nu au fost comunicate Curții. Până la 10 februarie 2014, data ultimei sale scrisori adresate Curții, reclamantul nu a fost încă executat, în ciuda cererilor sale repetate în această privință. Cererea de suspendare a executării pedepsei din motive medicale La 9 octombrie 2012, reclamantul a solicitat suspendarea executării pedepsei pentru două luni din motive medicale, astfel încât să i se poată acorda îngrijiri medicale, implicând o intervenție chirurgicală care nu putea fi efectuată într-un spital penitenciar. La 21 iunie 2013, tribunalul județean din Ilfov a respins această cerere pe motiv că intervenia chirurgicală putea avea loc într-un spital civil din rețeaua Ministerului Sănătății, sub escortă permanentă. Reclamantul a formulat un recurs în casație împotriva acestei hotărâri, care a fost respins printr-o hotărâre din 6 august 2013 a Tribunalului de Primă Instanță din București. Plângerile reclamantului la administrarea închisorilor, a judecătorului pentru executarea pedepselor și a Parchetului După respingerea cererii sale de suspendare a executării pedepsei sale, reclamantul a solicitat să fie operat într-un spital civil aflat sub escortă, în conformitate cu recomandarea medicilor cardiologi care l-au examinat. Prin scrisoarea din data de 8 octombrie 2013, directorul adjunct al întreprinderii ÖANP i-a răspuns că Õ după examinarea sa medicală din 27 septembrie 2013, s-a estimat că riscul unei intervenții chirurgicale era mai mare decât profitul (S-a aprobat ca riscul intervenției chirurgicale depașește Beneciile (...). Prin urmare, acesta trebuia să continue tratamentul prin monitorizarea periodică a acestuia. Prin hotărârea din 4 noiembrie 2013, reclamantul a respins plângerea pe motiv că intervenția chirurgicală nu ar mai fi oportună. Reclamantul nu a precizat dacă a contestat această hotărâre în fața Tribunalului de Primă Instanță. La o dată nespecificată, reclamantul sesizează Parchetul în apropierea Înaltei Curți de Casație și Justiție, acuzându-se de ceea ce închisoarea refuza să prezinte la spital pentru a fi operat. Parchetul și-a urmat plângerea la ANP. Prin scrisoarea din 11 decembrie 2013, directorul adjunct al l Dispozițiile legislative relevante care reglementează executarea pedepselor și suspendarea și încetarea executării din motive medicale, în vigoare la momentul respectiv, sunt descrise în Hotărârea Flaminzeanu c. România 56664/08, § 58, 12 aprilie 2011). Noul Cod de procedură penală, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2011. februarie 2014, reglementează suspendarea și încetarea, din motive medicale, a executării pedepselor cu închisoarea sau cu închisoarea pe viață în articolele 589 și 592. Invocând articolele 3 și 8 din convenție, reclamantul se plângea de lipsa de diligență a autorităților închisorii la care solicita să-și protejeze viața și integritatea fizică, în special de insuficiența îngrijirii medicale care i-au fost acordate până în prezent pentru boala cardiovasculară de care suferă. În special, el se plânge de faptul că nu a efectuat operațiunea de angioplastie recomandată, în ciuda recomandărilor medicilor specialiști în această privință. El suspectează că acest lucru se datorează costului ridicat al intervenției chirurgicale și naționalității sale străine pe care autoritățile responsabile, în special ANP, nu l-au dat curs cererilor sale. Având în vedere starea de sănătate a reclamantului, în special din raportul medical din 15 aprilie 2013, lipsa intervenției chirurgicale prescrise este contrară articolului 3 din convenție? A existat vreo încălcare a dreptului reclamantului de a-și respecta viața privată, în sensul art. 8 din Convenție, din cauza insuficienței asistenței medicale care i-au fost acordate în legătură cu boala sa cardiacă vasculară? Guvernul este invitat să prezinte o copie a dosarului medical al reclamantului, constând din încarcerarea sa și din toate rapoartele medico-legale întocmite cu privire la aceasta, inclusiv rezultatele de expertiză judiciară realizată după 3 decembrie 2013, la care face trimitere scrisoarea din 11 decembrie 2013. Guvernul este invitat să informeze Curtea cu privire la demersurile administrative și bugetare întreprinse pentru a face posibilă intervenția chirurgicală recomandată reclamantului, pentru a preveni riscul infarctului miocardic. [1] Aceaceasta este o intervenție constând în repararea, dilatarea sau remodelarea unui vas de sânge deformat, îngustat sau dilatat, care este cel mai frecvent indicat pentru tratarea stenozei (îngustarea) a arterelor coronare responsabile de angina (angină pectorală) sau de infarct miocardic; stentul este un cilindru metalic extensibil endovascular, care este pus în aplicare pentru a evita reformarea unei stenoze odată ce aceaceasta a fost dilatată (vezi. La Roșcata Medicală, sub conducerea dr. J-P Wainsten, 2009, p. 57 și 899).
Communiquée le 17 avril 2014
Requête n
o
65605/13
Ali Asghar MARHAMATI JUGHANI
contre la Roumanie
introduite le 14 octobre 2013
Le requérant, M. Ali Asghar Marhamati Jughani, est un ressortissant iranien né en 1964. Depuis 1993, il est marié à une citoyenne roumaine dont il a deux enfants de 20 et 16 ans respectivement. Il est actuellement incarcéré à la prison de Giurgiu.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
1.
Le suivi médical du requérant
Le 26 novembre 2008, le requérant fut incarcéré à la prison de Bucarest
‑
Rahova en exécution d’une peine de prison de longue durée. À une date non précisée, il a été transféré à la prison de Giurgiu.
Le 14 juin 2009, il subit un premier infarctus du myocarde. Il fut hospitalisé du 21 au 24 août 2009 à l’hôpital universitaire d’urgence de Bucarest, puis, du 24 août au 17 septembre 2009, à l’hôpital pénitentiaire de Bucarest-Jilava.
Le 28 janvier 2012, le requérant subit un deuxième infarctus du myocarde. À cette dernière date, une opération d’angioplastie primaire avec stent
[1]
fut pratiquée à l’hôpital d’urgence pour les maladies cardiovasculaires de Bucarest (
Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare «
Prof. Dr. C.C. Iliescu
»
).
Selon une lettre du 11 décembre 2013 du directeur adjoint de l’Administration nationale des prisons (
Administrația Națională a Penitenciarelor –
ANP, ci-après), du 1
er
au 23 février 2012, le requérant fut à nouveau hospitalisé à l’hôpital pénitencier de Bucarest-Jilava.
D’après une «
lettre médicale
» (
scrisoare medicală
) non datée, ce fut du 22
février 2013 au 21
mars 2013 que le requérant fut hospitalisé à l’hôpital pénitentiaire de Bucarest-Jilava. Il y subit plusieurs examens. À la suite de ces examens, il fut conclu dans ladite lettre du médecin cardiologue C.S. de cet hôpital
que «
dans ces conditions, le patient a une indication d’angioplastie interventionnelle avec stent actif, indisponible à présent dans cette institution
» (
Se apreciază că în aceste condiții pacientul are indicație de angioplastie intervențională cu stent activ, indisponibil în prezent în această instituție.
)
Ladite lettre indiquait qu’il faudrait entreprendre des démarches en vue de la programmation du requérant pour l’angioplastie avec stent actif et que le requérant en serait tenu informé.
Il se vit également prescrire sept médicaments, un régime hypolipidique et fut conseillé d’éviter le tabagisme actif ou passif et les températures extrêmes.
À son retour en prison, un traitement avec six médicaments lui fut prescrit, ainsi qu’un suivi médical tous les trois mois ou en cas de besoin.
Le 27 mars 2013, le requérant fut examiné à l’hôpital d’urgence pour les maladies cardiovasculaires de Bucarest. Selon la lettre du directeur de l’administration nationale des prisons du 11 décembre 2013, il fut conclu par le médecin spécialiste, lors de l’examen du requérant du 27 mars 2013, que le patient nécessitait des stents pharmacologiques actifs qui, à ce moment-là, n’étaient pas disponibles dans ledit hôpital. Il était également mentionné que les produits en question ne pouvaient être acquis que dans le cadre du «
programme national de cardiologie
» dont le budget n’avait pas encore été approuvé.
Le 15 avril 2013, une commission d’expertise médico-légale établit son rapport au sujet de l’état de santé du requérant en concluant qu’il avait besoin d’un traitement de revascularisation dans une clinique spécialisée. À cette fin, la commission indiquait que le requérant pouvait être opéré s’il obtenait une interruption de l’exécution de sa peine pendant deux mois ou s’il était hospitalisé sous surveillance assurée par l’ANP.
Du 26 au 29 août 2013, le requérant fut hospitalisé à l’hôpital pénitentiaire de Bucarest Rahova pour réévaluation. Pendant cette période, il fut pris contact avec l’hôpital d’urgence pour les maladies cardiovasculaires de Bucarest pour programmer l’intervention chirurgicale préconisée du requérant, ainsi qu’il ressort de la lettre de l’ANP précitée. Cette programmation ne put pas se réaliser, le médecin ayant examiné le requérant étant en vacances. Dès lors, le requérant retourna en prison, avec l’indication de recontacter l’hôpital après le 9 septembre 2013.
Du 24 au 30 septembre 2013, il fut à nouveau hospitalisé à l’hôpital pénitentiaire de Bucarest Rahova et le 27 septembre 2013, il fut examiné par un médecin de l’hôpital d’urgence pour les maladies cardiovasculaires de Bucarest. Ce dernier établit que le requérant devrait continuer son traitement avec des médicaments et être suivi périodiquement par un cardiologue.
En absence d’intervention chirurgicale, le requérant fut à nouveau hospitalisé à l’hôpital pénitentiaire de Bucarest Rahova le 3 décembre 2013, pour la réalisation d’une nouvelle expertise médico-légale, dont les résultats n’avaient pas été communiqués à la Cour.
Jusqu’au 10 février 2014, date de sa dernière lettre adressée à la Cour, le requérant n’avait pas encore été opéré, malgré ses demandes répétées à cet égard.
2.
La demande de suspension de l’exécution de la peine pour des raisons médicales
Le 9 octobre 2012, le requérant demanda la suspension de l’exécution de sa peine pendant deux mois pour des raisons médicales afin qu’on puisse lui prodiguer des soins, impliquant une intervention chirurgicale qui ne pouvait pas être pratiquée en hôpital pénitentiaire.
Le 21 juin 2013, le tribunal départemental d’Ilfov rejeta cette demande au motif que l’intervention chirurgicale pouvait avoir lieu dans un hôpital civil du réseau du ministère de la Santé, sous escorte permanente.
Le requérant forma un pourvoi en cassation contre ce jugement, qui fut rejeté par un arrêt du 6 août 2013 de la cour d’appel de Bucarest.
3.
Les réclamations du requérant auprès de l’administration des prisons, du juge de l’exécution des peines et du parquet
Après le rejet de sa demande de suspension de l’exécution de sa peine, le requérant s’adressa à l’ANP, demandant à être opéré dans un hôpital civil sous escorte, suivant la recommandation des médecins cardiologues qui l’avaient examiné.
Par lettre du 8 octobre 2013, le directeur adjoint de l’ANP lui répondit qu’après son examen médical du 27 septembre 2013, il avait été estimé que le risque d’une intervention chirurgicale dépassait les bénéfices (
«
S-a apreciat că riscul intervenției chirurgicale depășește beneficiiile (...)
»
. De ce fait, il devait continuer le traitement en étant régulièrement suivi.
Le requérant saisit le juge de l’exécution des peines d’une plainte au sujet du refus des autorités de la prison de faciliter l’intervention chirurgicale prescrite.
Par jugement du 4 novembre 2013, sa plainte fut rejetée au motif que l’intervention chirurgicale ne serait plus opportune.
Le requérant n’a pas précisé s’il a contesté ce jugement devant le tribunal de première instance.
À une date non précisée, le requérant saisit le parquet près la Haute Cour de cassation et de justice
en se plaignant de ce que la prison refusait de le présenter à l’hôpital pour qu’il soit opéré.
Le parquet fit suivre sa réclamation à l’ANP.
Par lettre du 11 décembre 2013, le directeur adjoint de l’ANP répondit au requérant qu’il estimait que ses allégations selon lesquelles l’ANP n’aurait pas fait les démarches nécessaires pour lui octroyer l’assistance médicale n’étaient pas confirmées.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
Les dispositions législatives pertinentes régissant l’exécution des peines et la suspension et l’interruption de l’exécution pour des raisons médicales, en vigueur à l’époque des faits, sont décrites dans l’arrêt
Flamînzeanu c.
Roumanie
(n
o
56664/08, § 58, 12
avril 2011).
Le nouveau code de procédure pénale, qui est entré en vigueur le 1
er
février 2014, régit la suspension et l’interruption, pour des raisons médicales, de l’exécution des peines de prison ou de détention à vie dans ses articles 589 et 592.
Invoquant les articles 3 et 8 de la Convention, le requérant se plaint du manque de diligence des autorités de la prison auxquelles il incombait de protéger sa vie et son intégrité physique et notamment de l’insuffisance des soins médicaux qui lui ont été prodigués jusqu’à présent pour la maladie cardio-vasculaire dont il souffre. En particulier, il se plaint de ce qu’on n’a pas pratiqué l’opération d’angioplastie préconisée, en dépit des recommandations des médecins spécialistes à cet égard. Il soupçonne que c’est à cause du coût élevé de l’intervention chirurgicale et de sa nationalité étrangère que les autorités responsables, notamment l’ANP, n’ont pas donné suite à ses demandes.
1.
Compte tenu de l’état de santé du requérant tel qu’il ressort notamment du rapport médical du 15 avril 2013, l’absence de l’intervention chirurgicale prescrite
est-elle contraire à l’article 3 de la Convention
?
2.
Y a-t-il eu violation du droit du requérant au respect de sa vie privée, au sens de l’article 8 de la Convention, du fait de l’insuffisance des soins médicaux qui lui ont été prodigués en relation avec sa maladie cardio
‑
vasculaire
?
3.
Le Gouvernement est invité à soumettre une copie du dossier médical du requérant, constitué à partir de son incarcération et de tous les rapports médico-légaux établis à son égard, y compris des résultats de l’expertise médico-légale réalisée après le 3 décembre 2013, à laquelle fait référence la lettre de l’Administration nationale des prisons du 11 décembre 2013.
4.
Le Gouvernement est invité à informer la Cour des démarches administratives et budgétaires accomplies en vue de rendre possible l’intervention chirurgicale recommandée au requérant, pour prévenir le risque d’infarctus du myocarde.
[1]
Il s’agit d’une intervention consistant à réparer, à dilater ou à remodeler un vaisseau sanguin déformé, rétréci ou dilaté, qui est le plus souvent indiquée pour traiter la sténose (rétrécissement) des artères coronaires responsables d’angor (angine de poitrine) ou d’infarctus du myocarde ; le stent est un cylindre métallique extensible à destinée endovasculaire qui est mis en place afin d’éviter la reformation d’une sténose une fois que celle-ci a été dilatée (cf. « Le Larousse Médical », sous la direction du Dr. J-P Wainsten, 2009, pp. 57 et 899).