Publicat pe 30 septembrie 2024 SECȚIUNEA A patra Cerere nr. 19536/22 M.C. împotriva României, introdusă la 11 aprilie 2022, comunicată la 13 septembrie 2024 ÎNTÂMPLAREA se referă la, sub unghiul articolului 8 din Convenție, la înscrierea reclamantului în registrul național automat al autorilor de vârtejuri sexuale, la exploatarea persoanelor și a minorilor ( Printr-o hotărâre definitivă din 16 aprilie 1991, Tribunalul de Primă Instanță din București, Tribunalul de Primă Instanță de Primă Instanță din București, l-a condamnat pe reclamantul șefului de viol agravat comis asupra unei minore, la o pedeapsă de șapte ani de închisoare. Reclamantul și-a ispășit pedeapsa până în iunie 1997. printr-o hotărâre definitivă din 7 septembrie 2006, Tribunalul de Primă Instanță instanța a constatat reabilitarea judiciară a reclamantului. De la ultima dată, reclamantul nu mai este înregistrat în registrul judiciar. La 29 iunie 2019, Legea nr. 118/2019 din Registrul de drept al reclamantului a intrat în vigoare. La o dată nespecificată în 2019, reclamantul, care era profesor într-un liceu, a fost înscris în registru. Întrucât a solicitat departamentului de poliție din Neamț eliminarea datelor sale din registru, reclamantul și-a opus refuzul, pe motiv că, în temeiul articolului 10 § 1 și 5 din Legea nr. 118/2019, eliminarea datelor din cazierul judiciar nu avea niciun efect asupra datelor înscrise în registru și că, în temeiul articolului 10 § 2 litera (e) din Legea nr. 118/2019, în cazul în care pedeapsa a fost mai mare de cinci ani de închisoare, datele n La 13 februarie 2020, reclamantul sesizează Tribunalul în primă instanță cu privire la o contestație prin care solicita eliminarea datelor sale din registru, prin sublinierea reabilitării sale judiciare și a ridicat, de asemenea, în fața instanței de primă instanță o excepție de inreconstituționalitate a articolului 10 alineatul (1) și a articolului 17 și a articolului 18 alineatul (1) din Legea nr. 118/2019. Potrivit reclamantului, înscrierea datelor sale în registru și accesul la registrul permis de lege unor persoane diferite constituiau o interferență în dreptul său la intimitate. El prezenta faptul că această ingerință nu era prevăzută de o lege clară, având în vedere, pe de o parte, contradicția existentă, în opinia sa, între legea nr. 118/2019 și art. 169 din Codul penal care reglementează efectele reabilitării judiciare și, pe de altă parte, caracterul general al dispoziției legale care reglementează accesul terților la registru. De asemenea, acesta susținea că înregistrarea sa în registrul n mai era necesară într-o societate democratică, având în vedere perioada de timp scursă de la comisia pentru încălcarea dreptului comunitar, lipsa de recidivă și reabilitarea sa judiciară și își exprima, în sfârșit, incapacitatea de a contesta păstrarea datelor după reabilitarea și comunicarea acestora către terți. Prin hotărârea din 27 noiembrie 2020, Tribunalul de Primă Instanță a retrimis excepția de neconstituționalitate Curții Constituționale și, pe fond, a respins acțiunea reclamantului. 118/2019, registrul constituia o bază de date separată de cea a cazierului judiciar și numai anumite încălcări erau notate în registru în scopul protejării persoanelor vulnerabile și a constatat ulterior că reclamantul nu se afla în niciuna dintre ipotezele prevăzute la art. 10 din Legea nr. 118/2019 pentru a-și șterge datele din registru. Tribunalul de Primă Instanță a hotărât, de asemenea, că ingerința denunțată era prevăzută de lege, avea un scop legitim și era proporțională cu scopul urmărit. La apelul reclamantului, printr-o hotărâre definitivă din 15 octombrie 2021 (adoptată la 12 noiembrie 2021), tribunalul județean din București a confirmat hotărârea pronunțată în primă instanță. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul denunță o încălcare a dreptului său la respectarea vieții sale private, din cauza înscrierii datelor sale în registru și a eventualelor consecințe asupra activității sale profesionale. În special, Comitetul consideră că baza legală a acestei înscrieri nu era clară în măsura în care aceasta era în contradicție cu art. 169 din Codul penal și că aceasta se referă la înregistrarea datelor persoanelor la mai multe zeci de ani după comisia pentru încălcarea dreptului comunitar. De asemenea, Comitetul consideră că legea aplicabilă nu oferea suficiente garanții împotrivarbitralei, întrucât aceasta nu reglementa în mod suficient nici accesul diferitelor autorități și al altor entități la registru, nici utilizarea de către acestea din urmă a datelor colectate în acest mod și că nu îi oferea nici o cale de atac eficientă pentru a contesta înscrierea datelor sale în registru. Întrebări cu privire la părți A existat o interferență în dreptul reclamantului de a-și respecta viața privată în sensul articolului 8 alineatul (1) din convenție, din cauza înscrierii datelor sale cu caracter personal referitoare la condamnarea sa penală a șefului de viol în registrul național automatizat al autorilor de sex, al exploatării persoanelor și a minorilor ( România [GC], n 28341/95, § 46, CEDO 2000-V, Gardal c. Franța, n 16428/05, § 58, CEDH 2009, și Adamson c. Regatul Unit (dec.), n 42293/98, 26 ianuarie 1999) În acest sens, această interferență a fost prevăzută printr-o lege clară și previzibilă care prevedea garanții adecvate și suficiente împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților în dreptul la respectarea vieții private ( M.M. c. Regatul Unit, nr. 24029/07, § 195, 13 noiembrie 2012 ) și era necesară într-o societate democratică în sensul articolului 8 alineatul (2) din Convenție (Gardel, citată anterior, § 59 și 60)? În special (a) care au fost dispozițiile legislației naționale care reglementează înregistrarea datelor reclamantului în registru, având în vedere că aceasta a avut loc după reabilitarea sa judiciară? privind registrul impune o interdicție de a exercita anumite activități profesionale și, în la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . dispozițiile legale aplicabile prevăd prelucrarea automată a datelor prin înscrierea tuturor condamnărilor în registru sau există o distincție în prelucrarea datelor în funcție de vechimea lor sau de situația juridică a reclamantului (a se vedea mutatis mutandis M.C. Regatul Unit, citată anterior, §§ 187-207) (c) care are acces la datele înregistrate în registru (Gărzile, citată anterior, punctul 70)? Care sunt dispozițiile legale care reglementează accesul diferitelor autorități și al altor entități la registru și modul în care acestea din urmă pot utiliza informațiile colectate astfel (B.B. c. Franța, nr. 5335/06, § 69, 17 decembrie 2009, Khelili c. Elveția, n 16188/07, § 64, 18 octombrie 201, M.K. c. France, n 1952/09, § 37, 18 aprilie 2013 și Peruzzo și Martens c. Germania (dec.), n 7841/08 și 57900/12, § 47, 4 iunie 2013) (d) există o procedură care permite reclamantului să solicite eliminarea datelor privind registrul ( Rotaru, citată anterior, § 36) Părțile sunt invitate să furnizeze informații cu privire la stadiul procedurii în fața Curții Constituționale și să depună la dosar, dacă este cazul, hotărârea pronunțată de înalta instanță ca răspuns la excepția de neconstituționalitate invocată de solicitant.
Publié le 30 septembre 2024
Requête n
o
19536/22
M.C.
contre la Roumanie
introduite le 11 avril 2022
communiquée le 13 septembre 2024
La requête concerne, sous l’angle de l’article 8 de la Convention,
l’inscription du requérant au registre national automatisé des auteurs d’infractions sexuelles, d’exploitation des personnes et des mineurs («
le registre
»).
Par un jugement définitif du 16 avril 1991, le tribunal de première instance de Bucarest («
le tribunal de première instance
») condamna le requérant du chef de viol aggravé commis sur une mineure, à une peine de sept ans de prison. Le requérant purgea sa peine jusqu’en juin 1997.
Par un jugement définitif du 7 septembre 2006, le tribunal de première
instance constata la réhabilitation judiciaire du requérant. Depuis cette dernière date, le requérant ne figure plus au casier judicaire.
Le 29 juin 2019, la loi n
o
118/2019 sur le registre («
la loi n
o
118/2019
») entra en vigueur.
À une date non précisée en 2019, le requérant, qui était professeur dans un lycée, fut inscrit au registre.
Ayant demandé à l’Inspection départemental de la Police de Neamț la suppression de ses données du registre, le requérant s’est vu opposer un refus, au motif que, en vertu de l’article 10 §§ 1 et 5 de la loi n
o
118/2019, la suppression des données du casier judiciaire n’avait aucun effet sur les données inscrites au registre et que, en vertu de l’article 10 § 2 point e) de la loi n
o
118/2019, lorsque la peine infligée était supérieure à cinq ans de prison, les données n’étaient supprimées du registre qu’au moment où l’intéressé atteignait l’âge de 85 ans.
Le 13 février 2020, le requérant saisit le tribunal de première instance d’une contestation demandant la suppression de ses données du registre, en mettant en avant sa réhabilitation judicaire. Il souleva aussi devant le tribunal de première instance une exception d’inconstitutionnalité de l’article 10 §§ 1 et 5 et des articles 17 et 18 § 1 de la loi n
o
118/2019.
Selon le requérant, l’inscription de ses données au registre et l’accès au registre permis par la loi à différentes personnes constituaient une ingérence dans son droit à la vie privée. Il exposait que cette ingérence n’était pas prévue par une loi claire, étant donné, d’une part, la contradiction existant, selon lui, entre la loi n
o
118/2019 et l’article 169 du code pénal régissant les effets de la réhabilitation judiciaire et, d’autre part, le caractère général de la disposition légale régissant l’accès des tiers au registre. Il soutenait aussi que son inscription au registre n’était pas nécessaire dans une société démocratique étant donné le laps de temps écoulé depuis la commission de l’infraction, l’absence de récidive et sa réhabilitation judiciaire. Il dénonçait enfin son impossibilité de contester la conservation des données après sa réhabilitation et leur communication à des tiers.
Par un jugement du 27 novembre 2020, le tribunal de première instance renvoya l’exception d’inconstitutionnalité à la Cour constitutionnelle, et, sur le fond, rejeta l’action du requérant. Il nota que, d’après les articles 10 §§ 1 et 5 de la loi n
o
118/2019, le registre constituait une base de données distincte de celle du casier judiciaire et que seulement certaines infractions étaient notées dans le registre dans le but de protéger les personnes vulnérables. Il constata ensuite que le requérant ne se trouvait dans aucune des hypothèses prévues par l’article 10 de la loi n
o
118/2019 pour supprimer ses données du registre. Le tribunal de première instance jugea aussi que l’ingérence dénoncée était prévue par la loi, poursuivait un but légitime et était proportionnée au but poursuivi. Il nota que les article 17 et 18 de la loi n
o
118/2019 prévoyaient de manière expresse une liste des entités qui pouvaient obtenir un extrait du registre.
Sur appel du requérant, par un arrêt définitif du 15 octobre 2021 (rédigé le 12 novembre 2021), le tribunal départemental de Bucarest confirma le jugement rendu en première instance.
L’exception d’inconstitutionnalité soulevée par le requérant était, à la date des dernières informations dont la Cour dispose (le 1
er
février 2024), toujours pendante devant la Cour constitutionnelle.
Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant dénonce une atteinte à son droit au respect de sa vie privée, en raison de l’inscription de ses données au registre et ses éventuelles conséquences sur son activité professionnelle. Il considère en particulier que la base légale de cette l’inscription n’était pas claire en ce qu’elle était en contradiction avec l’article 169 du code pénal et qu’elle permettait l’enregistrement des données des personnes plusieurs dizaines d’années après la commission de l’infraction. Il estime aussi que la loi applicable n’offrait pas de garanties suffisantes contre l’arbitraire étant donné qu’elle ne réglementait de manière suffisante ni l’accès des différentes autorités et autres entités au registre ni l’utilisation par ces dernières des données ainsi recueillies, et qu’elle ne lui offrait aucune voie de recours efficace pour contester l’inscription de ses données au registre.
1.
Y a-t-il eu une ingérence dans le droit du requérant au respect de sa vie privée au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, en raison de l’inscription de ses données personnelles relatives à sa condamnation pénale du chef de viol au registre national automatisé des auteurs d’infractions sexuelles, d’exploitation des personnes et des mineurs («
le registre
») (
Rotaru c.
Roumanie
[GC], n
o
Gardel c. France
, n
o
16428/05, § 58, CEDH 2009, et
Adamson c. Royaume-Uni
(déc.), n
o
42293/98, 26 janvier 1999)
?
2.
Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par une loi claire et prévisible qui conférait des garanties adéquates et suffisantes contre les ingérences arbitraires des autorités dans le droit au respect de la vie privée (
M.M. c. Royaume-Uni
, n
o
24029/07, § 195, 13 novembre 2012
) et était-elle nécessaire dans une société démocratique au sens de l’article 8 § 2 de la Convention (
Gardel,
précité, §§ 59 et 60)
? En particulier
:
(a)
quelles étaient les dispositions du droit national qui régissaient l’inscription des données du requérant au registre, étant donné que celle-ci avait eu lieu après sa réhabilitation judiciaire
? L’article 25 de la loi n
o
118
/2019
sur le registre impose-t-il une interdiction d’exercer certaines activités professionnelles et, dans l’affirmative, comment cette interdiction s’articule-elle avec l’article 169 du code pénal régissant les effets de la réhabilitation judiciaire
?
(b)
les dispositions légales applicables prévoient-elles un traitement automatique des données par l’inscription de toutes les condamnations dans le registre, ou existe-il une distinction dans le traitement des données selon leur ancienneté ou la situation juridique du requérant (voir,
mutatis mutandis
,
M.M. c. Royaume-Uni
, précité, §§
187-207)
?
(c)
qui a accès aux données enregistrées dans le registre (
Gardel
, précité, §
70)
? Quelles sont les dispositions légales qui régissent l’accès des différentes autorités et d’autres entités au registre et la manière dont ces dernières peuvent utiliser l’information ainsi recueillie (
B.B. c. France
, n
o
5335/06, § 69, 17 décembre 2009,
Khelili c. Suisse
, n
o
16188/07, § 64, 18
octobre 201,
M.K. c. France
, n
o
19522/09, § 37, 18 avril 2013, et
Peruzzo et Martens c. Allemagne
(déc.), n
os
7841/08 et 57900/12, § 47, 4 juin 2013)
?
(d)
existe-t-il une procédure permettant au requérant de demander la suppression des données le concernant du registre (
Rotaru
, précité, § 36)
?
Les parties sont invitées à fournir des renseignements sur l’état de la procédure devant la Cour constitutionnelle et à verser au dossier, le cas échéant, la décision rendue par la haute juridiction en réponse à l’exception d’inconstitutionnalité soulevée par le requérant.