Secțiunea a treia Cerere nr. 12475/04 prezentată de Viorel Olenci împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 4 martie 2008 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, judecători și Santiago Quesada grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior la 15 martie 2004, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei. Reclamantul, domnul Viorel Olenici, este un resortisant român, născut în 1930 și are reședința la Horodnic de Jos. Guvernul român (atît cum au fost expuse de părți, este reprezentat de agentul său, dl R.-H. Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 februarie 1995, reclamantul sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Radauti cu privire la o acțiune în revendicare a două parcele de teren de 0,27 ha și, respectiv, 0,13 ha în satul Horodnic de Sus, acțiune pe care a condus-o împotriva C.A. și M.V. El se baza pe un certificat de proprietate emis în 1991 de comisia locală competentă și pe un proces Prin hotărârea din 18 aprilie 1996, Tribunalul de Primă Instanță din Radauti a acceptat acțiunea sa și a condamnat C.A. și M.V. să lase reclamantul liber și pașnic în posesia parcelelor în cauză. și M.V., în ședința din 18 decembrie 1996, tribunalul departamental din Suceava a suspendat procedura până la emiterea de către autoritățile locale a Horodnic de Sus a unui titlu de proprietate referitor la cele două parcele în litigiu. După predarea cauzei rolul Tribunalului la 11 octombrie 1999, printr-o decizie din 9 noiembrie 1999, tribunalul departamental din Suceava a respins acțiunea reclamantului ca prematură, având în vedere absența titlului de proprietate pe parcelele revendicate. Printr-o hotărâre din 21 februarie 2001, tribunalul din Suceava a primit recursul formulat de reclamant împotriva deciziei din 9 noiembrie 1999 și a prezentat cauza Tribunalului departamentului Suceava pentru o examinare pe fond a cererii de recurs interjucată de C.A. și M.V., notând că reclamantul depunese la dosar un titlu de proprietate din 4 decembrie 2000 privind parcelele în litigiu. După respingerea cererii de recurs, printr-o decizie din 20 septembrie 2001 a tribunalului departamental din Suceava, printr-o hotărâre din 26 În martie 2002, tribunalul din Suceava a primit recursul formulat de C.A. și M.V. și a trimis cauza pentru o nouă examinare a recursului, pe motiv că tribunalul departamental nu administrase o expertiză pentru a stabili dacă acestea din urmă ocupau efectiv parcelele în litigiu. După ce a amânat cauza pentru o nouă audiere de zece ori, în special în așteptarea unui raport de competență topografică pe care îl ordonase, printr-o decizie din 11 noiembrie 2003, tribunalul departamental din Suceava a dat dreptul la recursul menționat de C.A. și M.V., respingând acțiunea reclamantului, pe motiv că a reieșit din competența sa că primii nu au ocupat terenul la care avea dreptul. Prin hotărârea din 30 noiembrie 2004, instanța de apel a lui Suceava a anulat acțiunea formulată de reclamant împotriva deciziei din 11 noiembrie 2003 pentru lipsa plății dreptului de timbru datorat. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii civile în cauză, pe care o consideră excesivă. Pe baza aceluiași articol, se plânge de procedura, în special de rezultatul acesteia. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul susține că a suferit o încălcare a dreptului său de a-și respecta bunurile, având în vedere respingerea acțiunii sale în revendicare. LA 12 iunie 2007, grefa a trimis părților de declarații în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei. La 6 iulie 2007, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă. Subsemnatul, Viorel Olenici, observă că guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 3 000 (trei mii) de euro în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă eventual aplicabilă și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. La 17 ianuarie 2008, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Subsemnatul, Razvan Horatiu Radu, agent al guvernului român pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, declară că guvernul român propune să plătească domnului Viorel Olenici, cu titlu gratuit, suma de 3 000 (trei mii) de euro în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice taxă eventual aplicabilă și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cazul din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Josep Casadevall Prezidențial
Requête n
o
12475/04
présentée par Viorel OLENICI
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 4 mars 2008 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Elisabet Fura-Sandström,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Luis López Guerra,
juges,
et de Santiago Quesada
,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 15 mars 2004,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Viorel Olenici, est un ressortissant roumain, né en 1930 et résidant à Horodnic de Jos. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M. R.-H. Radu, du ministère des Affaires étrangères.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 17 février 1995, le requérant saisit le tribunal de première instance de Radauti d’une action en revendication de deux parcelles de terrain de 0,27
ha et 0,13 ha respectivement, sises dans le village Horodnic de Sus, action qu’il dirigea contre C.A. et M.V. Il s’appuyait sur un certificat de propriété délivré en 1991 par la commission locale compétente et sur un procès
‑
verbal de 1993 de mise en possession de ces parcelles.
Par un jugement du 18 avril 1996, le tribunal de première instance de Radauti fit droit à son action et condamna C.A. et M.V. à laisser le requérant en libre et paisible possession des parcelles en cause.
Sur appel de C.A. et M.V., à l’audience du 18 décembre 1996, le tribunal départemental de Suceava suspendit la procédure jusqu’à la délivrance par les autorités locales de Horodnic de Sus d’un titre de propriété relatif aux deux parcelles litigieuses. Après la remise de l’affaire au rôle du tribunal le 11 octobre 1999, par une décision du 9 novembre 1999, le tribunal départemental de Suceava rejeta l’action du requérant comme prématurée, vu l’absence de titre de propriété sur les parcelles revendiquées.
Par un arrêt du 21 février 2001, la cour d’appel de Suceava fit droit au recours formé par le requérant contre la décision du 9 novembre 1999 et renvoya l’affaire devant le tribunal départemental de Suceava pour un examen au fond de l’appel interjeté par C.A. et M.V., notant que le requérant avait déposé au dossier un titre de propriété du 4 décembre 2000 relatif aux parcelles en litige.
Après le rejet de l’appel susmentionné par une décision du 20 septembre 2001 du tribunal départemental de Suceava, par un arrêt du 26
mars 2002, la cour d’appel de Suceava fit droit au recours formé par C.A. et M.V. et renvoya l’affaire pour un nouvel examen de l’appel, au motif que le tribunal départemental n’avait pas administré une expertise pour établir si ces derniers occupaient effectivement les parcelles en litige.
Après avoir ajourné l’affaire pour une nouvelle audience à dix reprises notamment en l’attente d’un rapport d’expertise topographique qu’il avait ordonné, par une décision du 11 novembre 2003, le tribunal départemental de Suceava fit droit à l’appel relevé par C.A. et M.V., rejetant l’action du requérant, au motif qu’il ressortait de l’expertise que les premiers n’occupaient pas le terrain auquel l’intéressé avait droit.
Par un arrêt du 30 novembre 2004, la cour d’appel de Suceava annula le recours formé par le requérant contre la décision du 11 novembre 2003 pour défaut de paiement du droit de timbre dû.
1.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de la procédure civile en revendication, qu’il estime excessive.
2.
Sur la base du même article, il se plaint de l’iniquité de la procédure, notamment de son issue.
3.
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1, le requérant allègue avoir subi une atteinte à son droit au respect de ses biens, vu le rejet de son action en revendication.
Le 12 juin 2007, le greffe a envoyé aux parties des déclarations en vue d’un règlement amiable de l’affaire.
Le 6 juillet 2007, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante
:
«
Je soussigné, Viorel Olenici, note que le gouvernement roumain est prêt à me verser, à titre gracieux, la somme de 3 000 (trois mille) euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
»
Le 17 janvier 2008, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je soussigné, Razvan Horatiu Radu, agent du gouvernement roumain auprès de la Cour européenne des Droits de l’Homme, déclare que le gouvernement roumain offre de verser à M. Viorel Olenici, à titre gracieux, la somme de 3 000 (trois mille) euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président