CIORAPCIU c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
CIORAPCIU c. ROUMANIE (CtEDO, 2008)
SECȚIUNEA A TREIA DECIZIUNE Cerere n 27994/04 prezentată de Radu George Răzvan CIORAPCIU și Aurelia CIORAPCIU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 24 iunie 2008 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și Stanley Naismith; Grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 5 iulie 2004, Având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, așa cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, După ce a intenționat să o soluționeze, face următoarea decizie în fapt pe reclamanți, Aurelia Ciorapciu și dl Radu George Răzvan Ciorapciu, mamă și fiu, sunt cetățeni români născuți în 1920 și, respectiv, 1954 și rezidenți în București. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către dl Graciela Chekkoury Idrisi, avocată în București. Guvernul român ( Un bun imobil aparținând C.E., tatăl reclamantei și soțul reclamantei, a fost naționalizat în timpul regimului comunist. Bunul, situat în București, 33 rue Nicolae Iorga, primul raion, a fost compus din două apartamente, situate la parter și, respectiv, la subsol. În 1973, apartamentele au fost vândute terților care le locuiau ca chiriași. În 1974, C.E. a murit. Potrivit unui certificat de moștenitor din 8 iulie 1974, reclamanții erau moștenitorii săi. Prin hotărârea definitivă din 22 mai 1997, tribunalul de primă instanță din București a dat dreptul la acțiunea reclamanților, a constatat că erau proprietarii bunului și a ordonat consiliului municipal să le restituie acest lucru. Ca urmare a unei noi acțiuni în justiție, reclamanții au fost obligați să își vândă apartamentul la parter. Printr-o hotărâre definitivă din 16 ianuarie 2004, Curtea Supremă de Casație și Justiție a respins acțiunea în revendicare introdusă de inculpați împotriva cumpărătorului de apartament din partea reședinței, considerând că cumpărătorul era de bună credință în momentul încheierii contractului de vânzare. 1 la Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a respecta bunurile, din cauza faptului că dreptul lor de a se bucura de a avea un apartament situat în partea de sus a jardinului, în pofida recunoașterii dreptului lor de proprietate asupra bunurilor. ÎN Â 30 mai 2008, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Subsemnatul, Razvan-Horațiu Radu, agentul guvernului român în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declar că guvernul român oferă, în comun, domnului Radu George Răzvan Ciorapciu și domnului Aurelia Ciorapciu, suma de 75 000 de euro (șaizeci și cinci de mii de euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi lei românești la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. La 7 aprilie 2008, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamanților, Graciela Chekkoury Idrissi, reprezentant al reclamanților, nota că guvernul român este pregătit să plătească în comun suma de 75 000 EUR domnului Radu George Răzvan Ciorapciu și domnului Aurelia Ciorapciu. (șaizeci și cinci de mii de euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi lei românești la rata aplicabilă la data plății, și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului menționat și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Reclamanții acceptă această propunere și renunță, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza cererii menționate. Ei declară cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și că nu are nici un motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției]. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște, Stanley Naismith Josep Casadevall Grefier Adjunct Președinte