CÎRDEI v. ROMANIA

Reclamantul, dl Filaret Cîrdei, este un național român care s-a născut în 1931 și locuiește în Milișăuți, România. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 23 ianuarie 1997 C.N. a interzis reclamantul care urmărește să își recupereze proprietatea constă din 2.600 mp. Prin hotărârea finală din 26 noiembrie 2002, Curtea de Apel a permis, în parte, acțiunea C.N. și a ordonat reclamantului să vadă 1.300 m mp de terenul C.N.. La 26 martie 2003, un judecător a pus în aplicare hotărârea din 26 noiembrie 2002 și C.N. a fost deținut de teren. La o dată neespecificată C.N. a introdus o procedură penală împotriva reclamantului pentru dispreț de instanță în ceea ce privește hotărârea instanței din 26 noiembrie 2002, pe baza faptului că reclamantul a continuat să planteze culturi pe cele 1.300 m mp de teren. Prin o hotărâre finală din 5 februarie 2004, Curtea de District Rădăuți a condamnat reclamantul de dispreț a Curții și l-a condamnat la o condamnare suspendată de șase luni de închisoare. Curtea a ordonat din nou reclamantului să abandoneze terenurile C.N. de la 1.300 m mp.. La 7 aprilie 2005, un judecător a pus în aplicare hotărârea din 5 februarie 2004 și a restabilit deținerea terenului C.N. 10. La o dată neespecificată în 2005 C.N. a introdus o a doua serie de proceduri penale împotriva reclamantului pentru disprețuri de instanță în raport cu hotărârea instanței din 5 februarie 2004, deoarece reclamantul a continuat să planteze culturi pe cele 1.300 mp de teren. 11. Prin o hotărâre finală din 18 octombrie 2006, Curtea de Apel a condamnat reclamantul de disprețuri față de instanță și i-a impus o amendă penală de 1000 lei (RON) (aproximativ 284 euro (EUR)). De asemenea, a anulat suspendarea condamnării la șase luni de închisoare, reclamantul a primit la 5 februarie 2004 și a ordonat închisoarea reclamantului timp de șase luni. RON 1.284 (aproximativ 363) în ceea ce privește daunele civile. În ceea ce privește afirmația reclamantului că nu a fost asistat de un avocat în cursul anchetei penale și înaintea instanței de primă instanță, instanța a susținut că, deși reclamantul a fost informat cu privire la dreptul său la asistență juridică, în conformitate cu normele de procedură penală aplicabile, el a renunțat la dreptul său la un avocat, declarând că va utiliza serviciile unui avocat pentru procesul în cazul în care este necesar. În plus, instanța a susținut că, într-un caz precum cel care implică reclamantul, dreptul intern nu impune numirea obligatorie a unui avocat de către instanță. 12. Nu apare din dovezile din dosar că reclamantul a solicitat un avocat numit de judecător sau că a cerut să fie autorizat să mențină un avocat de alegere, fie în timpul anchetei penale, fie în fața instanței de primă instanță. 13. Între 21 februarie 2005 și 3 octombrie 2006, reclamantul a fost spitalizat la mai multe spitale, inclusiv la spitalele din județul Rădăuți și Suceava, unde a fost diagnosticat și tratat pentru hipertensiune arterială și afecțiuni grave legate de inimă. A fost recomandat să se odihnească și a fost prescris antibiotice, aspirină și anticoagulante. 14. La 19 octombrie 2006, Curtea de District Rădăuți a ordonat detenția reclamantului în urma condamnării impuse de Curtea de Apel Suceava la 18 octombrie 2006. 15. La 25 octombrie 2006, reclamantul a fost reținut și dus la secția de poliție Suceava. Avea 75 de ani atunci. 16. La 2 noiembrie 2006, reclamantul a fost transferat la închisoarea Botoșani. 17. La 3 noiembrie 2006, reclamantul a informat gardienii închisorii că se simțea bolnav, iar el a fost dus la doctorul din închisoare Botoșani. Doctorul i-a prescris unele medicamente, care a fost adus la celula lui în fiecare dimineață și seară. 18. La 10 noiembrie 2006, el a fost transferat înapoi în arestul poliției Suceava pentru că a fost convocat să apară în instanța internă în ceea ce privește procedurile penale deschise împotriva lui pentru distrugerea proprietăților. Din cauza afecțiunii sale medicale înrăutățesc, el a cerut să fie dus la un medic, dar cererea sa a fost refuzată. La 17 noiembrie 2006 a fost transferat înapoi la închisoarea Botoșani, unde a fost plasat într-o celulă cu alți cinci deținuți. La o dată neespecificată, unul dintre deținuți a început să poarte povești despre presupusele incidente de viol care au avut loc în închisoare, ceea ce l-a speriat pe reclamant și l-a făcut să se simtă nepotrivit. El a fost dus la medicul penitenciar Botoșani și a fost furnizat cu tratament pentru starea sa. Cu toate acestea, starea sa de sănătate nu s-a îmbunătățit. 19. La 2 decembrie 2006, reclamantul a suferit un atac de cord și a fost transferat la spitalul județului Botoșani, presupunând în spatele unei mașini cu o plancă de lemn pentru un scaun. La spital a primit o injecție și unele medicamente, și a fost ținut sub observație timp de două zile. 20. Întrucât starea medicală nu s-a îmbunătățit, medicul de la spitalul de județ Botoșani a recomandat transferul reclamantului la București. 21. La 4 decembrie 2006, el a fost transferat la București cu mașina, călătorind timp de unsprezece ore pe o distanță de 500 km (de la ora 10:00 până la ora 21:00). El a fost dus la spitalul de închisoare Jilava, unde a fost lăsat să aștepte în mașină timp de jumătate de oră. În aceeași dată el a fost transferat la spitalul de cardiologie C.C. Iliescu din București pentru că el nu a putut fi tratat în Jilava. Reclamantul susține în continuare că înainte de a părăsi Jilava a pierdut conștiința. 22. La 5 decembrie 2006, diagnosticul reclamantului de infarct miocardic acut a fost confirmat și a suferit o intervenție chirurgicală de bypass cardiac și a fost dotat cu un pacemaker. 23. La 11 decembrie 2006, reclamantul a fost externat din Spitalul Cardiologiei C.C. Iliescu și transferat înapoi la Spitalul Penitenciarului Jilava. 24. După ce a fost eliberat din închisoare la 20 decembrie 2006, reclamantul a fost dus la spital de mai multe ori pentru o atenție medicală urgentă ca urmare a redresării lente din infarct miocardic și a intervenției chirurgicale ulterioare. El a depus patru scrisori medicale emise între februarie 2007 și 19 mai 2008 privind starea medicală. Scrisorile au fost eliberate de practicile private ale doctorilor B.L. și G.I., un cardiolog și, respectiv, un specialist respiratoriu. Scrisorile au confirmat diagnosticul post-chirurgic al reclamantului și medicamentele prescrise. Nici una din scrisorile nu conține informații care indică faptul că tratamentul medical urgent sau spitalizarea a fost necesar de către solicitant. 25. Într-o scrisoare din 1 aprilie 2009 (a primit Curtea la 6 aprilie 2009) reclamantul a informat Curtea pentru prima dată că, din cauza lipsei de fonduri, spitalul de închisoare Jilava nu i-a putut furniza Plavix, un medicament pe care trebuia să-l ia zilnic pentru a contribui la asimilarea pacemaker-ului său și pentru a preveni viitoarele atacuri cardiace. Pe 27 octombrie 2006, reclamantul a fost examinat în detenție de către un medic. Potrivit înregistrării pe cartea medicală pentru acea zi a fost diagnosticat cu probleme cardiace, printre altele. În plus, la 3 și 22 noiembrie 2006, reclamantul a fost examinat de către medicul penitenciar Botoșani și a fost prescris medicamente pentru afecțiunea sa, inclusiv aspirină, antibiotice, simvastatine și anticoagulante. 27. La 10 noiembrie 2006, autoritățile interne au aprobat cererea de vizită a unui medic pentru a obține o rețetă pentru medicamente. 28. La 26 noiembrie 2006, reclamantul a suferit un examen medical în spitalul județului Botoșani. Notă medicală emisă la aceeași dată a înregistrat că a fost furnizat cu tratament pentru starea sa și că a fost administrat nitroglicerină. El a fost, de asemenea, recomandat să se odihnească. 29. La 4 decembrie 2006, reclamantul a fost externat din spitalul județ Botoșani. Documentele sale de descărcare a fost emise în aceeași zi declară că a fost spitalizat pentru infarct miocardic acut, și a înregistrat că a fost furnizat cu tratament medical pentru starea sa. Documentele de descărcare au declarat, de asemenea, că starea reclamantului este stabilă și a recomandat transferul la spitalul de închisoare Jilava, deoarece starea reclamantului a cerut să fie echipat cu un marcator de ritm, o procedură medicală care nu poate fi efectuată în regiune. 30. Potrivit informațiilor prezentate de Guvern, susținute și de documente, reclamantul a fost transferat de la spitalul județului Botoșani la spitalul penitenciar Jilava de către ambulanță la 4 decembrie 2006. Ambulanța a părăsit spitalul județului Botoșani la ora 12.20 și a sosit la spitalul penitenciarului Jilava la ora 17.50. Deoarece Spitalul Penitenciarului Jilava nu avea echipamentele necesare pentru tratamentul reclamantului, la ora 19:00 a fost transferat la Spitalul Cardiologiei C.C. Iliescu, unde a sosit la ora 19:30. Pentru întreaga durată a călătoriei, reclamantul a fost însoțit de doctorul L.M., specialist în medicină internă, și de asistentul L. El a fost transportat pe o tartă, starea lui a fost monitorizată și a fost furnizat cu oxigen și medicamente. El a rămas conștient și starea sa a fost stabil. 31. La 11 decembrie 2006, el a fost transferat la spitalul de închisoare Jilava din C.C. Iliescu Cardiologia Spitalului de la București pentru monitorizare și tratament. Potrivit documentelor sale de descărcare din C.C. Spitalul de Cardiologie Iliescu a fost tratat cu chirurgie cardiacă și angioplastie cu plasament stent și a fost diagnosticat, printre altele, cu sindromul coronarian acut recent, blocul atrioventricular de gradul al doilea și al treilea (de tip un, reversibile), un risc ridicat de hipertensiune arterială severă, insuficiență cardiacă clasa 3, adenoma prostată și insuficiență renală acută. El a fost recomandat să se odihnească și să urmeze o dieta lowsodium. În plus, el a fost prescris mai multe medicamente, inclusiv o capsulă de Plavix pe zi timp de nouă luni, care a fost disponibil gratuit pentru pacienții în starea sa. 32. În timpul spitalizării sale în spitalul de închisoare Jilava el a fost furnizat cu tratamentul medical necesar pentru starea sa, astfel cum prescris de C.C. Spitalul de Cardiologie Iliescu, inclusiv medicamentul Clopidogrel (Plavix), iar starea sa s-a îmbunătățit până când a fost externat din spitalul de închisoare Jilava la 20 decembrie 2006. 33. În cele din urmă, reclamantul nu a depus nici o plângere în ceea ce privește presupusa insuficiență a tratamentului medical primit sau a condițiilor de transport în timpul detenției sale. 34. La 30 octombrie 2006, reclamantul a reținut serviciile unui avocat și l-a autorizat să adreseze proceduri în fața instanțelor interne care solicită eliberarea sa din condamnarea sa pentru motive de sănătate. 35. La 1 noiembrie 2006, reclamantul a interzis o procedură în fața Tribunalului de District Suceava care a solicitat eliberarea sa din cauza vârstei și a condiției medicale. 36. La 3 noiembrie 2006, reclamantul a solicitat instanței să prezinte prima audiere a cazului său programată începând cu 6 decembrie 2006, din cauza condiției sale medicale. 37. Prin hotărârea interlocutivă din 6 noiembrie 2006, Curtea de district Suceava a permis acționarea reclamantului și a programat prima audiere a cazului său pentru 13 noiembrie 2006. 38. La 13 noiembrie 2006, Curtea de district Suceava a formulat o obiecție în ceea ce privește jurisdicția sa teritorială și a declarat Curtea de district Rădăuți competentă să se ocupe de cererea reclamantului de eliberare pe motive de sănătate. Acesta a considerat că, în conformitate cu normele de procedură penală aplicabile, numai instanța de primă instanță care a condamnat reclamantul sau instanța care are competența teritorială asupra locului în care reclamantul își îndeplinește condamnarea, ar putea să-și asculte în mod valabil cererea. La 7 decembrie 2006, acțiunea reclamantului de eliberare pentru motive de sănătate a fost depusă în fața Curții de District Rădăuți. 40. La o audiere din 12 decembrie 2006, Curtea de District Rădăuți a ordonat Institutului Forensei Suceava să prezinte un raport criminalist expert care să stabilească dacă starea medicală a reclamantului ar putea fi tratată într-un spital de închisoare. 41. Prin o hotărâre finală din 19 decembrie 2006, Curtea de district Rădăuți a permis acțiunea reclamantului și a ordonat întreruperea condamnării reclamantului în așteptarea recuperării acestuia. Acesta a susținut că, potrivit raportului expert în domeniul legistului elaborat de Institutul Forenzic Suceava la 13 decembrie 2006, starea sa după operație va necesita asistență medicală specializată de trei luni și o dietă specială care nu ar putea fi furnizată de un spital de închisoare. 42. La 20 decembrie 2006, reclamantul a fost eliberat din închisoare. 43. La 1 martie 2007, după acoperirea mass-media, reclamantul a primit o iertare prezidențială în ceea ce privește restul condamnării sale. 44. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 275/2006 privind serviciul pedepselor de închisoare, în vigoare la momentul evenimentelor din cazul instant, precum și cele din Codul de Procedură Penală român privind suspendarea condamnărilor de închisoare (articolele 453 și 455), sunt descrise în Aharon Schwarz c. România, nr. 28304/02, §§§ 66-67, 12 ianuarie 2010.