CtEDO 05.05.2014 Auto

AKHATOV v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
05.05.2014
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AKHATOV v. RUSSIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Comunicat la 5 mai 2014 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 19476/05 Rinat Ildusovich AKHATOV împotriva Rusiei depusă la 27 aprilie 2005 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Rinat Ildusovich Akhatov, este un național rus, născut în 1983 și locuiește în Gremyachinsk. În dimineața de 29 august 2004, la aproximativ 2:30 am, patrula de poliție a arestat reclamantul pe o stradă din Gremyachinsk pe suspiciune de viol. Ofițerii de poliție dl Rkh. și dl Kr. au găsit reclamantul ascunde într-un tufiș. Ei au arătat reclamantul la presupusa victimă, dna P., care l-a identificat imediat ca violator. Potrivit rapoartelor dlui Rkh și dl Kr, ofițerii de poliție, în momentul arestării acestuia, reclamantul s-a purtat agresiv. Polițiștii atacați verbal, i-a amenințat, le-a împins în piept și a încercat să pună unul pe ofițeri, dl Kr. Când a bătut și a adus la secția de poliție, reclamantul a continuat să amenințe ofițerii de poliție și să le insulte în fața colegilor și a altor martori. Gl., un ofițer care a efectuat căutarea corporală a reclamantului înaintea încarcerării sale. Raportul comportamentului violent al reclamantului dat de polițiști a fost mai târziu confirmat de trei martori care au fost prezenti la locul în momentul arestării reclamantului, dl Gol, dl Cher și dna În 30 august 2004, poliția a adus reclamantul înaintea justiției păcii. Judecătorul St. a examinat rapoartele doi polițiști, mărturia a doi martori de apreciere și a auzit persoana reclamantului. După o scurtă ședință judecătorul a stabilit că „ar fi respins ofițerii de poliție ... a refuzat în forma categorică ordinea lor legală de a-i urma la secția de poliție, a apucat deținerea lor uniformă, i-a împins și a încercat să scape”. Judecătorul a constatat că reclamantul este vinovat de o infracțiune prevăzută la art. 19.3 partea 1 din Codul de infracțiuni administrative („Incumprirea respectării ordinii legale a unui ofițer de poliție ...”) și a condamnat reclamantul la cinci zile de închisoare. Condamnarea nu a fost invocată și a devenit finală. La 1 septembrie 2004, procurorul a deschis ancheta penală cu privire la presupusul viol al dnei P. La 3 septembrie 2004, investigatorul a solicitat un mandat de detenție de la instanță în ceea ce privește reclamantul. În aceeași zi, Tribunalul orașului Gremyachniskiy a ordonat detenția reclamantului timp de două luni. La 27 octombrie 2004, reclamantul a fost acuzat în conformitate cu art. 131 din Codul penal („Rape”) și cu articolele 318 și 319 din Codul penal („Utilizarea violenței împotriva unui reprezentant al unei autorități publice care acționează în îndeplinirea sarcinilor sale” și „Insulta un reprezentant al unei autorități publice”). Ca urmare a actului de imputare, faptele în legătură cu care reclamantul a fost acuzat în temeiul articolelor 318 și 319 au fost aceleași evenimente cu evenimentele care au condus mai devreme la arestarea administrativă a cinci zile în temeiul articolului 19.3 partea 1 din Codul de infracțiuni administrative (CAO), și anume comportamentul său agresiv și agresiunile verbale ale polițiștilor în urma arestării sale la 29 august 2004. La 9 noiembrie 2004, acuzarea a depus procesul reclamantului cu factura de inculpare instanței. La 19 ianuarie 2005, Tribunalul orașului Gremyachniskiy a constatat că reclamantul a fost vinovat de violul al doamnei P. În plus, reclamantul a fost considerat vinovat în temeiul articolelor 318 și 319 din Codul Penal și a fost condamnat la un an de închisoare și, respectiv, la 9 luni de muncă corecțională. Pedeapsa finală de la toate șefurile a fost definită ca fiind de 7 ani de închisoare. 10. În scurtul său recurs, el s-a plâns de o evaluare necorespunzătoare a dovezii de către instanța de judecată și de diferite încălcări procedurale în timpul anchetei și procesului. El s-a plâns, de asemenea, că reclamantul a fost pedepsit pentru aceeași infracțiune de două ori: astfel, la 30 august 2004, justiția păcii l-a considerat vinovat de a nu respecta ordinele legale ale polițiștilor, și anume. La 1 martie 2005, Curtea Regională Perm a susținut, în mod rezumat, condamnarea la recurs. „În ceea ce privește legitimitatea pedepsei administrative impuse [reclamantului], această întrebare trebuie rezolvată în ordinea stabilită [de lege].” COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție că prin condamnarea lui în primul rând în temeiul articolului 19.3 partea 1 din Codul de infracțiuni administrative și apoi în temeiul articolelor 318 și 319 din Codul Penal pentru aceleași acte, instanța rusă l-a pedepsit de două ori. În ceea ce privește „arestarea administrativă” a reclamantului din 30 august 2004, poate fi considerată „pedeapsa penală” în sensul autonom al articolului 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție (a se vedea Sergey Zolotukhin c. Rusia [GC], nr. 14939/03, § 52, CEDO 2009)? În cazul în care arestarea administrativă a reclamantului trebuie considerată o sancțiune penală, a fost condamnarea ulterioră a reclamantului în temeiul articolelor 318 și 319 din Codul Penal compatibilă cu art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă